Eseuri
Despre atingere, la Eminescu
întrebări
2 min lectură·
Mediu
Despre atingere, la Eminescu
Cine poate atinge, dacă pentru asta este nevoie de o altă nouă ființă?
Două idei nu pot să existe, se gândesc doar, apoi se compară, nu se ating.
Două cântece nici nu există, se aud doar, apoi se aseamănă, nu se ating.
Două pietre chiar dacă există, sunt alăturate doar, apoi se lovesc, nu se ating.
Două râuri par să existe, ele trec doar, apoi se unesc, nu se ating.
Două ființe cred că există, ele iubesc doar, apoi se ating, nu se ating.
De ce nu se ating? dacă pentru asta este nevoie de o altă nouă ființă?
Eminescu a vorbit despre această atingere, adică despre o altă nouă ființă. Despre substanța din om ce devine ființă, acea carne pe care, uimit a admirat-o, mai întâi el și a dat-o apoi femeii, în poezie.
De ce este așa de departe atingerea?
Două aripi par despărțite, dar în zborul păsării există o clipă a atingerii lor, în întoarcerea ei din cer.
Doar Eminescu a vorbit despre acea atingere. Intuind. Nu a găsit o altă rostuire a iubirii
decât să caute o altă nouă ființă despre ideea de atingere.
Nu este sigur că Eminescu a cunoscut atingerea, cum nu este sigur că Nichita a cunoscut-o. Este însă pe deplin sigur că au înțeles-o și au visat, fiecare la vremea lui, să atingă acea altă nouă ființă.
Două aripi par despărțite, dar în căderea păsării există o clipă a atingeri lor, în rănirea ei în săgeți.
Cum a înțeles Eminescu atingerea? A scris despre altceva Eminescu? Cum se poate să scrie despre altceva? Cum se poate să scrie despre altceva un poet venit din ființa limbii?
Două aripi par despărțite, dar în visul lui Eminescu, există o clipă a atingerii lor.
Plecarea acestui text :
Loredana D. : ,,Am citit eseurile scrise de tine, despre Eminescu. Am găsit, într-unul dintre ele, cam aceeași idee cu dragostea prin atingere, pe care ai avut-o și în privința mini-romanului meu.”
Cornel M. : ,,Așa este, Eminescu nu concepe lipsa atingerii fizice, este un prilej de meditație ideea asta, de ce oare? Este posibil să fie ceva de natura substanței, ca fond al vieții, cred, nu știu, voi căuta...,,
056079
0
Eseul-poem “Despre atingere, la Eminescu” se adaugă, firesc, la ciclul de eseuri cornel-mărginenean-ene, ale căror caracteristică este sugerarea unei problematici.
Eseistul numai că nu ne spune: “Vreți cumva să vorbiți despre “atingere”? Va propun un “hint”. Feel free”! “…de o altă nouă ființă” ar fi un “hint”…. dar ca cititor, las eseul să-și urmeze calea, aceea de a sugera doar conceptul de “atingere.
“Atingerea” lirică a scrierii m-a dus cu gândul la forma eseu-poem, “o altă nouă” formă din două specii literare (eseul și poemul) care “…apoi se ating, nu se ating”.