șters

Aici ai dezvoltat în stilul odelor lui Neruda, plecând de la un subiect aparent banal. Un univers al dragostei în jurul mopului. Simplu, curat, eficient. Felicitări!

cea cu întâlnirile, lucru pe care l-am sugerat și eu. Dragoș a găsit o formulă de a scrie, una în care se revoltă, protestează, uneori ironizează, hrănindu-se cu stările acelea care îl irită, îl provoacă. El va evolua enorm când va scrie detașat, eliminând eul tăbăcit din peisaj. Salvarea este iubirea necondiționată și iertarea totală. Dragoș urcă acum pe Golgota unui eu pe care și-l torturează singur. Ceilalți simt asta, iar mulți pun degetul pe rană, că e mai simplu pentru ei.

Mi-ar fi plăcut să introduci un simulacru, unul cu care te lupți folosind lacrima. Am variante în cap, dar te las pe tine să le găsești.

În primul rând, La mulți ani! Poemul e frumos, dar mai trebuie cizelat un pic. Are prea multe pronume relative în construcție. Se pot concentra astfel: ce-au stafidit / stafidite; care au ajuns / ajunse; ce m-au umplut / umplându-mă; care-mi curge / curgând.

de nici nu-mi vine sa mai analizez ceva. Totusi, te rog sa concentrezi versurile astea, sa iesi un pic din teritoriul prozei:

aș vrea să te ating dar nu pot să o fac(, căci)
dragostea doare mai ales atunci când ții ochii închiși (și) nu ai cum să uiți (fiindcă) a avea o inimă fierbinte înseamnă să arzi iar moartea să fie doar un alt lucru imposibil dintre cele cu adevărat imposibile.

te faci aforist? Cele mai grele aforisme sunt alea de 4 cuvinte. Dar poti sa folosesti un sablon: Mi-a placut foarte mult. In fine, faci tu cum vrei. Peste cateva zile poate te razgandesti.

Am folosit un cuvânt aiurea în comentariu. Am vrut să zic o avalanșă de gânduri, de trări, dar era prea mare harababură în capul meu din cauza actelor și m-am încurcat. Nu a fost cu răutate.

Asta îmi dă impresia citind acest text.

să văd mai multe conexiuni cu acel boboc. Vreau să văd depășirea acelei bariere. Neruda lua firul de ceapă și scria ditamai oda. Vreau să văd lirismul și imaginația curgând. Vreau torentul. Vreau renunțarea la control!

O singură chestie am de obiectat, cu privire la capătul orizontului, orizontul fiind o linie în fața noastră. Dincolo de orizont ar fi fost mai bine. Poemul, în rest, e bine dozat. Felicitări!

să descopăr această melodie a toamnei, plină de sensibilitate și delicatețe. Felicitări!

atunci întâlniţi-vă la o pălincă

Mai bine biserică decât spital de nebuni.

tot ce am spus, e spre folosul Dv.! Alegeţi ceea ce vi se potriveşte. Am invatat si eu din cronicile unor mari berbeci care mi-au trecut opera prin filtrul lor critic: Codreanu, Brumaru, Tupan, Corbu, Mareş... Berbecii mi-s prieteni buni, ştim să ne ajutăm şi să ne tolerăm reciproc. Taică-miu, Dzeu să-l ierte, berbec, măscut în aceeaşi zi şi în acelaşi an cu Blandiana. Ar fi trebuit să ajungă poet, nu rugbyst şi maistru constructor. Însă a avut nişte datorii karmice şi mi-a pasat mie problema. Hihi! Despre Nichita, eh, îl ştiu ca pe degetele mâiniilor mele. Mult balast în opera lui. Textele cu rimă de la începuturi sunt copilăreşti. Textele bahice, plătesc tribut viciilor poetului. Grigurcu, un alt berbec, mare critic, dar nu şi la fel de mare poet, a subliniat aceste aspecte. Poate şi un pic din frustrarea de a nu ajunge la fel de sus ca Nichita, care, în comparaţie cu el, a fost favorizat de regim. Se mai poate discuta foarte mult, însă să o lăsăm să vină şi prin alte subsoluri de texte. Eu mă bucur să descopăr un berbec autentic şi foarte talentat!

posta discuţii de prin alte părţi pe Agonia. Ar fi urât, totuşi, să vorbim de epigonat. Mie mi-a plăcut şi îmi place de Paul Bogdan. Un om sobru, înţelept. Nu umblă cu şuste. Şi nu are nevoie de slujitori care să-l însteleze. Voi, băieţi, Ionuţ şi Dragoş, ar trebui să vă întâlniţi la o bere şi să vă îmbrăţişaţi.

un text cald, plăcut sufletului. Dragostea, chiar dacă nu are două capete (cu toate că la celălalt capăt poate fi divinul), are frumuseţea luminii ce trece prin părul ei. Care tot la veşnicie face trimitere. E mai bine să plângă sfoara de fericire, decât din cauza unui nod gordian.

este mai bine, tu decizi. Tu eşti şeful textului tău. Dacă părerea mea a fost de folos, mă bucur.

Zodie de foc sunt şi eu, berbec, cu mare afinitate faţă de creaţia celor născuţi sub aura acestui semn. Dv. puteţi fi Berbec, Leu sau Săgetător. Dacă e să mă refer la ceea ce cunosc cel mai bine, zodia mea, prin filtrul meu au trecut foarte mulţi poeţi berbeci precum Blandiana, Nichita, Mircea Ivănescu, Gheorghe Pituţ, Ion Vinea, Goga, Octavio Paz, Daniel Corbu, Baudelaire, Verlaine, A. France, Beckett, Heaney, Angelou, Frost, Transtromer, Yvan Goll, Alain Bosquet, Peter Huchel, Gabriela Mistral, Nizar Qabbani, Frank O'Hara, Ai Qing etc. etc., încât să constat că poezia semnului de foc are foarte multă sensibilitate, că te poate mângâia ca un firicel de apă (v. ploile Blandianei) sau ca un firicel de sânge (v. poezia lui Goll, ţinut în viaţă, leucemic fiind, de sângele donat de ceilalţi poeţi), că aceasta variază pe o paletă largă, cuprinsă în borderline-ul sentimental. Nu e vorba de o distrugere a osaturii, ci de o explorare mai deep a sentimentului, dincolo de armura raţiunii, care generează cuvintele puternice. Acolo, apare rafinemantul absolut al simplităţii de care vorbea Da Vinci, cel mai mare geniu al omenirii, şi el, tot zodie de foc, sub semnul berbecului. Ce vreau eu să zic, de fapt, este că păreţi a avea un oarecare blocaj în poezie, de teamă sau din obişnuinţă, nu mă pot pronunţa exact, dar simt lucrul acesta. Îmi cer scuze dacă am intrat prea în detaliul fiinţei dv.!

pe acest site s-ar ierta toţi, unii pe alţii, fără să se mai scormonească deloc în trecut. Eu, cel puţin, asta mi-am propus, chit că par un idiot sau un ipocrit. Viaţa e scurtă. Scriem, venim cu ceva frumos la această existenţă. Fiecare cu segmentul lui de cititori. Nu trebuie să ne pară rău că x îl place mai mult pe y, că x şi y se comentează mai mult între ei. Şi ce dacă? Lăsaţi oamenii să se bucure. Fiecare are dreptul să fie fericit, iubit, apreciat. Eu am găsit creaţii frumoase la toţi cei cu care m-am certat. M-am bucurat de ele. Oamenii sunt încercaţi, trec prin diverse chestii care îi macină. Poate că nu reuşesc să gestioneze cum trebuie nişte momente. Eu, de exemplu, m-am comportant prosteşte uneori. Mai bine dau vine pe mine, pe prostiile mele, decât să îi chestionez pe alţii cu privire la alegerile lor, la felul în care s-au comportat. Să judece Dumnezeu, nu noi. Haide să încheiem definitiv toate prostiile astea şi să ne bucurăm de lucrurile frumoase din jur, atâta cât mai putem.

Chiar că e un motiv de bucurie pentru copii acest text. O cărticică cu 20-30 de texte de genul acesta, însoțită și de imagini, ar avea un succes formidabil. Se poate merge și pe litere, nu numai pe cifre. Succes!