Mediu
Intrând în valuri de-ntuneric,
Aștept ca vise să împartă
Un demon trist dar prea-puternic,
Din ceruri deschizând o poartă.
Aștept ca vise lungi și triste
În negură să se prefacă,
Să intre-n grote-ntunecate
Ce reci castele le îmbracă.
Sunt vise care duc spre demoni,
Spre vechi altare de-ntuneric,
Pe care vrând-nevrând le domini
Din ceața negrului feeric.
Blânde vise care duc spre spre moarte,
Crunt judecate de destin,
Sunt vise din mijloc de noapte
Ce-adoră reci picuri de chin.
Și seara lasă ca să cadă
O mantie lungă de velur;
Ca o sirenă poartă-n coadă
Acest imens cuprins telur.
De ce visăm doar când sub cer
Apare tainica fantasmă
Ce duce pe aripi de fier
A nopții dulce fotoplasmă?…
De ce-ncercăm să înțelegem
A nopții grotă-ntunecată
Din care noi mereu culegem
A viselor cutie fermecată?…
001.926
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cornel Alexandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Cornel Alexandru. “Vise și întuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-alexandru/poezie/1749494/vise-si-intunericComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.