Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

dor de omenie

1 min lectură·
Mediu
pleoapele-mi sunt înghețate
imortalizate blocate
trebuie să văd
vrând nevrând
zi și noapte
omul animal
cum se zbate
zi și noapte
alergând de colo în colo
după clipe de fericire
crescânde odios
în slăbiciunea celuilalt
o de ar veni primăvara
cu soare și dezgheț
să-mi aștern pleoapele
deasupra inimii
înghețată de atâta iarnă
014027
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
53
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Anton Potche. “dor de omenie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anton-potche/poezie/183000/dor-de-omenie

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cornel-margineanCM
cornel marginean
am citi curios poezia, un haiku si scris si comentat in acelasi versuri, amestecat, si eu am senzatia ca primavara cea asteptata cu adevarat nu va mai fi
ideea pleoapei e interesanta

salutari si toate bune
0