Cont șters

Amanda,e un poem clasic, însă dăruiești cititorului cu mare ușurință o stare de suflet liniștită, stăpână pe ritm, muzicalitate, și duh,
ai o bunătate de poem aici!
Am cititi cu mare plăcere!

mă bucur că te inspiră și cred că o să faci o treabă bună,
Go for it!
dacă vrei pot să-ți șoptesc numele la tip, e super cool,
poate servi ca sursă de inspirație maximă,
ce zice el o să schimbe Complet conceptele, ideeile care le-am promovat până acuma despre creier, minte și de ce îl avem,
la ce ne poate folosi fără să-l abuzăm,
așa poate înțelegem și noi să mai luăm o pauză ... să mirosim florile ...
:)

mi se pare forțată metafora cu bolșoi și balerinele, pensie,
cam explicit scrisul, dar
după cum scrii ”în rest scapă cine poate, ” așa e și în poezie,
:)

mda,
bun de tot,

mi-ar fi plăcut să zic asta,
cu atât mai mult că ascultam zilele astea un brain surgeon care spune că de fapt venim aici să dormim și visăm,
imaginăm, și nu cum se crede despre creier că trebuie să munceasc, să dea randament la maxim mereu,
:)

de luminat ... scrie cum ;tie poetul mai bine ...

asta da poezie!

aș zice discurs ...

aduc Lumină pentru inspirație și adevăr, dacă adevărul s-ar scrie singurpe el cred că așa ar fi
dragă POetă ...

Amanda, da, mi-a placut mult, e o stare aici “ blândă-adiere,
Apoi... nemișcare, se-așterne tăcere; “
e o stare pe care ai reusit parca cu mare usurinta sa ne-o dai si noua, cititorilor :)

puteai sa pui numele tau “ cand ascult poezia lui Traian Rotarescu” si sa nu ponegresti pe respectivii,
gross, dezgustatir pentru ca crezi ca aia e poezie,
nu ti-a iesit absolut de loc, o porcarie

da, ai aici poezie, adevăr,
realiatte globală
Felcitări!

”Mămăligă fierb, în vase, n-am cu dânsul trai sau pâine
Sau mă las ascunsă-n munte cu penultimul meu câine. ”

”Tu ai chei, și ai și lanțuri, ești un ghiul prea larg de miere
Și pe lanțuri pun o vorbă ce pe buze tristă-mi piere.”

Iulia ai aici poezie cât aduce luna plină care vine mâine diseară , :)

Bravo,
felicitări pentru consistență și hărnicie!

Ariana, ai scris cu suflul adâncului, e o trezire, o amintire, puritate, inocenta in scrisul tau care nu cedează fortelor exterioare ... nu cedeaza timpului, este o rădăcină care încerci să o stropești cu poezie ca să nu se usuce, pentru că acolo este viața asa cum a fost data, traita de un copil, de mai multi copii, de familie, care este universul copilului ... iar universul tău e făcut din poezie ... ai un poet care a atins adâncurile, cunoaste terenul creatiei ...

Si nu e doar un singur poem aici, ... simt cum mișună mii de poezii, trăiri, e o sursă ...

Iaș zice poemului de față Poezie-Proză, îmi place cum începi și continui,

singurul vers care parcă l-aș scoate, mi se pare mai mult că parcă cauti scuze în fata unui model de viata impus, si uite ca mama nu ia facut fata, că soarta nenorocita ia dat greul ... , este ” nu a fost vina ei.”

poate vad de prisos versul pentru ca cred ca Vina in viata nu exista, doar noi ne atribuim Vina unii la altii, pentru ca ne este greu sa acceptam viata cu cele ce ni se intampla ...



Mama ne-a crescut singură -
pe firul de lână
alerga viața pe loc,
ca primul fus din lume
ascuns singuratic într-un muzeu.

Domnul Nicolae Tomescu, am citit cu sufletul, ați scris cu Măiestria unui laureat în literatură!
Poate pentru că sufletul scrie despre viață, scrie așa cum știe mai bine, pe limba lui ...
Mai citesc! CU mult drag!

eu citesc deja pe diagonală, pentru că pe diagonală numai este nevoie să respiri, te respiră spiritul pe tine, :)
superlativele și nivelul de exprimare este atât de elevat încât devin atât de mică,invizibilă, doar un abur mai rămâne, și dacă mai iese și soarele, pentr că ar trebui să iasă după așa o șitiri, nici abur numai sunt, ...

Ilie, întradevăr, nu te juca cu ținutul respirației, mai ales dacă ai tensiunea ridicată :)
totuși zic, e mai bine să nu respiri dacă vrei să atinji acel success de care se scrie, și care mai degrabă aduce semne clare, aduce cu profilul simptomatic al unui narcisit, ...

George, Felicitări pentru carte! Văd aici firimituri de suflet (și de pegagog desigur:) cad pe jos, în palmă, în cap, ca ninsoarea :) iar cititorii, păsări dornice de ciuguleală se adună ca în piața sfatului, la vorbă, la ”o furtună de-nțelesuri pentru minți răscolitoare”
Drum bun cărții!

”ceasurile încă își caută destinul zilei abia începute iar lumea nu știe încotro să se îndrepte ”

:)

îl doare la bască pe caracter dar și pe temperament de devenirea OM cu literă mare,

dinpotrivă, și de fapt aceste două aspecte ale ființei se luptă să ne păstreze autenticitatea, unici, ca să nu ajungem ”turmă” , clone,
la fel, nu au treabă cu inteligența de care pomeniți,

credeți-mă dacă ar fi cu adevărat să ne cunoaștem baza, originea v-ați da seama că ce ați scris aici (de pe scara unde v-ați plasat) este f convențional și confortabil, și clișeic ...

eu ce dau nu iau înapoi, dar nici rău nu-mi pare,

treaba cu ce este apreciat, cum , de cine , ce și cum,
relația poet-poem-cititor- poeți- cititori- emoții- still- metafore, din anumite reguli, așteptări, concursuri organoizate, stereotipuri literare, idei am complexato,
însă este la voia fiecăruia de a se bucura de ce se bucură,

când apreciez mă uit la modul în care poemul în sine e construit și evocă, o legătură, o stare afectivă și senzorială cititorului,

dacă aici e puțină evocare, metaforă, zguduială de creere și mie mi-a trasmis stare, posibil că cititor de atâta eu am nevoie ca să mă impresionez, :)
să fiu atrasă în mrejele unei poezii,
poate unii au nevoie de mai mult, :)

îmi place o scriere intensă, obsesivă, lamentatabilă, super emoțională, încărcată cu metafore de să mă sufoc, dar la fel de mult , în egală măsură îmi place și mă cucerește un poem anume așa, scris cum e aici, sub titlul ”nealterat”
mai potolit, liniștit, și cu miez de nucă ...
:)

care ne invită în adâncuri, ”să fii copilul vieții care și-a ales meseria de a nu mai crește” un vers care unge cititorul pe suflet, un vers mai mare decât viața, rostit în avantajul inocenței …

mă uitam aseară la interviul lui David Popovici,
cum a mulțumit și imediat a adus în lumină misiunea pe care o are de îndeplinit la nivel social, pentru țară,
am fost uimită cumva să văd cât de bine a înțeles ce înseamnă succesul, și
nu a rămas încâlcit în medalie și vai ce grozav este el, la fuguța a atras atenția spre ce este de făcut cu adevărat,
am citit pe fața lui o mândrie de copil, pentru că a muncit mult să îndeplinească un vis din copilărie, pomeții liberi, lăsați să se ridice în sus fără pic de tensiune, o lumină copilărească în ochi, indiferent de munca depusă ,
așa am văzut pe chipul său cum e ”să fii copilul vieții care și-a ales meseria de a nu mai crește” :)

referitor la titlurile în engleză, :)

înțeleg bine ce scrie Pașa,
mi s-a atras și mie atenția de repetate ori în trecut, nu am ascultat,
la ce credeți că muncesc zilele astea? extermin englezismele din poemele scrise acuma 4,3,2 ani,

am citit într-o zi și sincer mi-a sunat groaznic,
mi-a fost rușine de mine, sincer, și am zis Doamne ferește-mă, și am pus mâna pe schimbat titlurile, versurile,
mi-am făcut de lucru bine, dar mă bucur că nu am apucat să le public,
:)

doar că eu musafir, tu plăcintar, :)