Mediu
Am pășit peste moarte...
Sta întinsă pe frunze putrede
Și era frumoasă și fragedă...
Mirosea a trandafiri roșii...
Iar frunzele, sub greutatea ei,
Abia de se înconvoiau un pic.
Și ochii-i negri le udau,
Sporindu-le putreziciunea...
Era adormită veșnic-tânăra moarte...
Și inspira doar sufletele rătăcite...
Le da culoare de piele blondă
Și le-mbăta într-însa ca într-o fântână...
O, tu, regina mea!
Mi-ești la picioare
Și te pot călca pe sânul hrănitor,
Cu talpa-mi aspră de atâta viață...
Vezi tu, doar luna te privește!
Cu lumina-i rece...
Și-n jur nu ți-a rămas
Decât mirosul crinilor întinși pe cruce.
În jurul tău totul se pleacă
Și îți primesc sărutul veșnic;
Dar descompuse toate în simboluri,
Nu poți cu totul să le-nghiți...
În urma mea -rămâne tocul;
În urma pictorului -pata;
În urma frunzelor rămâne toamna
Și-n urma crinilor martiri -mireasma!...
De-aceea, moarte, îmi pari așa frumoasă,
Pe frunze moarte ce îngraș’ pământul;
Și luna moartă ce îți bate fața
Prin mine îți reflectă viața...
012.162
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cornel Alexandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Cornel Alexandru. “Pasul peste moarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-alexandru/poezie/194200/pasul-peste-moarteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SASASerban Axinte✓text infantil, nu merge decat la atelier
0