Aberație în cimitir

Vreau să-mi sodomizez surâsul

și zâmbetul să mi-l sodomizez,și râsul…

Vreau să te-apuc de tălpi și să te scutur bine, să-ți curgă sufletul din piept și să te ard…

Să-mi cânți, iubito, la ureche,

un cântec dulce, de amor;

aici, sub razele de lună violetă,în cimitir,

să-mi spui cum cei doi mor…

Să-mi cânte la ureche naiul,

iar muzica să îmi oprească suflul;

să mă adormi pe lespede de piatră;

în veci, să mă săruți pe craniu…

Te-am întrebat unde-ți păstrezi misterul.

Tu mi-ai răspuns: ,,sub frunzele de fag”.

Þi-am spus că vreau să te dezbrac,

să-ți pipăi corpul;

m-ai invitat deasupră-ți,

în sicriul tău de brad.