Vreau să las timpul să ningă

să ningă cu secunde peste lutul
albit de fulgii plutitori
Prezentul... fie începutul
iubirii adormite-n zori.
.....
mai trec

Friecare secundă este o petală de vis. Timpul nu este decât o părere. POezia ta este un frumos concret. O dimineață fericită.

alb
cu amintiri-ghiocei așteptați cu ochii lipiți de secundarul
dorului
mai trec, să ai un Luni \"dezăpezit\"

Doamna Elena Toma, doamna Mariana Fulger, domnule Valeriu Dandes Ganea,

Va multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru aprecieri.
Va mai astept pe pagina mea. Sper ca prezentul sa fie doar inceputul iubirii adormite-n zori, pentru ca totul, chiar si timpul sa devina indoielnic, sa fie doar o parere. Doar secundarul dorului sa bata incet, incet, apoi din ce in ce mai repede.

Cu drag,
Mari

O poezie fină ca și sufletul. Același material.
Mi-a inspirat un sentiment plăcut. Rolul artei, nu?
Multumesc si felicitari.

Domnule Octav Chivulescu,

Va multumesc pentru comentariu. Si eu sunt de parere ca rolul artei este sa binedispuna, sa te faca sa meditezi sau sa ofere exemple clare despre ce ar trebui si ce n-ar trebui sa faci. Raman la parerile mele vetuste: arta trebuie sa si educe.

Cu respect,
Mari

Mai...nu stiu daca mi-am schimbat stilul....Oricum...\"sunt genial\" ramane acolo, intr-o saptamana frumoasa departe de lume...sincer, serios, cred ca aproape la fiecare doua luni ma gandesc o data la Arbanasi....imi doresc enorm, enorm, sa mai fiu acolo....Genial nu am fost decat o data, de doua ori, cand am reusit sa fiu bun cu cei care imi nutreau binele.

dupa ce ai subscris la parerea mea, in timp ce asteptam o reactie robusta la cele scrise de mine comentand o poeta si nu o poezie, am citit si aceasta poezie a ta, pentru a te cunoaste, in afara prezentarii tale destul de haioase)
( daca accepti notiunea , daca nu , o retrag automat) si nume si poza si chiar o sinceritate de atac in comentarii


e plina de continut poezia ta si va rezista timpului, are o detenta in filozofie , ( heidegger)
cu forma e o problema ( parere) adica cu tempoul , cu ritmul ansamblat de muzica interioara a cuvintelor , sunt niste schiopaturi , dar nu esentiale,

in mod ciudat versul final nu mai are efectul dorit din cauza ca tema este mult mai profunda decat intoarcerea in realitatea hibernala si metaforica, eu cred ca merita sa inchei in tonul dat poeziei pana in acest punct

stima

Accept ideea de haios, pentru ca sunt o optimista incurabila si inca un \"copil\".
Multumesc de trecere! E chiar mai mult decat pot astepta pentru poezia aceasta! Eu nu scriu poezie si, chiar atunci cand am facut-o, am scris prost.
Nici nu ma mira ca vorbiti de forma, eu cred ca la capitolul asta sunt reale probleme.

acolo, sa fim sentimentul care ne cheama sa rostim un minut de mangaiere. sa ascultam cantecul timpului...aproape; foarte aproape suntem cei care urmam visului desenat intr-un continent cat-o amintire.
fain

cu stima, blueboy

Dragă Maricica,
frumos!..timpul ca o ninsoare perpetuă. De aici înainte, cu talentul de care dispui, cu înțelegere,muncă și încredere...

Va multumesc de aprecieri!
Raspund cu intarziere, pentru ca n-am stiut de comentarii:)
Atunci cand m-am inscris pe agonia, ma gandeam ca ma vor citi doar prietenii, dar n-a fost asa si ma bucur.

Va astept oricand pe pagina mea. Orice comentariu, fie si mai critic, e binevenit!

Cu stima,