cornel marginean

Daniela, eu te cunosc bine si de multa vreme si stiu ca esti corecta si sincera cu toata lumea. Pentru ca te stimez mult ma doare ceea ce am citit acum aici. Nu este cazul sa te destabilizezi asa. Sa iei chestia ca pe o tabacire a experientei de functionar in relatia cu publicul. E cel mai indicat. Ai multi prieteni aici care au incredere in tine. Nu e cazul ca dupa munca si sufletul ce le depui aici sa te alegi cu asa ceva. Iti doresc o zi buna, ai incredere in ceea ce esti si cine esti tu in realitate. Cu stima si prietenie sincera.

Domnul Ostrov nu intelege inca, e firesc sa nu inteleaga, are si o fire care il aduce aici.O inteligenta mare nu aduce imediat si o intelegere la fel. Uneori e chiar pe dos. Eu sunt convins ca totul va fi bine pana la urma.

Am ajuns la Florin acasa. Interesant text, adica haios, cu idee originala si cu o tenta de ironie cantarita bine.

Ca orice sistem uman si poezie ro are o anume doza de artificial si toate ingredientele psihologice ale speciei om. In acesta etapa de evolutie pe poezie ro prinde bine un titlu atractiv, cu inteligenta de reclama si apoi un text surpriza, neplictisitor, adica scurt si cu o poanta inteligenta care sa descreteasca incretiturile. Daca poti sa te referi cumva si la chestiuni legate de zona soc, adica de zona arata a granitei dintre iubire si sex e super. Si de aici incepe ascensiunea prin puncte pana la nivelul care iti e sortit. Dar poti in mod paradoxal sa te pierzi daca nu ai rabdare si daca nu treci la fel albinei, de la larva la lucratoare prin 10 stadii ucenicesti. Din textul tau reiese destul de clar ca vrei o nume avansare si ti se pare a fi fireasca dar gusturile de aici sunt f diverse asa ca e nevoie de un pic de timp. Mai e ceva, esti cam batran in raport cu media de varsta a membrilor si probabil vezi unele texte cu niste ochi ca cel pe care l-ai postat pe pagina de fond. Acel ochi care e modern si fantastic iti face o antireclama, da o aluzie de supervizor din ceruri parca, nu e ochiul cel care il formezi in propria minte dupa ce citesti un text de al tau. Ma rog. Gusturile nu se aduc in discutie dar sinceritatea ta e molipsitoare.
De remarcat sinceritatea de aici, e punctul forte al textului si recunoasterea fiecaruia dintre cititori in sinele indus de autor, anume. E devreme sa te gandesti la stelute si la nivele dupa cateva zile, mai ales ca te cam arunci incoace si incolo. Ai talent, ai o forta a gandirii si anume dibacie dar acestea se estompeaza in decorul general datorita unui fel de misto-u al exprimarii care scade din inaltime alcatuirile tale artistice. Nu are nici o legatura ceea ce scriu aici cu micul nostru duel de la subsolul ultimului meu text. Chiar e pt mine un gest de prietenie faptul ca incerc sa iti spun cum se vede persoana ta dintr-un punct matricial al saitului, in care ma aflu eu. Nu intra meteoric , noaptea, in cerul poeziei ro ci foloseste lumina soarelui, ziua, O fi cam ciudat sfatul meu care nu e cerut de tien explicit dar e implicit prin textul de mai sus. Daca se simt ceva sincope in comantariu cer intelegere, e dupa miezul noptii.
Sa auzim de bine.

D-l Ostrov,
va spun pentru ultima data –domnule-,
Pentru ca suntem cam la fel de tineri si poti sa ma critici la liber si asa, la persoana II-a singular, si inca suna mai bine.
(Daca vreti, bineinteles.)
Vreau sa aud o și idee totusi, ceva consistent, chiar si anacronic, asta doar observ pana acum, doar descrieri, stari de spirit, prea simplu adica si la gata chiar o amenintare :) Buna si aia. Ma refer strict la cele doua comentarii de aici, Voi veni si la textele de pe pagina ta.
Sunt vesel acum si poate exagerez.
Cu stima.

D-l Radu
Am trimis un mail despre aceste lucruri.

Domnule Ostrov,
Azi am citit, mai de dimineata, ultimele trei productii ale dumnevoastra postate aici si pareati ca scrieti bine.
Un pic era tare ideea de a recomanda asa repede texte bune in marea aceasta de texte bune, adica dupa parerea dumneavoastra.
Apoi ideea de a de a scrie un text de sine statator , o raminficatie !, pe langa polemica starnita de articolul la care am comentat si eu in aceeasi procedura printr-o deviatie !, m-a uimit si am citit cu interes tot o intamplare de viata cu anumite invataminte. Afirmatia finala la acele invataminte ca este totusi o perere a cam inmuiat textul si nu mi-a placut.
In fine, problema cu Bucurestiul a fost socanta, mai intai dati cu parul in acel istoric foarte bine cotat si cu valabilitate, Adrian Cioroainu si apoi nici nu incercati, dupa cum ne sfatuiti , sa va puneti si dumenavoastra in locul unui provincial ca sa vedeti cum e. Cum am fost eu de exemplu student in anii 80 in Bucuresti si stiu la ce se refera cand spune asta istoricul.
Eu zic ca va pripiti, chiar si cu modul asta de a vorbi cu mine. Eu am cativa ani buni pe aici si am mai intalnit astfel de oameni ca dumenavoastra. Da, voi lua textul sa il revizuiesc si sa-l rescriu mai clar daca asta este receptia lui. Nu am timp decat foarte putin dar asta nu ma scuza.
Si totusi va voi ruga dupa ce ordonez ideile acelea despre care am scris sa imi spuneti parerea.

Cu bine.

Esti priceputa.

voi reveni

Deci ai facut plaja intinsa pe un plan imaginar si necunoscut. Bine si acolo;)
Spiritul critic e cam dezavantajos intr-o tara ca a noastra, deocamdata, altfel poate fi o arma si un avantaj solid.
Ma bucur de vizita, te astept.
Cu stima.

Ipoteza emisa de tine in legatura cu numirea si nu numele de Decebal este noua pentru mine si foarte interesanta. Din pacate este greu de gasit o dovada de genul celor arheologice, trebuie sa acceptam dovezi in spatiul ideilor si al spiritului.
Am cititi cu interes intregul tau text.
Sa auzim de bine.

Am citit cu interes eseul tau. Are aceeasi inclinatie spre limba ramana si spre istoria staveche a civilizatiei umane ca si alte texte de ale tale, esti o pasionata a fenomenului, fenomen care este mult dezvoltat si pe dacia-org. Este un domeniu fascinat , care se afla inca la inceputul drumului. O sa mai citesc cateva texte de aici care se preocupa de aceasta idee.

am fost pe dacia org si am citit articolul tau, si mai multe..

ce sa mai spun despre scest subiect, al frustarii, va trebui sa scriu o poezie , ceva, sa ma scoata din zona asta sociala, urata:)
cu stima

Ar trebui sa se invete in scoala despre frustare si moduri de prevenire.

Am mai trecut pe aici. Ma gandesc: sa te fi suparat cu ceva prin ce am scris?

Imi dau seama ca esti f ocupata dupa ce texte si ce teme scrii

cu prietenie

Abstract si precis, si odihna pentru cand vei iubi)
Ai scris putin de cand nu am mai fost pe la tine , traiesti poate pe afara vara asta venita...

Ai dreptate Monica, frustarea se leagã de obiective -neatinse indefinit- din diverse motive și acele motive sunt cele care controleazã intensitatea și nuanța acestui sentiment. De multe ori, mai ales în artã, în științã, frustarea a generat opere sau chiar vieți ale unor oameni de seamã.. Aici însã frustarea se reîntoarce din om pe calea unor mari calitãți ale lui.

Textul meu se reduce la a privi strict un singur obiectiv, cel a autorecrutãrii indivizilor pentru politicã și a intrãrii lor în posturi de administrare a bunurilor publice, cu atingere la dezvoltarea economiei, la avansare în general și cu atingere mai ales la nivelul nostru de trai, ceea ce doare pe toatã lumea. Frustarea ca și fenomen larg, psihologis și social. este foarte amplu și este greu de definit într-un text-pãrere sau text-considerație, ca și acesta.

Nu am scris în text cã din pãcate nu este vorba doar de politicã ci și de alte domenii, în intreprinderi de stat lupta pentru posturi este dublatã obligatoriu de una politicã foarte durã, în domeniul educației, sãnãtate și am observat cã chiar și în cel privat, unde nu ar trebui sã se petreacã așa ceva, patronii pun conducãtori cu spiritul descurcãrelii și al șmecheriei, mai puțin competenți pe termen lung, forțați de situația generalã în care nu au altfel sorții de izbândã. Multe cazuri de coruptie si de nerespecatare a legilor, falimente ale unor firme plecate serios și temeninic la drum, au fost generate de astfel de conducãtori puși, doar pentru cã aceștia nu cunosc un alt mod de abordare decãt cel al ocolirii, eludãrii, amanãrii, pacãlirii, mitei și a tot felul de asfel de tehnici. Gradul de inversare al valorii în fața legilor scrise, nescrise, al unor principii pozitive, simple panã la urmã, a ajuns de necrezut.

Ai atins mai multe idei interesante în comentariul tãu. Eu mã opresc aici. Am restructurat ideile din textul pe care l-ai citi tu, pentru mine însã comentariul tãu este în întregime valabil și înțeles, chiar dacã acum unele afirmații ale tale nu se mai regãsesc.

Cu stima deosebitã

Apreciez ca ai citit acest text si ai adus si o corectie justa.
Si tie o zi buna.
Voi trece sa vad ce ai mai scris, ti-am cerut si un autograf...)

Esti tare, zic asta, macar ca nu e in stilul pe care il prefer eu, pentru ca in timp ce chiar iubesti si filmezi in stil suprarealist totul, faci si filozofie si ajungi la stele doar aruncand un gand acolo,
Esti si mai tare pentru ca mai faci si haz si ironie dulce amaruie, chiar daca titlul e aruncator de flacari si promite in stil soc un text prea incredibil ca sa fie asa, ceea ce se si intampla, lasi sa treaca imagini americane, doar lista actorilor nu se deruleaza si muzica tace nefiind fond muzical pe poezie -ro si abea apoi, plecata spre baie, descriind ceea ce vezi si ceea ce vrei sa ne spui, sari pentru ca se apropie chemarea de a mari ritmul, e primul vers care egaleaza titlul si pe locul doi cel cu forma genunchilor tai, pe cand inserarea lui te iubesc, care este sincera si ritmica precum dansul pe care il descrii pe deasupra pernei tale, e de alta natura, e ca o floare de trandafir pe un camp cu margarete.
Esti foarte tare pentru ca dai sa intelegem ca acolo, in spatiul tau intim se petrec mari razboaie de iubire si il descrii precum descrii trupul tau si pe afara si pe dinlauntru pentru ca vrei sa se stie, astfel chiar strigi spre lume( lumea suntem noi)ca iubirea ta sa fie mai multa si mai mare si mai in-nalta ca a oricui.

DAR
Injuratura finala e de conjunctura si place unor anume fizionomii dar decapiteaza pe termen lung frumusetea ascunsa in viitor si in neant si in universal a acelui moment uman de dragoste citadina si insetata, descris atat de bine de cuvintele tale. De aici plecand iti spun ca ai scris doua poezii amestecate, una despre iubire si viata cu iubire, tinzand spre frumuseta singura a lumii, si reusind, si una mai smechera si cutezatoare, dar simpla.

Peste o vreme, cand te vei goli de nevoia revolutionara de a striga, ramanand in tine doar incruntarea si asprirea tonului, vei scrie o poezie aleasa si valoroasa cu adevarat.

am citi curios poezia, un haiku si scris si comentat in acelasi versuri, amestecat, si eu am senzatia ca primavara cea asteptata cu adevarat nu va mai fi
ideea pleoapei e interesanta

salutari si toate bune

Esti sau nu tu aceea ? Tu vrei sa fii totusi aceea. Aici sunt doau idei: despre poezia ta si despre tine. Despre poezie astepti sa se scrie sau despre tine, pentru ca tu ai scris aici poezie despre tine, dorind o explicatie care te incearca inca din 28 decembrie. Ai dedicat-o probabil ecelor oameni care se intrebau atunci daca esti tu eceea. Explicatia unei timiditatii dure sau a unei timiditati dictate de zmei, sau un blocaj psihologic explicat frumos. Oricum nu conteaza, eu zic ca tu ai fost aceea. Asa cum s-a petrecut, iti insusesti intocmai ceea ce esti in toate momentele vietii.
(Am observat f tarziu ca mi-ai replicat la comentariul prozei mele, multumesc pentru asta)
Cu stima

Pe mine ma uimeste inflorirea pomilor, pare un salt prea mare de personalitate, de la marimea si fala lor sa mai si infloreasca. E ca o feminizare a intregii naturi, barbatii cei inalti, nucii , perii , merii, sensibili si tacuti infloresc, devin fecioare si fecundeaza la atingerea albinelor. Cred ca samuraii se asemuiau cu pomii si apoi cu florile lor, forta si gingasie, pentru a muri sau a trai, la fel.
Acest gand l-a adus comentariul tau)
Floarea de gutui este exploziva.
Floarea de cires, spui, e plina de promisiuni, ai o anume idee pentru asta ?
Cu stima.

Iubirea carnilor noastre se bazeaza pe dorinta de patrundere pana la captarea totala a spatiului relativ al celuilalt. Ceea ce apreciez eu aici este acea consecinta de metamorfozare, de devenire din femeie in barbat si din barbat in femeie in urma fortarii de contopire a trupurilor. Esti si temerara folosind fara inconjur persoana intai, coapsele tale strang, frang trupul lui spre absorbire, e o forta rebela , o strigare a ta care vorbeste despre o realitate anume.

Da o nota biografica destul de evidenta, acel iubit acuzat de prea multa lipsa. Imaginea incaltarii in urmele lasate e f frumoasa.