șters

să văd mai multe conexiuni cu acel boboc. Vreau să văd depășirea acelei bariere. Neruda lua firul de ceapă și scria ditamai oda. Vreau să văd lirismul și imaginația curgând. Vreau torentul. Vreau renunțarea la control!

O singură chestie am de obiectat, cu privire la capătul orizontului, orizontul fiind o linie în fața noastră. Dincolo de orizont ar fi fost mai bine. Poemul, în rest, e bine dozat. Felicitări!

să descopăr această melodie a toamnei, plină de sensibilitate și delicatețe. Felicitări!

atunci întâlniţi-vă la o pălincă

Mai bine biserică decât spital de nebuni.

tot ce am spus, e spre folosul Dv.! Alegeţi ceea ce vi se potriveşte. Am invatat si eu din cronicile unor mari berbeci care mi-au trecut opera prin filtrul lor critic: Codreanu, Brumaru, Tupan, Corbu, Mareş... Berbecii mi-s prieteni buni, ştim să ne ajutăm şi să ne tolerăm reciproc. Taică-miu, Dzeu să-l ierte, berbec, măscut în aceeaşi zi şi în acelaşi an cu Blandiana. Ar fi trebuit să ajungă poet, nu rugbyst şi maistru constructor. Însă a avut nişte datorii karmice şi mi-a pasat mie problema. Hihi! Despre Nichita, eh, îl ştiu ca pe degetele mâiniilor mele. Mult balast în opera lui. Textele cu rimă de la începuturi sunt copilăreşti. Textele bahice, plătesc tribut viciilor poetului. Grigurcu, un alt berbec, mare critic, dar nu şi la fel de mare poet, a subliniat aceste aspecte. Poate şi un pic din frustrarea de a nu ajunge la fel de sus ca Nichita, care, în comparaţie cu el, a fost favorizat de regim. Se mai poate discuta foarte mult, însă să o lăsăm să vină şi prin alte subsoluri de texte. Eu mă bucur să descopăr un berbec autentic şi foarte talentat!

posta discuţii de prin alte părţi pe Agonia. Ar fi urât, totuşi, să vorbim de epigonat. Mie mi-a plăcut şi îmi place de Paul Bogdan. Un om sobru, înţelept. Nu umblă cu şuste. Şi nu are nevoie de slujitori care să-l însteleze. Voi, băieţi, Ionuţ şi Dragoş, ar trebui să vă întâlniţi la o bere şi să vă îmbrăţişaţi.

un text cald, plăcut sufletului. Dragostea, chiar dacă nu are două capete (cu toate că la celălalt capăt poate fi divinul), are frumuseţea luminii ce trece prin părul ei. Care tot la veşnicie face trimitere. E mai bine să plângă sfoara de fericire, decât din cauza unui nod gordian.

este mai bine, tu decizi. Tu eşti şeful textului tău. Dacă părerea mea a fost de folos, mă bucur.

Zodie de foc sunt şi eu, berbec, cu mare afinitate faţă de creaţia celor născuţi sub aura acestui semn. Dv. puteţi fi Berbec, Leu sau Săgetător. Dacă e să mă refer la ceea ce cunosc cel mai bine, zodia mea, prin filtrul meu au trecut foarte mulţi poeţi berbeci precum Blandiana, Nichita, Mircea Ivănescu, Gheorghe Pituţ, Ion Vinea, Goga, Octavio Paz, Daniel Corbu, Baudelaire, Verlaine, A. France, Beckett, Heaney, Angelou, Frost, Transtromer, Yvan Goll, Alain Bosquet, Peter Huchel, Gabriela Mistral, Nizar Qabbani, Frank O'Hara, Ai Qing etc. etc., încât să constat că poezia semnului de foc are foarte multă sensibilitate, că te poate mângâia ca un firicel de apă (v. ploile Blandianei) sau ca un firicel de sânge (v. poezia lui Goll, ţinut în viaţă, leucemic fiind, de sângele donat de ceilalţi poeţi), că aceasta variază pe o paletă largă, cuprinsă în borderline-ul sentimental. Nu e vorba de o distrugere a osaturii, ci de o explorare mai deep a sentimentului, dincolo de armura raţiunii, care generează cuvintele puternice. Acolo, apare rafinemantul absolut al simplităţii de care vorbea Da Vinci, cel mai mare geniu al omenirii, şi el, tot zodie de foc, sub semnul berbecului. Ce vreau eu să zic, de fapt, este că păreţi a avea un oarecare blocaj în poezie, de teamă sau din obişnuinţă, nu mă pot pronunţa exact, dar simt lucrul acesta. Îmi cer scuze dacă am intrat prea în detaliul fiinţei dv.!

pe acest site s-ar ierta toţi, unii pe alţii, fără să se mai scormonească deloc în trecut. Eu, cel puţin, asta mi-am propus, chit că par un idiot sau un ipocrit. Viaţa e scurtă. Scriem, venim cu ceva frumos la această existenţă. Fiecare cu segmentul lui de cititori. Nu trebuie să ne pară rău că x îl place mai mult pe y, că x şi y se comentează mai mult între ei. Şi ce dacă? Lăsaţi oamenii să se bucure. Fiecare are dreptul să fie fericit, iubit, apreciat. Eu am găsit creaţii frumoase la toţi cei cu care m-am certat. M-am bucurat de ele. Oamenii sunt încercaţi, trec prin diverse chestii care îi macină. Poate că nu reuşesc să gestioneze cum trebuie nişte momente. Eu, de exemplu, m-am comportant prosteşte uneori. Mai bine dau vine pe mine, pe prostiile mele, decât să îi chestionez pe alţii cu privire la alegerile lor, la felul în care s-au comportat. Să judece Dumnezeu, nu noi. Haide să încheiem definitiv toate prostiile astea şi să ne bucurăm de lucrurile frumoase din jur, atâta cât mai putem.

Chiar că e un motiv de bucurie pentru copii acest text. O cărticică cu 20-30 de texte de genul acesta, însoțită și de imagini, ar avea un succes formidabil. Se poate merge și pe litere, nu numai pe cifre. Succes!

Ce mă deranjează, doar un pic, este conturul care se repetă cam des. Acolo, la mușcătura moliilor, aș veni cu ceva strong. Cu absența din perdea. Iar la strofa a doua: ai prins curaj. Ia gândește-te cum se îmbogățește poemul cu noile sensuri adiacente.

Și poet, și critic de film, și pamfletar, și îndrăgostit. Reușești cumva să aranjezi această harababură de gânduri, de trăiri, într-un poem autentic, care te reprezintă, pe tine, o ființă interesantă și extrem de complexă.

dragă LIM, dar, uneori, când citesc niște texte, cum este și acesta de față, care îmi place, realizez că am scris și eu ceva asemănător. De exemplu, pe 2 februarie, postam un poem pe Facebook, intitulat Pelerina magică a cuvintelor, pe care îl voi posta, acum, și pe Agonia, și pe care te invit să-l citești. Ajungem la vorbele lui Ion Barbu care făcea referire la cântul acela aedic din care se inspiră poeții. Foarte interesant! Te salut!

la limita dintre personale și poezie. Sinceritate, dragoste și respect pentru cei dragi. Stilul îmi amintește de Teodor Dume.

v-ați obișnuit cu acest ton dur, aproape extravagant, care dă bine la prima vedere, care șochează. Metafore puternice, somptuoase, în stilul baroc. Măreția care să atragă uimirea. Căutarea cuvintelor care să atragă efectul de șoc. Dar lipsește ceva. Lipsește partea aceea sensibilă și delicată a sentimentului. Lipsește acea naturalețe a simplității, capabilă să emoționeze un suflet sensibil. Chiar sunt curios dacă puteți să faceți asta.

pentru comentariile excelente pe care le face. Am propus-o lui Radu Herinean pentru funcția de steluțar. Sper să fie receptiv la propunerea mea. Și mai e și doamna Papadopol. Poate vine și dânsa cu o părere pe acest text?

finalul banal la care se referea Dragoş înseamnă doar ultimul vers, care vine ca un rezumat simplu al poemului. Parcă dacă s-ar fi terminat interogativ, ar fi lăsat ideea în suspensie şi i-ar fi dat şi cititorului şansa de a veni cu ceva în plus.

atinge puncte sensibile... E şi ludic. Are tot ce îî trebuie. Finalul e cireaşa de pe tort.