Uitare
Iubește-mă dacă simți că mă poți iubi.
Urăște-mă dacă crezi că merit ura....
Dar fii sinceră și spune-mi...
Care este chipul Meu în mintea Ta..?
Ce sunt Eu pentu Tine?
Cuprinde-mă
Univers Semantic
Sorb litere dintru-un cuvânt
si înțelesul lor îmi adâncește mintea;
cuvintele se descompun într-un decor nebun,
ca o făgăduință așternută pe un
Renunțare… spre tine
Sorții destinului mi-au arătat calea spre cer,
însă eu nu am înțeles-o.
Mă gândeam la tine…
Pisica neagră, din colțul de noapte,
mi-a explicat natura celor nouă
Amărât și plin de gânduri
Îți compun aste rânduri,
Scrise chiar de mâna mea
Ca să nu mă poți uita.
Nu-i frumos nimic în lume
Mai frumos și mai plăcut,
Decât fata care spune
"Te Iubesc și
Vreau să Te omor,
Pe Tine, iubito
Si tot ce-ți e-mprejur…
Vreau să Te scald într-o baie de sânge,
acum, cât timp ești pură;
să îmi amestec serul roșu cu trupul Tău!
Vreau să distrug
Þi-aș curma suferința de-un veac,
dar încerc să te las a îndura…
un an, un secol, un mileniu…
Îți vei crea din ea un templu
din care nu vei mai putea,
tu, biată ființă,
Se-ntind corzile credinței
peste straturi de-alabastru –
creieri diluați cu aburi,
suflete încinse-n neguri…
Noapte adâncită în extazul îngeresc…
Serafimi uciși de beznă…
Iar în
Singur am adus pământul de dincolo
și, frământându-l cu sângele tău,
am creat o materie neagră
în care imnurile zeilor s-au pierdut.
S-au transformat în praf,
iar din cenușa muritorilor,
pe
Intrând în valuri de-ntuneric,
Aștept ca vise să împartă
Un demon trist dar prea-puternic,
Din ceruri deschizând o poartă.
Aștept ca vise lungi și triste
În negură să se prefacă,
Să intre-n
O, dulce aporie,
nimicul tău divin mă-mbată…
În lumea plină de mistere,
pe tine te găsesc… în ceață…
În haos mă chemi tu pe mine,
ca raza s-o așez după-ntuneric.
Orbirea ta difuză-mi
Pădurea te așteaptă să vii,
să te înghită în crengile-i mute;
cu frunze putrede de fag,
picioarele sfioase să-ți astupe.
Iubita mea,
te va chema pădurea
să mori în sânul ei
și bolovanii
Moarte adâncită în zăpadă,
sânge picurând pe alb destin,
moarte-nzăpezită în orașul nostru…
S-au dus pe rând cu toții…
Oameni schilodiți –pe gheață,
câinii șchiopătând de un picior
și-un cal
Către cei ce-n noaptea mare
Au privit cu disperare,
Le-adresez un joc de iale:
Crunt adânc –ce încrunta jale!
Niciodată-n pacea nopții,
Sângerând în fața porții,
Nu vă abdicați menirea
De a
Sarcină și ideal,
în lipsa ideilor abstracte...
Curând veți dovedi că tot ce a urmat,
într-un suav trecut s-a risipit deolaltă.
S-a risipit deolaltă
cu ceea ce ați cugetat în van
și o
Din cerul plin de stele,
Am adunat o ...stea
Si-am spus atunci:
Sa fie steaua mea!
Noroc sa imi aduca,;
Si-n galaxi necunoscute,
Sa-mi caute perechea.,
Si te-a ales pe tine.
Sa-mi fi mai drag
Te-am aruncat in mii si mii de stele,
Te-am omorat in inima mea,
Te-am cufundat cu Univers,departe de mine
Si nu a fost de ajuns,nu te-am uitat.
Acum,te rog ma iarta ca te iubesc,
Dar nu pot din
Luciri de sticlă amăruie
le guști cu limba prea uscată;
luciri de sticlă otrăvită
te-atrag să le absorbi mirosul.
Luciri de sticlă amăruie
îți scapără în gânduri limitate
și să te ardă cu
Așa cum Soarele e Dumnezeu,
eu sunt Soarele
și luminez o lume aberantă…
Dincolo de splină,
Þi-am găsit o mână;
Dincolo de ochi,
O babă, prin deochi,
Te-a turnat în ghioc
Și-ți face
Strecuratu-mi-ai în suflet
Liniștea de-a pururi vie.
Pentru ea tu mi-ai trecut
Trei livezi de iasomie.
Dincolo-aștepta luntreașul,
Să mă ducă peste râul morții;
Din înalturi luna plină
Mă
Ei bine...
Cu mult timp în urmă, mi-ai luat ceva.
Unicul lucru pe care l-am vrut cu adevărat.
Acum stii cum e.
Inima moare de moarte înceată...
Pierzând sperantele precum frunzele...
Până
Lungimile de undă neâncetat se schimbau
și vocile morților linia sonoră bruiau
neregulat, ciudat și sec…
Fraze politice lungi și revoltate
Acopereau linia pe frecvențele
Noroi și sânge aburind;
pământ și apă, foc...
Nu pot să văd cum curge vinul
să-mbete pietrele din vad...
Roșul abstract și-așteaptă timpul,
să umple lingura de lemn
și să hrănească ființa
Am pășit peste moarte...
Sta întinsă pe frunze putrede
Și era frumoasă și fragedă...
Mirosea a trandafiri roșii...
Iar frunzele, sub greutatea ei,
Abia de se înconvoiau un pic.
Și ochii-i