Cornel Ghica

te-am botezat, scuze
angela.

sunt jocuri periculoase, reale și bine-trasate - \"măruntaiele mele desenează două linii roșii pe o hârtie albastră\" - superb!
mi-o plăcut acest întreg, un puțin care cuprinde aproape TOT, lăsând o senzație de lăsare \"în/vi/se\".
am remarcat, în mod deosebit, \"vântul/ samurai își pregătește pletele sabie / nici un cuțit nu mă face să tremur\" - aici cred (yo) că-i punctul forte al textului, nodul care ține strâns trupul de versuri.
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica

dincolo de cele 7 paradoxuri ale rebelului român (sau de oriunde) rămâne doar atiutdinea – a „clasei conducătoare” care nu știu cum și cu CE judecă în luarea (sau darea) unor astfel de decizii; a ta, care numa’ rebelă NU A FOST (din punctu’ meu de vedere); mai degrabă a fost teribilistă și jemanfișistă – dar asta e altă poveste. și atunci, putem spune „fiecare formă de ordine își generează rebelii pe care îi merită”
am fost (cât am putut de) atent la mișcările din ultima vreme și puteam să jur că asta ți se va întâmpla. cumulu’ LOR (luat ca sumă de posibilități) decăzuse sau crescuse (nu-mi dau seama) la nivelu’ TÃU de asimilare, vizibilitate și (mai ales) de popularitate în răndu masselor de cititori-poeți-talpă. iar promovarea ta în rându’ celor cu nivel 120, dacă mă întrebi pe mine, a fost (mai degrabă) o cursă, nu o recunoaștere.
doar talentu’ și forma (ta) de manifestare te-au ajutat (dar ți-au creat și necazuri, iată) să ieși în evidență (pe bune – vezi proza ta „Plămâni”, „La curve”, etc), să reușești să aduci un mod aparte (simplu) de atractivitate, de „nervilism”, o dinamică în multe sensuri, scoțând la iveală multe stări (latente) din rându’ cititorilor, criticilor, dușmanilor, editorilor.
îmi pare rău că ți s-a-ntâmplat asta. nu pot decât să-ți întind mâna, să te ajut să te ridic, să-ți trag (apoi) una peste ceafă și să-ți spun că (și) asta ți se poate întâmpla dacă nu „belești ochii”.


cu riscu\' de mi-o \"fura\" (de la tine sau de la editori), îți și vă urez o seară minunată.

Cornel Ghica

într-acest con-text \"despre granițe\", mi-o plăcut a-semănarea zidurilor, dar nu sunt de acord cu meniul ales (\"sarmale cu carne de porc / vin de la butoi și desert / halva cu pâine neagră\" - scade mult din valoarea Burgundiei, părerea mea)
mi-o plăcut, în primul rând, ideea, de la vizual-simțibil la re-formatarea ei transmisibilă cititorului ne-burgund.
zidurile tale umane, granițele de care nu poți trece, \"se vor întâlni cu norii
/ se va circula apoi liber / prin Burgundia // de la un zid la altul\" (reușit)
în mod deosebit, am reținut minunatul îndestulat cu atâta timp transformat în umbră, așezabil în \"zidurile / s-au sters pe mâneca lor de zgură / de porțile lor ruginite\".
felicitări (vezi ce faci cu meniul)

cu stimă, Cornel Ghica

o sinceritate desenată într-o poezie, un sentiment știut-ascuns \"printre stele rupte cu zâmbetul\" (acele \"căzătoare\" nu mi-o\' plăcut - dezechilibrează, în citirea mea, imaginea).
poezia, în opinia mea, începe cu \"mâine / azi / ieri / tot un drum electric ne așteaptă și pe pânze\" (yo, aș fi scos \"pe\").
(apoi) întregu\' desen poetic se transformă într-un tatoo frumos conturat, așezabil în locuri cu suflet.
ultimel două strofe ridică mult așteptatu\' final, în care \"portretul cu noi / e un film de celuloză / în plin proces de reciclare\".
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica

dintre-acest (am înțeles) text vechi, mi-o plăcut, în mod deosebit, \"în ce minciuni să-mi îngrop sângele tânăr?\" - acesta, în opinia mea, ar fi fost un bun final, ar fi închis întreaga imagine-mesaj într-un sentiment-stare-neliniște interioară, transmisibilă după parcurgerea întregului.
am (mai) reținut \"cușca ta de coaste / însângerându-te cât o jumătate de rodie stoarsă în pumn\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

răsfoindu-ți timpu\', mi-ar fi plăcut să găsesc/citesc (doar) jumătăți, nu \"două jumătăți\". exactitatea, în iubire-căutare, nu poate fi re-găsibilă sau calculată.
în sentimente, e bine (cred yo) să aproximezi, să cauți valoarea acelei \"ore inexacte\" \"la marginea unui gând\" ascuns, negăsibil/doar-simțibil.
în mare, timpul rămâne dezgolit, iar oamenii se răsfoiesc în sine, lăsând în urma lor o (anume) rămânere.

cu stimă, Cornel Ghica

mă gândesc că acest copil-bombă și-a făcut (până la urmă) datoria. (și) mai observ că a stat, cu bună-știință, în bătaia puștii - ai avut, cum s-ar spune, o premoniție, sau visul tău despre cel care (azi, 31 ianuarie 2009) a apăsat ușor pe trăgaci, iar glonțul său a ajuns (de data asta) odată cu virtualul sunet (interesat și după ureche) la tine, în tine, prin tine, direct, în plin, dezechilibrându-te, rostogolindu-te; (azi) ai fost victima perfectă, victore, în conflictul \"perfect\".
era inevitabilă această ucidere; a fost analizată și raportată cu succes.
mi-o plăcut acest shooter-apărător de rase în relația sa cu victima \"în țintă\".

cu stimă, Cornel Ghica

p.s. păcat, domnilor editori, pentru atitudinea dumneavoastră vis-a-vis de victor potra. vă doresc toate \"cele bune\"

vă mărturisesc că nu m-am gândit să dau vreun verdict, să mă revolt (în mare măsură) sau să mă așez într-o (uzuală) acceptare. pur și simplu e o renunțare.
este o renunțare asumată întru devenire de om contextual, raportat la un ne-încetat dumnezeu.
din alt punct de vedere, acest text este ca o retragere. o retragere dintr-acest joc/competiție, în care bunele/relele reguli nu sunt respectate, în care frustrăriile și frustrații se adună tot mai mult și în care simt (în primu\' rând) că-mi bat joc de mine postând în continuare. e mai \"sănătos\" și pragmatic (pentru mine) să mă retrag. mi-ajung atâtea frustrări adunate. nu mai e loc și nici dispoziție.
prin urmare las în urmă o piersică și-o lămâie. de acu\', prefer rolul de observator-cititor.

și altele:
1) nu este nici chap-fallen, nici crest-fallen
este fallen - a ataca, a rupe rindurile| a se intimpla| a cadea| a descreste/ a deveni, a ajunge intr-o star| a se clasifica, a se repartiza| a se surpa, a se pravali a se debarasa de a se impiedica, a se poticni a indragi a se incaiera a fi insuficient / a se potoli, a se domoli/ a cobori/ a scadea
cuprinde, deci, multe stări contextuale.

2)tocmai pentru că \"life is go-o-d!\" de ce să nu fie și lumina mea lumină?

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

după ce vezi, trăiești (citești, chiar, pe agonia și pretutindeni) atâtea complicate și inutile lucruri, mesaje întortocheate transmise de tot felu\' de oameni, dive și divi - mulți dintre ei cu \"stele siliconate\" în cap -, nu-ți rămâne decât să te resemnezi, să-ți aduni frustrările așa cum aduni frimiturile de pe masă, să scuturi palmele deasupra coșului de gunoi și să deschizi fereastra dintre tine și singurătate.
în mica mea prăvălie sunteți întotdeauna bine-veniți și puteți bea (oricând), în liniște, un ceai cald, neîndulcit.

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

angela,

ai dreptate. acel (voit) \"de ce\" generează singura stare. m-am lăsat dus de idee până-n descoperirea pe care ar fi trebuit s-o păstrez întru căutare.

călin,

poezia (în seratar ținută) este muuult mai lungă și mai hard. am ales să editez o variantă mai scurtă și soft.
am încercat să adun esențialu\' \"surprins\" de mine dintr-acest experiment, să propun cititorului o temă nouă.

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

un poem sepia reușit. mă bucur că ai surprins (cititoru\') cu un text foarte bun.
ai talent, \"voce\" și mână bună.
prea multe nu prea sunt de spus. gata! strângem poeziile și plecăm acasă, încolonați, în liniște.
feicitări.

cu respect, Cornel Ghica

e un text redus cât trebuie și mă gândesc, în primu\' rând, pentru cei care n-au trecut prin \"sex pistols\", \"punk\'s not death\", toy dolls\", etc.
poezia reușește să transmită (prin detalii și întindere) exact necesaru\' întelegerii (și) din partea unor cititori ne-avizați.
mi-o plăcut, din toate punctele de vedere, acest \"vicious D un punker bătrîn / plin de tatuaje / cîte unul pentru fiecare clipă a omului\", apoi trecerea-transformarea în/pe timpu\'-sfoară, precum și rămasele \"stigmate / în forma tatuajelor tale\".
felicitări. m-ai făcut să mă întorc în timpu\' adolescenței mele.

cu stimă, Cornel Ghica

deși (cam) lung, poemu\' reușește să transmită, încă din primele \"atingeri\", \"pantagruelica\" stare, devenită pe parcurs o necesitate.
am asistat la o transformare, frumos construită, la o veșnică poveste spusă într-o singură poezie.
mi-o plăcut acest întreg fluent, cu uriași și pitici, chiar dacă ultimele trei versuri din strofa a 3-a, m-au obosit, de eram gata gata să renunț. vezi! lăcomia-mi m-a dus mai departe, m-a determinat să citesc până la capăt.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

ușor și simetric, prea echilibrat; nu lași (delok) fioru\' să treacă (tot) cititoru\'.
cu siguranță asta ai VRUT să trasmiți și ai reușit să mă manipulezi, cu har aș spune, m-ai determinat să-ți citesc/înțeleg/trăiesc propria-ți stare până la capăt, nelăsându-mă, nici un moment, să (mă) pot re-găsi, să închid ochii și să (mă) imaginez.
textu\' de față e o reușită. sper să nu rămâi cantonat în aceeași tehnică și aceeași tematică.
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica

acu\' nu știu care-i sursa de inspirație (Robert Farnham sau elementu\' ADN, gena în sine), dar scrisoarea asta (IV) către diogene are ceva aparte în structura ei tematică, ideatică.
mi-o plăcut această aducere a lu\' NU153 alături de toate cele uzitate prin gândire, simțire, etc.
chiar dacă are un exces de \"iubire\" (mă refer la cuvânt), poezia își păstrează doza de naivitate atrăgătoare, combinată cu acest minunat găsibil-autentic NU153.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

în opinia mea, primele trei versuri scad (mult) valoarea textului. e prea multă încâlceală (acolo), înaintea unei poezii care vine odatăcu \"în noi putrezește un verde semn de întrebare\" - de aici, cred yo, avem un poem reușit, cu o desfășurare și-un final deosebit, din toate punctele de vedere.
titlu\' - așa și așa.
stilu\' tău place și pune cititoru\' pe gândit și imaginat.
foarte frumos (cu excepția primelor trei versuri).

cu stimă, Cornel Ghica

mi-o plăcut ACEASTÃ cenușă, chiar dacă multele \"mâini\" încearcă să mă apuce din mai multe părți, înspre tot mai multe \"răsturnări\" și \"neputințe trupești\".
am remarcat, în mod deosebit, \"îl te întrebasem / îl te mult rugasem // noapte de noapte și din șapte în șapte / să se oprească veșnica hăituire / veșnica plecare\".
final aparte, chiar dacă bântuit în D major, \"este numai cenușa mâinii / pe torsul unei femei\".
un întreg de cenușă, nerisipit, cu grijă și sensibilitate adunat, \"pe sub streșini mângâind cu inima / cuiburi de rândunici / să îți lași urma grăbită în varul mustind / din pereți de pe grinzi\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

ca lipsit-de-înger muncitor (ce sunt) într-ale postortodoxismului îți spun: nu mere!
în primul rând e prea mult (și prea obositor, și prea obsesiv) \"Dumnezeu\" în textu\' de față (și aici mă refer la uzitatu\' cuvânt) într-o poezie care (yo știu?) se vrea \"fără Dumnezeu\".
în al doilea rând dialogu\',conceput ca unu\' experimantal în auzu\' cititorului, ajunge să fie o gâfâială sonoră, sugrumată prin liniuțe.
că e obositor textu\', asta e!, dar ce transmite (el) nu se ridică delok deasupra previzibilului.

cu stimă, Cornel Ghica

alice,

cum știi tu să transformi externele și să lași internele în ne-pierderea lor.
mulțam. când vii la bucale, ai o ladă de bere cu tot cu des-făcător.

liviu,

nu (încerc să) forțez. nu-i (chiar) o revoltă față de dumnezeu.
e o trecere dintr-o stare-n alta, o evoluție sau o involuție - depinde de cum ne poziționăm \"privitul\".

anghel,
din punct de vedere al evanescentului (ce fain sună) \"cerc de fum\" - când să zic că am scăpat, el re-apare acolo unde nu mă aștept. nu rămâne decât să nu mai aștept.
să mai treci.

andrei,

pasaju\' cu pricina e altoit. \"Tovarășa\" e o gaselniță care nu-mi aparține, da\' dă bine la \"fluență\" și la \" expectorație\".


vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica