cornel marginean

sutana bunicului venit în bucurești la distracție,

e singurul vers valabil din poezie, restul e filmare de amator prin camera ta si chiar si in oglinda ca sa apari si tu in imagine

e versul care poate sa spuna ca vei fi candva un poet al unei generatii, nu se stie,

dar ce greu sa scrii 15 versuri cu aceiasi greutate ca a sutanei buncului tau, sa mai fie si legate cu firul sensului si al unor legi care fac poezia sa fie poezie

pacat ca nu poti sa tii fraul intins cu acel vers cu acea sutana ...

stima

Mai bine spuneai de la inceput ca cel mai mult crezi ca iti place sa fi smecher. Asta ai fost in fiecare strofa, cand mai rar , cand ami des, cand mai falnic cand mai modest , dar mereu un smecher.
Macar daca incepeai raspunsul dat fericirii cu: cel mai mult imi place, nu cu -cred ca- imi place, acest loc de echivoc , adica eu CRED ca sunt fericit fiind smecher, nu ca sunt, imparte la 2 tot farmecul, si lasa doar un sir de imagini filmate, in care tu joci personajul.

stima

De acord cu se spui dar in acest moment, in acest stil, acest persoana 1 , intaia , care este o marcare a eu-lui prin ironie si sensibil este doar o afectare lirica si descriptiva, care nu are un trend spre universal, decat prin amabilitatea cititorilor. Aici nu vb despre poezia ta ci despre acest mod.
-Idea- ramane sudata de poezie, adica de acel interior de care spui tu, indiferent ce stil se va naste maine si ce stil va muri maine.

voiam sa scriu : cum duios privesc o chinezoaica trecand

stima,

Era un film pe vremuri Duios Anastasia trecea si tin minte ca mereu ma mira acest nume- propozitie cu subiect, predicat si inca o duiosie pe langa. Era un modernism iesit din comun sa pui un astfel de nume unui film. Din pacate nu mai tin minte subiectul, dar cred ca avea un ceva tragic intr-o actiune de tip romanaesc.
Libertatea de a scrie, a ta, in aceasta poezie ar fi : cum privesc o chinezoaica duios trecand, pt ca referinta ramane lipita de tine, ceea ce pretinzi a fi datorita ei este doar petext pt a vb despre interiorul tau. Din 5 poezii citite acum la subiecte fierb. 4 au aceeasi schema de functionare. Stima,

Cand denumesti- sobusoara- pare ca poezia se va invarti in jurul sobei, simboluri, centru , vatra, camin,
daca denumesti -sobusoara mea-, ea este deja acel refren care centreaza poezia pe dulceata de alta data, pierduta de timp si ramasa undeva in rasarit, cred.
Tatal este cel puternic, el munceste, face singur casa cea noua, economiseste si vrea ca urmasii sa invete, sa ajunga in alta lume, indestulata, cea pe care o descrii in prima strofa, dar tie iti e dor de aceea simplitate in care erau ai tai si de care simti dorul.
Sobusiara exista , trenul, ora plecarii, tot, doar explicatia pragmatica a plecarii nu exista, exista doar cea a dorului, care nu rezista realitatii, si stunci o poezie frumoasa rezolva o vizita imaginara acasa.

Cu stima.

cred ca este ultima revenire:) pentru ca din nou ai trecut sub tacere toamna si raman aici asteptand sa scrii ceva despre toamna,
o ultima intrebare depre poeti, pentru ca si in tg m exista o miscare literara pe atunci, iti spune ceva numele poetilor, Victor Titiu si Ion Marginean, ei erau prezenti in cercurile in care era si Traian Furnea
Unul e un prieten bun de-al meu iar celalalt este fratele meu, plecat de mult in Germania. Eu nu prea eram cuprins pe atunci de literatura, eram pasionat de muzica in aceea vreme. As scrie si eu un poem ca al tau cu niste muzicanti pletosi si haiosi, grupuri de chitaristi incercati, tobosari iuti si solisti vocali din perioada cand se faceau seri de dans cu formatii vii, adica life:)in care era o boemie absoluta si o filozofie amestecata cu versuri, muzica si iubire. Dar sa revenim la 2006.

Nu ai spus nimic despre toamna, inseamna ca diferenta dintre parerile noastre a fost mai evidenta decat ideea poetica. :) Am fost si eu patetic, dupa citirea textului tau m-am gandit la definitiv in sensul ramanerii asa cum i-am privit candva pe cei trecuti in nefiinta. Fara virgula erai mai aspra cu mult. :)
De ce poetii autentici sunt darnici si boemi? Asa era si T. Furnea. El cred ca era in grupul celor de la Tg Mures atunci cand l-ai cunoscut sau era deja bucurestean.

De la citirea comentariului tau in care imi aminteai de textul pe care l-am scris despre poetul Traian Furnea, iata intru intr-un sistem complet de amintiri, al tau, in care vorbesti cu un dor mare de o vreme simpla si trecuta in definitivul lumii. Boemia poetilor si darnicia lor usoara, tineretea ta, cu nevoia versurilor si a sensibilitatii. Se poate toamna sa fie aici sursa gandurilor tale. Am scris azi un text despre concediu, daca il scriam mai devreme poate era saltaret, asa e tristut si evocator. E de vina toamna, cred. Oricum, poemul tau are acel fir ce trece departe peste inimile tuturor, e scris bine.

Sunt momente cand apar descumpaniri.
Si sunt momente cand dispar descumpaniri.
Prin prezenta ta, Adrian, ai facut sa dispara o descumpanire.

Cu stima.

O sa astept acea buna zi si te rog sa ma anunti daca va fi posibil. Nu este cred nevoie de timp atat cat este nevoie de traire. Lasi in poezie impresia ca amintirile tale se estopeaza intr-un colt al lumii spre care privesti si tu ca si cei pe care ii chemi prin poezie sa priveasca. Una este experienta poetica si indemanarea versului si alta e traista in care ne inghesuim ceea ce luam cu noi din prezentul viu, spre viitorul vietii.
M-a mirat faptul ca totusi, inca nu incerci finalizarea poemului. Nu ai ideea , sau inca nu ai trait ideea, iti este necunoscuta concluzia care poate va veni?
O seara frumoasa.

Vreau sa iti spun ca poezia ta are acel sambure rar care aduce celui ce citeste starea pe care ai pus-o tu in versuri. Pacat ca ultima strofa , zis, nu are prea multe cu celelalte.
E aprope o filozofie in acel alean al timpului dus si al celor care te-au oprit candva din tine, sa privesti in afara, sa admiti trecerea impreuna prin viata de candva, dar importanta si trecuta totusi, in afara oricarei dorinte de a mai fi, importanta dar efemera si trista.
Chiar te rog sa termini poemul acesta pentru mine, in acel ton, sa lasi acea chestiune personala despre cei ce nu te citesc si sa rotunjesti ideea atat de frumoasa a poeziei. Daca crezi ca nu spun ce trebuie sau ca nu este asa din punctul tau e vedere, nu lua in seama ce am scris aici. Poezia asta m-a dus si pe mine acolo unde ai dus tu amintirile si este un poem care merita ridicat la valoarea sa, meritata.
Cu stima.

Voiam sa inserez undeva un semn din acesta :) si am uitat
- dar am zambit-

Asteptam o noua productie , atunci. Nu ma duce mintea incotro bate admiratia ta dar: sa avem putintica rabdare! Nu?
Cu drag.

Dupa ce am citit poezia, am citit si prezentarea ce o faci persoanei tale pe pagina proprie, constat o analogie a felului tau de a fi, si a vietii tale, ceea ce se strecoara din ce scrii, cu multe dintre poeziile tale, un fel de alunecare de noapte si de vis, o lasare spre ceva intre fantastic si prea evindent realist, oricum preferi sa te asezi mereu in acele minute in care se lumineaza de ziua. E acolo o ceata creata de intuneric si de lumina inca slaba a zilei ce mereu o astepti si in poezii si in viata. Poeziile tale nu imi lasa o relatie de logica sau un cursiv de idei ci mereu niste stari sau niste culori in mintea mea, greu povestibile. Poate asa vrei sa fie sau asa sinti tu si desenezi prin cuvinte ceea ce simti si vrei sa se cunoasca. Oricum, poeziile tale sunt de o factura aparte, uneori par simple potriviri de flori, cum toate buchetele sunt frumoase, dar nu e asa, e o ivire din tine, pe care nici tu nu o cunosti indeajuns si cred ca este in fond personalitatea care iti inconjoara grijuliu dar si nepasator sufletul.
Sa fii tu fericita acolo in Moldova. Cu prietenie.

Imi faceam probleme ca sari la mine dupa cele cateva randuri, noroc ca au venit niste musafiri, culmea ca erau din Vaslui, fusesera prin Europa si au poposit in Ardelul meu. M-a alertat consoarta si am inchis repede textul, ca aveam pe teava mai multe gloante pentru tine) asa ca sa le multumesti consatenilor tau pentru salvarea neasteptata.
In primul rand ( parere) trebuie sa te vindeci de admiratia pentru Caragiale, asa cum te vindeci de o iubire ravasitoare pentu un tip, iubire ce se cicatrizeaza si devine o liniste si o siguranta, dupa o vreme, si e ok, sau devine o obsesie dificila, chiar si artistica, cum cred ca o ai tu. ( Iar sunt intrerupt :( )

As vrea sa iti spun din capul locului ca textul e bun dar ca merita din acesta cauza, alaturi de laude, si niste mici sugestii. Imediat ce intri in atmosfera creta de tine iti imaginezi personajele, nu la berarie ci pe scena si imbracate de epoca ca in piesele clasice ale noastre. Termeni ca ,, sa avem pardon,, ,, onoare in joc,, te timit imediat acolo si chiar aplombul de trombonisti al personajelor. Eu as incerca sa folosesc termenii da azi, cei simpli si naturali si gandirea si exprimarea noastra.
Cu stima.

Astept partea urmatoare. Ai vizionat filmul serial Roma de pe HBO? Foarte bine realizata revenirea, instaurarea si moartea lui Cezar.

du Gard

Zic sa trec pe la Alina, ca de mult aveam de gand, sa vad ce mai scrisneste ea intre dinti si ce alchimie a imaginilor isi mai stoarce din creer. O vad pe prima pagina cu un titlu socant si nici prin cap nu-mi trece ca ar fi vorba de o rana la piciorul patului. O face cu usurinta si stie ca are locul ei in paradigma noastra.

Esti totusi paradoxala, amesteci chiar cum zici, sperma cu sangele, adica frumosul cu hidosul. mizeria cu starea de pace, dorinta cu respingerea. Ai nevoie de incrancenare ideatica. Ori esti o timida si dai in cuvinte fara mila, in razbunare ca nu vor sa tasneasca liber si la moment, ori esti vivace si trebuie sa dai la preaplin din actionul tau neastamparat. Ambele idei, ca esti sau nu, rasar la fel. Poezia e contesabila in linii morale dar nu conteaza asta, esti rece la critici si lasi sa sara oricine la atac. e firesc si totusi se vede ca intelegi si pe aceea ce se ofenseaza sau pe cei ce se dau urat la poeziile tale, sau la tien ca si producatoare, e si o doza de productie aici, adica nu te scremi deloc, vine din abundenta ce vine ( a iesit fara sa vreau o gluma aiurea dar o las pt ca stiu ca esti la nivel )Au si ei rolul lor, contestatarii, spui chiar ca nu de poeti ai nevoie, dar de ce ? cititori, admiratori, intelegatori, consumatori, prieteni, indivizi capabili sa treaca peste carapacea uratica a versurilor tafnaose si dure si sa te vada imaculata in suflet, si nepasatoare de fapt in fata vietii grele si domestice si zapacite in care esti antrenata ca si femeie. Ai handicapul sensibilitatii poetice si nu te poti opune ideilor, te dor daca nu le lovesti cu leuca sa cada pe hartie, sa muste ele in locul tau.
Iata o analiza facuta, cu trecerea mea prin autohipnoza in camara din care iei poziile tale, dintre borcane de zacusca si gem de prune. E acolo si sperma, ma intreb daca adevar graiesti, e adevar ?, este intre borcane de zacusca si gem de prune. E adevar, este sperma peste tot. Cum e bine ? sa o vedem ca exista peste tot sa sa nu o vedem, aici e dilema care o sugerezi cititorului care te intelege.
Ai citit un scritor francez, J. Martin de Gard ? te rog sa cauti sa citesti. El facea la inceputul secolului asa, in romanele sale, intr-un stil as spuen genial, printr-un realism bizar, de recuoastere a mizeriei umane, tesuta cu virtutea cu placerea, cu sublimul chiar.
Sa acceptam mirosul fiintei iubite si murdare si spalate vrei ? sau sa ironizam doar mizeria asternuta peste sensul de a fi iubit. Aici mesajul tau nu este complet, pt ca amesteci o suferinta a ta cu teoria si jocul ideilor ce vin ca ciorile sa se aseze pe miriste, vers dupa vers, ramane sa slefuiesti coerenta mesajului ca sa treaca de la tien spre noi o conduita totusi, care sa nu fie reabilitata in comentarii si mesaje.
Ar mai fi, dar e de ajuns, sa lasam criticilor din viitorime sa te taie, daca vei rezista sa devii un poet adevarat. Este o etapa si a vietii tale si a scrisului astuia incordat si rebel, dupa care vei gasi o forma cu adevarat valoroasa care sa ramana, cu ceea ce chiar ai valoros in tine. Cred ca am mai facut afirmatia asta.
Am petrecut cu tine un sfert de ora, fara sa sti, ti-am vorbit si a fost interesant si placut. Bizarul virtualului.

Cu bine.