Poezie
nu sunt vinovat
1 min lectură·
Mediu
nu sunt vinovat, iubito
că ți-a intrat România în ochi
leneșă și zgomotoasă
doar am avut grijă să tund boscheții
să ud iarba, florile, copacii, luna
să killăresc bălăriile din fața casei
să-ți netezesc drumu\' pân\' la mare
nu sunt vinovat, iubito
că-ntr-o parcare subteran-înghesuită cu iluzii
ai alunecat pe-o coajă de cuvânt
și ți-ai rupt hainele în locuri intime
lumea de-aici nu ține cont de intimități
mai puțin a ta
când vine vorba să mai osândească un înger
nu sunt vinovat, iubito
tu ai vrut să guști
cu limbă românească
această eternă și fascinantă
alterație
083.666
0

Râd recitindul și-l îndrăgesc tot mai mult.
Mi-a plăcut simetria dintre început și sfârșit.
Deși nu e de râs:)