Cornel Ghica

o sinceritate desenată într-o poezie, un sentiment știut-ascuns \"printre stele rupte cu zâmbetul\" (acele \"căzătoare\" nu mi-o\' plăcut - dezechilibrează, în citirea mea, imaginea).
poezia, în opinia mea, începe cu \"mâine / azi / ieri / tot un drum electric ne așteaptă și pe pânze\" (yo, aș fi scos \"pe\").
(apoi) întregu\' desen poetic se transformă într-un tatoo frumos conturat, așezabil în locuri cu suflet.
ultimel două strofe ridică mult așteptatu\' final, în care \"portretul cu noi / e un film de celuloză / în plin proces de reciclare\".
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica

răsfoindu-ți timpu\', mi-ar fi plăcut să găsesc/citesc (doar) jumătăți, nu \"două jumătăți\". exactitatea, în iubire-căutare, nu poate fi re-găsibilă sau calculată.
în sentimente, e bine (cred yo) să aproximezi, să cauți valoarea acelei \"ore inexacte\" \"la marginea unui gând\" ascuns, negăsibil/doar-simțibil.
în mare, timpul rămâne dezgolit, iar oamenii se răsfoiesc în sine, lăsând în urma lor o (anume) rămânere.

cu stimă, Cornel Ghica

mă gândesc că acest copil-bombă și-a făcut (până la urmă) datoria. (și) mai observ că a stat, cu bună-știință, în bătaia puștii - ai avut, cum s-ar spune, o premoniție, sau visul tău despre cel care (azi, 31 ianuarie 2009) a apăsat ușor pe trăgaci, iar glonțul său a ajuns (de data asta) odată cu virtualul sunet (interesat și după ureche) la tine, în tine, prin tine, direct, în plin, dezechilibrându-te, rostogolindu-te; (azi) ai fost victima perfectă, victore, în conflictul \"perfect\".
era inevitabilă această ucidere; a fost analizată și raportată cu succes.
mi-o plăcut acest shooter-apărător de rase în relația sa cu victima \"în țintă\".

cu stimă, Cornel Ghica

p.s. păcat, domnilor editori, pentru atitudinea dumneavoastră vis-a-vis de victor potra. vă doresc toate \"cele bune\"

vă mărturisesc că nu m-am gândit să dau vreun verdict, să mă revolt (în mare măsură) sau să mă așez într-o (uzuală) acceptare. pur și simplu e o renunțare.
este o renunțare asumată întru devenire de om contextual, raportat la un ne-încetat dumnezeu.
din alt punct de vedere, acest text este ca o retragere. o retragere dintr-acest joc/competiție, în care bunele/relele reguli nu sunt respectate, în care frustrăriile și frustrații se adună tot mai mult și în care simt (în primu\' rând) că-mi bat joc de mine postând în continuare. e mai \"sănătos\" și pragmatic (pentru mine) să mă retrag. mi-ajung atâtea frustrări adunate. nu mai e loc și nici dispoziție.
prin urmare las în urmă o piersică și-o lămâie. de acu\', prefer rolul de observator-cititor.

și altele:
1) nu este nici chap-fallen, nici crest-fallen
este fallen - a ataca, a rupe rindurile| a se intimpla| a cadea| a descreste/ a deveni, a ajunge intr-o star| a se clasifica, a se repartiza| a se surpa, a se pravali a se debarasa de a se impiedica, a se poticni a indragi a se incaiera a fi insuficient / a se potoli, a se domoli/ a cobori/ a scadea
cuprinde, deci, multe stări contextuale.

2)tocmai pentru că \"life is go-o-d!\" de ce să nu fie și lumina mea lumină?

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

după ce vezi, trăiești (citești, chiar, pe agonia și pretutindeni) atâtea complicate și inutile lucruri, mesaje întortocheate transmise de tot felu\' de oameni, dive și divi - mulți dintre ei cu \"stele siliconate\" în cap -, nu-ți rămâne decât să te resemnezi, să-ți aduni frustrările așa cum aduni frimiturile de pe masă, să scuturi palmele deasupra coșului de gunoi și să deschizi fereastra dintre tine și singurătate.
în mica mea prăvălie sunteți întotdeauna bine-veniți și puteți bea (oricând), în liniște, un ceai cald, neîndulcit.

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

angela,

ai dreptate. acel (voit) \"de ce\" generează singura stare. m-am lăsat dus de idee până-n descoperirea pe care ar fi trebuit s-o păstrez întru căutare.

călin,

poezia (în seratar ținută) este muuult mai lungă și mai hard. am ales să editez o variantă mai scurtă și soft.
am încercat să adun esențialu\' \"surprins\" de mine dintr-acest experiment, să propun cititorului o temă nouă.

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

deși (cam) lung, poemu\' reușește să transmită, încă din primele \"atingeri\", \"pantagruelica\" stare, devenită pe parcurs o necesitate.
am asistat la o transformare, frumos construită, la o veșnică poveste spusă într-o singură poezie.
mi-o plăcut acest întreg fluent, cu uriași și pitici, chiar dacă ultimele trei versuri din strofa a 3-a, m-au obosit, de eram gata gata să renunț. vezi! lăcomia-mi m-a dus mai departe, m-a determinat să citesc până la capăt.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

în opinia mea, primele trei versuri scad (mult) valoarea textului. e prea multă încâlceală (acolo), înaintea unei poezii care vine odatăcu \"în noi putrezește un verde semn de întrebare\" - de aici, cred yo, avem un poem reușit, cu o desfășurare și-un final deosebit, din toate punctele de vedere.
titlu\' - așa și așa.
stilu\' tău place și pune cititoru\' pe gândit și imaginat.
foarte frumos (cu excepția primelor trei versuri).

cu stimă, Cornel Ghica

ca lipsit-de-înger muncitor (ce sunt) într-ale postortodoxismului îți spun: nu mere!
în primul rând e prea mult (și prea obositor, și prea obsesiv) \"Dumnezeu\" în textu\' de față (și aici mă refer la uzitatu\' cuvânt) într-o poezie care (yo știu?) se vrea \"fără Dumnezeu\".
în al doilea rând dialogu\',conceput ca unu\' experimantal în auzu\' cititorului, ajunge să fie o gâfâială sonoră, sugrumată prin liniuțe.
că e obositor textu\', asta e!, dar ce transmite (el) nu se ridică delok deasupra previzibilului.

cu stimă, Cornel Ghica

alice,

cum știi tu să transformi externele și să lași internele în ne-pierderea lor.
mulțam. când vii la bucale, ai o ladă de bere cu tot cu des-făcător.

liviu,

nu (încerc să) forțez. nu-i (chiar) o revoltă față de dumnezeu.
e o trecere dintr-o stare-n alta, o evoluție sau o involuție - depinde de cum ne poziționăm \"privitul\".

anghel,
din punct de vedere al evanescentului (ce fain sună) \"cerc de fum\" - când să zic că am scăpat, el re-apare acolo unde nu mă aștept. nu rămâne decât să nu mai aștept.
să mai treci.

andrei,

pasaju\' cu pricina e altoit. \"Tovarășa\" e o gaselniță care nu-mi aparține, da\' dă bine la \"fluență\" și la \" expectorație\".


vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

o reușită.
o schimbare de atitudine, de viziune. o poezie cu un înger românesc.
de fiecare dată când adaugi puțin nerv, poeziile tale capătă forță și se arată lumii într-un \"trup\" aproape perfect.
strofa a 4-a este de referință, de pus pe coperta 4 la următoarea ta carte,
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica

me_high,

înțeleg. ai dreptate. citind azi, mai odihnit fiind, mi-am dat seama de putenicu\' contrast din ultima strofă. când o să am timp și inspirație, o să schimb ceva în strofa cu pricina.
cât despre culori: soția mea are ochii albaștri, iar măru\' era roșu. să vedem cum o s-o \"dau\" din condei și la ce m-o lăsa inima să renunț în text.

adrian,

da, am dat în \"tandrețuri\" paterne.
măcar acu\', cât sunt mici, să ne bucurăm de și alături de ei.
cât despre \"UN DON O DOANA EU SI UN CIINE\" - e dumenzeu, părerea mea. mi-o plăcut. îmi imaginez cum arată desenu\'.
un astfel de desen valorează cât-o viață; e fericire în stare pură.

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

văzut

nu am/avem de ce să mă/ne supăr/ăm, dar nu văd unde-i \"măru\' albastru\" (??). unde l-ai vătuz (tu)?.
pe viitor, fii mai atent când citești/scri.
de obicei, nu sunt chiar atât de sensibil.

îți mulțumesc pentru trecere.

cu stimă, Cornel Ghica

știu că ți-s dragi copiii.
zâmbesc, gândindu-mă că (și tu) te vei regăsi într-această mică poveste (casnică). mă bucur că ți-o plăcut și te-o liniștit.
sper să nu dau în patetism: zilele sunt prea pline și grele / viața (însă) e doar o clipă.
scuze dacă nu mai pot fi \"lizibil\". (chiar) sunt tare obosit. o să revin mâine, dacă e nevoie.

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, blueboy

mă bucur dacă te-ai regăsit într-acest poem. dacă am atins o stare comună, înseamnă că (încă) mai există mult albastru în noi și prin lume.
tre\' doar să încercăm să-l scoatem la lumină, să-l punem între noi de fiecare dată, măcar seara, înainte de culcare.

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, blueboy

după o zi grea, obositoare, petrecută printre străini și printre tot felul de ființe (mai mult sau mai puțin) malformate, nimic nu se compară cu acasă. aici îmi găsesc adevăratul (meu) albastru: copilu meu și soția mea.

dacă aș fi avut posibilitatea - măcar pentru acest text - să \"postez\" și căteva fotografii, cred că ar fi fost o vizuală drăguță.
rămân totuși cu bucuria de vă împărtăși din micile noastre bucurii de familie albastră, prin câteva versuri simple.

îți mulțumesc pentru trecere, citire, susținere și comm.

cu respect, blueboy

am încercat, împreună, să scriem o poezie în care să ne putem re-găsi. un text simplu în ansamblu\' său, cu broderii fine care să nu iasă în evidență decât \"la atingere\".
vă mărturisesc că aseară aveam ceva emoții, dar acu\' mi-au trecut. mă gândeam că, odată cu ghinionu\' meu (ușor de re-cunoscut) pe teritoriu înstelărilor și al recomandărilor, se va duce pe apa sâmbetei și poemul și simplitatea lui și tandrețea. tot.

vă mulțumim pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

da, e o întoarcere la o poezie previzibilă. nimic nou sub raza condeiului.
însă, ridic un 10 (zece), mare cât pământul-corabie, pentru \"potrivnic e albastrul / legat de albastru\". superb, în opinia mea.
acest mic semn (de bine) l-am lăsat pentru aceste minunate (două) versuri. frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

bătrâne Hun,

„... fiecare așteptare să nu însemne pentru tine nici măcar o dorință, ci doar o stare prielnică pentru a putea primi. Așteaptă tot ceea ce vine spre tine; dar să nu dorești nimic altceva decât ceea ce vine spre tine. Să nu dorești decât ceea ce ai. Dorința să-ți fie iubire și împlinirea ei să fie plină de iubire. Căci ce e dorința lipsită de împlinire?” Andre Gide – „Fructele pământului”


dorința lu\' dumnezeu nu este (și) dorința noastră. (ne) mințim dac-am spune altfel.
dorința noastră care este?

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica