Poezie
dor de omenie
1 min lectură·
Mediu
pleoapele-mi sunt înghețate
imortalizate blocate
trebuie să văd
vrând nevrând
zi și noapte
omul animal
cum se zbate
zi și noapte
alergând de colo în colo
după clipe de fericire
crescânde odios
în slăbiciunea celuilalt
o de ar veni primăvara
cu soare și dezgheț
să-mi aștern pleoapele
deasupra inimii
înghețată de atâta iarnă
014027
0

ideea pleoapei e interesanta
salutari si toate bune