Un film german de succes cu o actriță de origine română

Cel de al treilea Reich se prăbușește. Hitler cu credincioșii lui trăiește de săptămâni în buncărul sub Cancelaria Reichului, sediul guvernului nazist. O lume cam uniformă, constând doar din bărbați în uniforme militare germane și câteva femei: nevasta Führerului, Eva Braun, secretarele, bucătăresele și ocazional femei din anturajul de distracție al Berlinului de altădată; capitala Germaniei fiind în aprilie anului 1945 doar un labirint infernal de ruine. Și încă o femeie, cea mai credincioasă și vitează mamă a Reichului nazist – după criteriile de apreciere ale lui Hitler -, nevasta ministrului de propagandă Joseph Goebbels, s-a alăturat grupului de statornici din buncăr. Asta nu ar merita încă nici o atenție, dacă Magda Goebbels nu era însoțită de cei șase copii ai ei. Ceea ce a făcut această femeie monstruasă poate fi caracterizată ca fiind culmea indoctrinării bestiale: și-a otrăvit copiii – repet, șase (6) – fiindcă nu putea să-și imagineze pentru ei o viață postnazistă. Această crimă inimaginabilă produce un fel de efect de concentrare a crimei naziste generale asupra individului nevinovat, neputincios în fața vijeliei distrugătoare a unei ideologii antisemite, o rătăcire mintală a cărei repercusiuni nu se opresc nici în fața gingășiei celor mai mici și mai slab dintre noi. Acest film scris și produs de Bernd Eichinger în colaborare cu regizorul Oliver Hirschbiegel ni-l prezintă pe Hitler într-o înfățișare credibilă. Când spectatorul părăsește sala de cinema poate să spună: da, probabil că așa a fost. Acest sentiment de credibilitate pe care îl emană filmul se datorează fără îndoială și izvoarelor de informații de care s-a folosit autorul scenariului. Bernd Eichinger nu s-a mulțumit cu lucrarea pur istorică a lui Joachim Fest (carte care l-a determinat la urmă și pe excelentul artist Bruno Ganz să accepte dificila sarcină de a-l interpreta pe Adolf Hitler), ci a recurs și la un document autobiografic de o puternică emanație de autenticitate. Este vorba de autobiografia secretarei lui Hitler, Traudl Junge. Astfel realizatorii acestei pelicule, care a stârnit deosebit de multe comentarii – cele mai multe foarte pozitive - în peisajul jurnalistic german, au îndrăznit să-l prezinte pe Führerul celui mai odios imperiu din istoria omenirii nu numai ca un monstru nedefinibil, ci și ca un individ cu laturi (cel puțin în unele momente) umane. Armata Roșie s-a apropiat la doar câțiva kilometrii de centrul Berlinului. Mulți acoliți l-au părăsit deja pe conducătorul celui de al treilea Reich. Hitler însă mișcă pe harta strategică de pe masa de lucru armate și divizii care nici nu mai există. Pentru un moment camera prinde în prim plan zona Europei de sudest. „Bukarest“ se poate citi pe hartă și Führerul, lipsit de simțul realității, le cere generalilor înmărmuriți recucerirea câmpiilor de petrol din această regiune. 59 de ani mai târziu secretara lui Hitler, Traudl Junge, este interpretată într-o manieră impresionantă tocmai de o actriță care s-a născut în anul 1978 la București: Alexandra Maria Lara. E un rol deosebit, pe care l-a absolvit această actriță cu stilul ei cât se poate de natural. Alexandra Maria Lara nu interpretează, nu joacă; pur și simplu trăiește rolul, se transformă în personajul simpatic, care salvează puținele momente de lumină sufletească din atmosfera sumbră a buncărului. Dificultatea rolului ei din acest film constă tocmai în faptul că relația ei cu Hitler și viceversa a fost una de respect reciproc, care însă aruncă și o rază de omenie asupra personajul Führerului. Alexandra Maria Lara despre Traudl Junge într-un interviu cu săptămânalul DER SPIEGEL (Nr. 38 / 13.9.04): „Traudl Junge este un caracter ambivalent. Asta a fost partea captivantă și foarte dificilă a rolului. Figura realizează în ce situație a nimerit, trebuie să suprime acest lucru însă în secunda următoare, pentru a dobândi curajul necesar în lupta de supraviețuire.“ Alexandra Maria Lara avea patru ani și jumătate când părinții ei, renumitul actor și director al Teatrului de Comedie din București Valentin Plătăreanu și profesoara de filologie Doina Plătăreanu, au fugit de dictatura ceaușistă din România. Așa forța destinului a ales-o pe o româncă scăpată de o dictatură să-și aducă într-o interpretare magistrală (alături de alți 97 de actori) contribuția mult elogiată în mediile germane la revitalizarea cinematografică a prăbușirii unei alte dictaturi, chiar celei mai crunte și criminale din toate timpurile. În interviul amintit jurnalistul de la SPIEGEL vorbește și de un „mare proiect de film din România“ la care va participa Alexandra Maria Lara. Din păcate nu se poate deduce din răspunsul actriței despre ce film este vorba.