Poezie
maree
1 min lectură·
Mediu
atipică viaţa
doar n-o să facă infarct acum
merg mai departe spre soare
lucrează la drumuri
şi poduri de maree
melcii mai puternici decât sisif
pe lujere ciupite de larve
ca nişte idei fără finitudine
vreau să câştigi ţi-am strigat dintr-o cochilie
aproape blestem
aerul s-a rupt din pieptul meu o reţea de goluri pe care
nu vei şti să le umpli cu dragoste până la refuz
valurilor jazz alto saxophone nu am cedat
cuvintelor sirene doar tu ştii să le potriveşti în golul de
iubire
te-am lăsat să învingi
te-am lăsat
marea şterge amintiri
sapă şi astupă
nimic nu se pierde din tine nimic nu rămâne
metamorfozezi dureri
m-am descălţat de toate umbrele şi umblu aşa
cum mi-a fost dat
ai scăpat tocmai azi
papucul în apă
041.126
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “maree .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14182641/mareeComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cel mai mult mi-au plăcut versurile acestea: „nimic nu se pierde din tine nimic nu rămâne/metamorfozezi dureri”. Poate și unde mă regăsesc în ele. Desigur, mulți se pot regăsi în acestea, mai ales creatorii.
0
prea comune, prea des vizitate poetic.
cochilie, valurile jazz, sirene, marea șterge amintiri, descălțatul de umbre. chiar și metamorfoza aș fi înlocuit-o cu schimbarea, ca suna kapkian și pretențios. dar în fine, doar o părere.
cochilie, valurile jazz, sirene, marea șterge amintiri, descălțatul de umbre. chiar și metamorfoza aș fi înlocuit-o cu schimbarea, ca suna kapkian și pretențios. dar în fine, doar o părere.
0
poezie veche, așa ca mine pe acest site, dar cred că are potențial pentru unele gusturi, cel puțin.
Maria, mă bucur de rezonare.
George, știu că tu ai gusturi elevate.
Leo, nu te contrazic, la vremea respectivă poate că acele sintagme au fost de impact. Eu, una, recunosc faptul că vocabularul nu se învechește, iar dacă primește din afară nu este prea ok. Prefer Limba română, cu toate ale ei, fie și dacă se repetă. La niciun mare poet nu am auzit să se plângă de refolosirea termenilor, verbelor...
Dragilor, respect!
Maria, mă bucur de rezonare.
George, știu că tu ai gusturi elevate.
Leo, nu te contrazic, la vremea respectivă poate că acele sintagme au fost de impact. Eu, una, recunosc faptul că vocabularul nu se învechește, iar dacă primește din afară nu este prea ok. Prefer Limba română, cu toate ale ei, fie și dacă se repetă. La niciun mare poet nu am auzit să se plângă de refolosirea termenilor, verbelor...
Dragilor, respect!
0

aș zice discurs ...
aduc Lumină pentru inspirație și adevăr, dacă adevărul s-ar scrie singurpe el cred că așa ar fi
dragă POetă ...