cea mai frumoasă viață în doi se sfîrșește în zori
cînd visăm banane ce se despoaie una pe alta de piele
cînd jungla e o fanfară cu trombonul adormit pe genunchi
și tu atîrni gol între ochiul
de la ușă ți-arunci paloșul,
scutul, biletul de tramvai
apoi haina cu umerii lăsați
ca doua bariere de tren întîrziat
azi ai pierdut o bătălie
cu tine însuți
inamicul tău favorit
și de
dis de dimineață
soarele își gîdilă ceața cu limba
apoi se chircește în cer
așteptînd ca tu
să-ți plimbi degetul mic peste litere
buzele sorb cafeaua
mai neagră decît doliul femeilor
și se
el se va da jos de pe cal
pe malul unei ape*
în care eu i-aș spăla mai întâi
ceva ușor, la mână
îl voi apuca de paloș și
îl voi trage adânc în inimă
să-i simt,
ultima zbatere firească
în căușul palmei
sînul stîng toarce
în moliciunea lui albă
desenez cercuri cu privirea
răsfoind albumul tinereții
rotunjirea
primul sutien
prima holbare de ochi
degete tremurînde căutînd
că după ce noi nu vom mai fi
îmi vei adulmeca izul de E.Coudray prin univers
până te vei izbi cu fruntea de ușa raiului
și vei cere cea mai ieftina cameră
pentru o eternitate în doi
că
aerul curgea greu
tăvălind plămînii în sare
rostogolind neglijent viscerele mării
prin granule de nisip
și raze
disperat
talazul se agăța de calcar
într-un urlet alb
întrerupt
o
ziua își va urma noaptea
precum un Labrador
cutia poștală
fereastra din pod
clapa de pian
inima din piept
vor exista în armonie totală
cu
exercițiile plank
cotorul de măr per
dorothy știa că diagnosticul ei fusese dat altei paciente
îi mărturisi asta preotului, pe facebook
apoi gardienilor care o așezau în scaunul electric,
îi aranjau electrozii și o încurajau să
cînd m-ai înșelat prima oară
ți-ai luat liber
mi-ai adus un buchet imens
de trandafiri roșii
cu țepi lungi
în staniol
un CD cu Eva Cassidy
și o cutie Thorntons
de ciocolată fină
după care
dacă îți poți vedea numai gleznele
nu-ți face griji
părul, buzele și ochii rămân la locul lor
chiar dacă sufletul e
mătasea unui steag ce fâlfâie alunecând
tandru pe lamă
așază-te în
în locul ăsta au cam de toate
tablouri cu zîmbete și gropi
proaspăt săpate ca niște răsaduri de primăvară
din care nu încolțește nimic
au teatru de păpuși cu plîns imprimat pe bandă
și oameni
la început ea îi împleti un semn de
carte
din părul și cuvintele ei
el îl așeză pe gînduri
închise ochii și adormi
în vis se făcu dintr-o dată
iarnă
și părul și cuvintele ei îi împletiră
ma cherie
dacă plec nu înseamnă că nu te mai iubesc
ci că sunt o corabie cu cap de mort
pe care îți trimiți doar păsările cu
aripi rupte fluturând de catarg
înot spre țărm cu falangele moi și
după decesul iubirii noastre
aș dori să-i donez
toate organele
(în caz că mai rămîne ceva intact între noi)
de la degetul mic de care ne țineam
în parc
la ultimul gînd vărsat
ca o fiere
undeva, nu departe în mine
am găsit o iubire pierdută
mirosea urît
ca și cînd nu-și mai spălase trupul în lacrimi de mult
arăta rău
ceva între o peninsulă a indiferenței și-o moarte
aerul e mai mic
printre linii aproape verticale
împingem uluiți bile
cu lumină și mea culpa
spre o gaură neagră
în instalații noi cu
vid și emoții
ceva foșnește a fericire
mă gândesc la
ferestrele mele bat spre nord
*
în anticameră lumea așteaptă cu nerăbdare
de-o vreme
înghesuită precum sînii în corset
Piaget le-a explicat
cum m-am împotmolit
sînt în căutarea unui ceva (de ieri, din totdeauna, nu mai știu)
un hobby
un motiv de moarte subită
ori poate o senzație mai tare
decît Oblivion din Alton Towers
oferte curg zilnic
prin
zilele se tîrau pe de rost
în spatele pleoapelor
obloane
între universul tavanului și trup
ochiul îți developa neobosit
aceleași filme de arhivă
le rula strîns în imagini
mute,
răsfoind meniul, picior peste picior,
te-am ales pentru că începeai
cu prima literă din albumul meu preferat
te-am consumat neglijent
cu ochii pe revista de modă și coatele pe masă,
apoi mi-am
în cîteva fraze ample
ajung
astăzi îmi port cuvintele mari
cît o perucă roșie ala Cher
proaspăt periată
breton bombat
terminat brusc deasupra
sprîncenelor
sub ele
ochii lucesc
\"I call thee, beloved one,
To love me more than anyone
I bind thy heart and soul to me
As I do will, so let it be.\"
(annonymus)
pana înmuiată în sîngele meu
a picurat pe oglindă ultimul vers
și
în noaptea asta va fi altfel
mă voi așeza pe malul tău abrupt
și voi aștepta sa te reverși
într-un tsunami
crede-mă, n-am să mai fug
îți voi privi atent mîinile febrile
te voi inhala adînc