Cornel Ghica

uite o moarte care nu-și pierde timpul și șarmul, deși devine \"ceva obișnuit\" ca un \"pahar cu vin roșu / băut la temperatura camerei, / seara\".
este un tablou bine-creionat, ca și imagine-mesaj, acolo unde \"moartea trece neobservată / ca ruperea unei crengi sub întîia ninsoare, / ca nunțile într-un sat de pescari, / după furtună...\"
fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

O cazemată așezată între ruine, secvențe „din care poți să faci ce vrei alice culoare / dimensiuni grade richter miros / moale de piele”.
mi-o plăcut, în primul rând, stilul în care ai abordat perspectiva; în fracțiuni, ai reușit să prinzi o întreagă dimensiune – mai multe blitz-uri, mai multe unghiuri, mai multe treceri, „niciodată nu se știe care e / ultima”.
Punctul culminant, în opinia mea, pare să fie partea a 4-a, cu acel sunet „înfășurat de gât / în fiecare noapte / pentru că atâta știu / să urlu / pentru că am în ochi numai negru îndesat cu de-a sila / pentru că acolo / gura nu știe să spună / T a t ă l n o s t r u c a r e l e e ș t i î n c e r u r i”
O poezie bine-scrisă, care determină, „pentru care merită să ieși din pat ca și cum te-ai târî din cazemată cu sufletul în dinți”.
Felicitări

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

între om și nimic așternem aceeași senzație (contemplativă) de natură moartă. e interesantă această privire leneșă, care continuă unui gând cu două tăișuri.
fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

luminița,

realitatea, indiferent de percepție, este ca o boală cronică; ești predispus (oricând) să te îmbolnăvești de ea - mai ales de realitatea sub-umană.
nu sunt poet (nici bun nici rău nici nebun). în opinia mea, (mă repet)nu există poeți buni (sau geniali); există doar poeți cu șansă (multă sau puțină) și poeți lipsiți de șansă.

onorat de prezența dumneavoastră.

leonard,

am corectat. mulțam de atenționare...era \"într-un\".

mulțam de trecere și de citire

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

nu știu (și nici nu-mi dau seama) cât pătrunde, străbate, cercetează, iscodește și scormonește acest poem, dar ideea și realitatea acestor versuri sunt cât se poate de simple și sincere (cuvinte). dincolo de poezia mea, doar percepția altor subiectivități mă pândește și mă judecă, lucrează din mine și mă poate înțelege atât cât se poate.
mă bucur că ți-o plăcut. îți mulțumesc pentru trecere și pentru citire.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

m-am oprit să-ți spun că mi-o plăcut ultima strofă, pe care o consider esență și adevărata imagine a întregului tău exprimat aici.
Acest „sânge / pietrificându-se / în cădere” m-o atras și m-o determinat să susțin această ultimă parte, foarte bine conturată poetic, acești „struguri de nisip / neatinși”.
Fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Da, un poem bun cu tot cu roșu, verde, negru, în nuanțe bine definite, atunci / acolo unde „pe la ferestre colcăiau luminoși sfătuitorii”.
mi-o plăcut această abordare, interesantă din punct de vedere stilistic, ca o viziune din care „numai limbile ne sângerau și crescuseră mari, mari, nici nu mai încăpeau pe targă” – excelentă imagine-mesaj.
O poezie bine-scirsă.
Frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Azi, în bucătăria lu’ ghika, am încercat o salată poetică (fără dedicațiuni precise și fără răutăți în gătire), o salată cu puțină ironie, ca un efect poetic degustabil la o bună-citire.

bucuros și (întotdeauna) încântat de prezența ta.
mulțam de trecere li citire

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Da, finalul „capăt de linie / în brațele tale / coji pentru miezul meu” este într-adevăr reușit și ridică cu mult valoarea acestei poezii.
O mică reverență (și din partea mea) pentru ultimele trei versuri.
Fain

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

mi-o plăcut ideea acestei poezii, această singură realitate a cuvântului, „în așa fel încât să nu confundăm planurile încât realitatea noastră să pornească / întotdeauna de jos”.
Deși nu cred în mântuire sau altceva, cred (totuși) în cuvântul „care conturează intersecția realităților privite în mod diferit de fiecare”.
Fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Deși nu-mi place (deloc) clujul, această hibernală a reușit să-mi smulgă un sentiment aparte, citind această milă poetic-iernatică.
mi-o plăcut întreg ansamblu, mai puțin „mi-e milă de ger, că nu ne are decât pe noi ca victime. / mi-e milă de țiganca cu vâsc de vânzare.”
Finalul… finalul-pastel este deosebit : „pe someș / pescuiesc umbre roz cu cizme de cauciuc / la copcă.”.
Frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Bogdan,

Din păcate, nu am citit acea teorie filosofică a lumii ca pasaj, dar dacă (spui că) poezia de față este asemănătoare, într-o oarecare măsură, înseamnă că sunt (pe undeva, pe aproape) cu un pas în urma adevărului.
Placiditatea - acest altfel de impasibilitate, indiferență și apatie - este unul din rezultatele acestei dinamici înconjurătoare. Ea poate fi transcrisă oricând și de oricine. Important e să fim (măcar noi) conștienți (un pic) de ceea ce se-ntâmplă întâmplându-se (pur și simplu)

Radun,

Nu putem stabili noi (cei ce încercăm) ce este Poezia; în cel mai fericit caz putem trasa măsura încercării noastre în/prin cuvinte.
E bine când un cuvânt (încercat poetic) poate fi și electrizant și apatic în aceeași măsură, în același timp. Depinde de unghiul de percepție al cititorului.
Adevărul (dacă – mai – există el) stă mai mult în citire și înțelegere, decât în scriere și intelect

vă muțumesc pentru trecere și pentru citire.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

O poezie interesantă (doar) prin interior-exteriorul cercului, din perspectiva acelui „cineva / străin corpului meu”. Primele 6 versuri sunt, în opinia mea, un preludiu previzibil și un surplus (inutil).
mi-o plăcut (însă – în mod deosebit) „cel mai greu / este atunci / când voi arunca cu inima / în șotronul desenat pe asfaltul / unei străzi cu două trotuare / va trebui ca cineva / străin corpului meu / să-i mențină bătăile nebune / în interiorul cercului.”
Plăcută și interesantă această „clonare” poetică, înspre un final care trebuie menținut, până la urmă, cu „bătăile nebune / în interiorul cercului.”
Frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Există același ALTCEVA „în afara timpului”: este o lume spradimensionată cu picioarele ei „butucănoase peste plapuma de pământ sub care ne împărțeam unul altuia trupurile”. O poezie care (își) merită atenția noastră și recunoașterea (ei) înstelată.
Un semn de reverență pentru „că băga-mi-aș picioarele îmi vine să intru cu totul între oasele tale, să mă lipesc de carnea și de sufletul tău / și cine pe cine leagănă și care pe care se anină și unde e începutul și sfârșitul și fulgerele și planetele și mușchii mei și mușchii mei / ca două marmote întinerite definitiv ne-am scos capetele afară și am țipat la boul acela de timp care trecea bivolește deasupra”.
Frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

O artă figurativă foarte reușită (în esență) chiar și desenată într-un mers al trenurilor. Mă gândesc că, oriunde ai scrie, tot (numai ) poezie ți-ar ieși prin degete.
mi-o plăcut (mult) întreaga desfășurare.
Felicitări.

cu respect, Cornel Ștefan Ghica

E o poezie interesantă această „moarte cu Cllif”, ca o plimbare într-o zi de duminică, într-o vară toridă, pendulând între portul rochiței roz și gestul prin care se poate face Metallica.
mi-o plăcut aceste două simboluri alese: „rochița roz” și „metallica”.
Fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Da, este o poezie cu început incendiar dar care, în final, își cam pierde strălucirea-n felinare.
mi-o plăcut (în mod deosebit) „femeile au un fel al lor de-a-ntrista totul / carbunii in sobă, cartofii și-ncalțămintea / chiar intoarcerea bărbatului cu fereastra-n spinare”. În aceste prime trei versuri am găsit imagini-mesaj frumos redate poeziei.
Frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

O poezie (cât se poate de) adevărată, la capătul unui „xyz” bine-conturat în „noi / spațiile dintre / voi”.
Interesant e (și) „grigore”, ca un personaj rotund, rostogolindu-și coborârea „de prin stele”, ca un personaj (încă) „nemuritor de foame”.
mi-o plăcut, motiv pentru care las un (mic) semn (de bine).
Fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Da, este o poezie care „freacă”, destul de interesant, o idee până când „gîndurile vor rupe elicea. sufletul din ele va fi posedat”.
mi-o plăcut (în mod deosebit) „de la bucurești la constanța nu se mai știe. Sublimă Siberia. E aici. Vino aici/ am ghete de zăpadă, geacă groasă, căciulă. știrile freacă ridichea, petrec seara/ calm calm / maghernițele din griviței, strașnic congelate fac scoarțe”
fain.


cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

De câtva timp observ o schimbare (în bine) la poemele tale. Ai ieșit din zona poeziilor alb-negru și ai început să „prinzi” o viață cu nerv, ai prins („culoare-n obraji”, ca să spun așa) „strălucitoarea lumină din ochii bărbaților” și să scrii poezii color.
mi-o plăcut : „există pentru fiecare personaj un decor dinainte impus / cu trei minute înainte de a mă naște / printr-o fereastră deschisă / tatăl meu privea / trecând prin mijlocul nopții / singurul dric din oraș” – motiv pentru care fac o mică reverență
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica