cornel marginean

sunt in asteptarea comentariului tau)
pentru ca azi de mai multe ori mi-a trecut ptin gand ideea aceasta pe care ai avut-o despre privire, cred ca privirea este capabila sa transmita un continut nuantat de zeci de ori mai extins decat orice dialog sau scriere

in cazul iubirii si sarutului ochii devin frumosi , de ce devin ochii frumosi e o intrebare catre academie nu numai catre poeti si indragostiti,

ei nu devin ci doar sunt priviti altfel sau si una si alta

ma opresc, oricum ochii sunt singura devenire sacra a omului

dupa ce ai subscris la parerea mea, in timp ce asteptam o reactie robusta la cele scrise de mine comentand o poeta si nu o poezie, am citit si aceasta poezie a ta, pentru a te cunoaste, in afara prezentarii tale destul de haioase)
( daca accepti notiunea , daca nu , o retrag automat) si nume si poza si chiar o sinceritate de atac in comentarii


e plina de continut poezia ta si va rezista timpului, are o detenta in filozofie , ( heidegger)
cu forma e o problema ( parere) adica cu tempoul , cu ritmul ansamblat de muzica interioara a cuvintelor , sunt niste schiopaturi , dar nu esentiale,

in mod ciudat versul final nu mai are efectul dorit din cauza ca tema este mult mai profunda decat intoarcerea in realitatea hibernala si metaforica, eu cred ca merita sa inchei in tonul dat poeziei pana in acest punct

stima

ideea o citesc pentru prima oara si este valoroasa si merita sa o incluzi intr-un poem mai mare , reluand-o

asta e frumos, dupa mine,
sa gasesti diversitati ale ideii, al unei idei , aceea de a privi pe cineva in ochi, intr-o reala relatie, intr-un adevar sincer,
inseamna privirea chiar mai mult decat sarut?
inseamna,
coranul de aceea interzice femeilor acceptul privirii spre fata lor
dar ochii raman liberi
de mult timp nu am gasit pe poezie ro o idee atat de originala si de valabila

despre forma poeziei sunt de spus dar e frumoasa si asa

felicitari

de ce trebuie sa renuntem la cursul firesc al cuvintelor si la cursul firesc al ideilor, ca sa spunem si noi cei de azi aceleasi lucruri care sunt spuse de poeti de cand lumea ...


cu sinceritate iti scriu, la ceeea ce m-am gandit citind poezia ta, comentariile si in final poezia lui Visniec, care mie asta imi demonstreaza!

fara a nega nevoia de modernitate , sau de actualizare a artei, dar e ca si cum fiecare generatie de oameni ar pretinde cu exagerare, sa li se faca un alt trup, cu alte organe si simturi, altfel asezate si organizate, dar tot pentru a trai , a iubi, a gandi , a etc

stima

eseul se numeste : schita cu eroi

Eseul pe care l-am inceput aseara despre paradisul eroilor, cel ce ma ducea spre o idee filozofica, fara prea mare rost, cred, s-a topit incet intr-o poezie.

E gandul meu , de privitor, din publicul privitor, la o ceremonie, la Monumentul a 11.000 de eroi ce dorm din 1944, pe un deal, aproape de localitatea mea natala Toti disparuti pe cateva sute de hectare, in cateva saptamani de lupte si toti inca nu aveau 20 de ani, era ultimul leat al razboiului.

Totusi, ca sa repar anuntul, poti sa citesti un eseu scris de mine << schita cu eroi >>, daca vrei, ...scris de ceva vreme, despre acest lucru.

toamna a trecut dar pentru ca sunt un iubitor al toamnei am ajuns parca anume aici si am citit cu o stare exacta cu a ta aceste frumoase versuri

nu am citi de mult asa simplitate a cuvintelor alaturi de precizie filozofica ,
pentru venirea indiferenta de noi a toamnei, eu consum acest gand in fiecare sfarsit de vara, il traiesc cu acea stare despre care ai scris,

prietenie

recruti au si ei teama si dor si dureri de dinti si insomnii si ganduri, nu sunt imagini decat pentru exteritorul gardurilor cazarmei, sau pentru privitorii paradei,

asaltul asupra recrutului a acelui sentiment eroic este aproape instantaneu, si chiar involuntar, cum e si pe campul de bataie, e o betie neinteleasa inca , o uimire pierduta, necunoscuta, care are urmarea in actul trist al eroului,

eu nu am putut sa citesc frumosul tau poem asa cum il traiesti tu , am intelegerea grea a eroului si privirea nemiloasa a sortii lui, in ansamblul istoriei si al timpului,

nu putem lua viitorul eroului, indiferent de tinta, de progres , de soarta sistemelor generalizate, (creatia este asupra omului , iar restul de dupa este facut de el , adica are statutul artificialului)

poezia ta este frumoasa dar este o pictura frumoasa nu o imagine vie frumoasa, nu as fi scris atat daca nu m-ar fi uimit aici un paradisiac ostasesc, care nu inteleg cum se obtine, ce urmeaza lui

voi scriu poate un eseu , cu voia ta, asupra acestui sens de paradisiac eroic , care are un adanc sens in constiinta sociala, dar nu este regasit in sensibilitatea proprie omului, adica in sensul poeziei vietii

cu stima

regret ca nu a ajuns aici comentariul meu, (primul)posibil sa fi fost o intrerupere de logare,

ma bucur ca intuitia mea literara te face sa zambesti si eu am citit cu placere, am ras chiar, conform previziunilor tale) despre faptul ca joci intr-o piesa tradusa in limba rromani, chiar de ilustrul Rudi,
nu mai tin minte personajele din povestea Ivan turbinca, a trebuit sa o citesc la ,,lecturi suplimentare ,, pe vremuri

sunt convins ca faci un rol bun si ai o noua experienta in profesie

stima

e un vers foarte-foarte bun, restul sunt bune, si ii sta frumos intr-o poezie pe masura

fuga de la bal face cat toata povestea,( pentru mine) inspirata probabil dintr-o piesa de papusi frumoase si printi de prin cetati

imi pare singura idee ce ascunde mesajul de 15 la suta la care tii

si procentul asta e umilitor de mic , totusi:)

Este un text important si o munca care isi merita aprecierea.
Imi pun intreabrea cat este curaj si cat este acel fel de nebunie a geniilor, sau daca exista granite intre acestea cand este vorba de mari personalitati, a celor de genul lui Labis, Nichita, Eminescu.

e frumos versul, asta e sigur, si mie imi place, da exact ce ai simtit si ai vrut sa fie,
scrie o poezie de 20 de versuri la fel cu acesta :)
( zambet )

Citesc aproape regulat textele despre Germania si de fiecare data imi place cum pune Anton problema, adica si inteligent si cu rost. Ma bucur ca Felix a scos la lumina si un astfel de text, printre ,,milioanele,, de poezii de toate felurile.

prea mare incalcitura de metafore si cuvinte gasite si nu venite din inspiratie sau necesare intregului

prea ermetic, cand si cand titlul se intrevede in linia ideilor

dar se vede talent

mi-a placut poezia insa vreau sa scriu si ce mi se pare observabil :

cred ca ideile sunt ici colea prea abrupte

motivul cailor pare colaj la ideea de referinta

prin rana putina curge un fluviu de sange , e o rupere prea apropiata ( forma)

zapezile aduc si lumina si zambet si curatenie, ascund noroi si ganduri

e frumoasa poezia dar e poate usor tanguita si amanata spre viitor , intr-o speranta de forma unui repros inversat: vor veni , vor veni...

stima

Totusi ma mai gandesc la idee. De ce tu ciuda si eu invidie. E REZOLVATA POETIC( ai exagerat un pic, si mersi ) DAR STINTIFIC NU ! :)


stima

Nu m-am gandit foarte atent la diferenta dintre ciuda ta si invidia mea dar cred ca ciuda ta este ca o fata frumoasa, iubita prea putin iar invidia mea ca o fata frumoasa, iubita nu prea mult.

mi-e greu sa vin pe aceasta pagina , sa privesc aceasta poezie, tu Adina, m-ai adus iar, iar parca aud bradul cel din gard suierand trist

m-a intrist vestea ca si tu ai un frate departe, prea despre, stiu despre durere....

cu prietenie