Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
@dragos-visan
Poezieurban

Sunt un neom necreat, Rec 639 (1)

Dintr-o detenție cu jurământul tăcerii

2 min lectură·
Mediu
Mi-am instalat în cap și în piept
un neom necreat mai înainte de nimeni,
el dă cu toată afecțiunea mea, în voi,
vă iau prin surprindere, pot să fiu
cearșaf rupt, uscat ori ud,
după intensitatea loviturii ce-o vreți,
împletit strâns ca un bici cu noduri
de împietritul meu ego, de eul liric uitat,
oglinzi sparge-n pereți, crapă tavanul,
dă-n podea, o fisurează,
dă-n marea lipsă de speranță, o-agită
Mi-am lăsat neomul în mâini, eu stau drepți,
mă antrenez, am număr de mare contorsionist,
dar de fapt el se chinuie să scrie pași mici
până-n rărunchii altora, simțiți amenințarea
Vorbiți cu neomul meu necreat, nu cu mine,
de vreți o să-i pun un prenume îl chem Rec,
povestitorul Rec, nu Rex, cel de care aveți nevoie când eu mă retrag definitiv, tăiat,
mă descompun într-un portbagaj 4×4, litera
legii v-arată — devin fantoma unui dispărut
dintr-un continuu calvar, un recalcitrant
notoriu și îmi reiau locul, pot să-i sperii
pe poeți, nu mai discut cu nimeni, mai scriu
cărți de joc,
le-ascund prin pereții unei închisori
de maximă nesiguranță,
muncesc la bucătărie, spăl noile secreții
în baia comună, m-antrenez în sală, la sac,
dau pumni și în zid noaptea, din patul meu,
la carceră nu stau, mai bine-o mierlesc
decât să mai fac aici o scânteie de vorbă,
e închisoarea mobilă, duduie toată pe GPL,
tac să scriu, oricât de prost, oricum ardem,
oricum mergem lent într-un loc pustiu, mort
Ca Rec, nu Rex al închisorii,
mă ispășesc, din nepătat sfânt în nesfânt,
fac ritual de-anduranță, numai din rele,
nu-mi mai există nicio bună vorbă în gură,
nu-mi rezistă niciun cuvânt scris pe nisip,
mereu am început de la zero, acum sunt boboc
în filosofia de detenție — "nu ciripi"
e primul text sutră de respectat pe-aici
Sunt recalcitrant, mă abțin,
nu-s provocator, tac ca un pește prins,
în apă vorbeam cu toți ceilalți pești,
nu-i voi da-n gât,
nu sunt cârlig,
nici nu voi coopera vreodată
cu direcțiunea, cu tehnicienii,
voi lăsa săptămânile, lunile, anii
să nu treacă prin mine prin efect exploziv
ca printr-o vestă antiglonț,
"Tăcutul Rec 639" semnez acest prim raport
#urban
061.120
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
354
Citire
2 min
Versuri
53
Actualizat

Cum sa citezi

Dragoș Vișan. “Sunt un neom necreat, Rec 639 (1).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/14173534/sunt-un-neom-necreat-rec-639-1

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel✓
ai face bine să nu abandonezi acest proiect
aș fi bucuros să regăsesc part.2, part.3…
cu legătură între ele (pe scheletul acestei idei prezentată în primul raport)
și de la un raport la altul, mai implicat, mai detașat, mai acid, mai elegant, mai, mai… alegerea îți aparține

spor!
0
@dragos-visanDVDragoș Vișan✓
Mulțumesc mult.
Studiez: viață de pușcăriaș.
0
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel✓
problema ta (știu, sună aiurea) cred că este următoarea:
- prea iei totul în serios și personal

pe net, toți pot fi cocoși, aroganți, buni, răi, deștepți, proști…
ceea ce tu vezi ca atac la persoană eu o văd ca o refulare, dacă nu cumva e o aberație și atunci ar fi culmea să bag în seamă

dacă vrei să spui spui, dacă nu, nu
mai simplu nu se poate

în viața reală toți tragem câte o beșină (și altele…), dar o facem cu reținere
dacă ne-am întâlni, toți, nu cred că cineva ar fi altfel decât cumsecade

să ai bucurie!
0
@cont-sters-2743Șșters✓
cea cu întâlnirile, lucru pe care l-am sugerat și eu. Dragoș a găsit o formulă de a scrie, una în care se revoltă, protestează, uneori ironizează, hrănindu-se cu stările acelea care îl irită, îl provoacă. El va evolua enorm când va scrie detașat, eliminând eul tăbăcit din peisaj. Salvarea este iubirea necondiționată și iertarea totală. Dragoș urcă acum pe Golgota unui eu pe care și-l torturează singur. Ceilalți simt asta, iar mulți pun degetul pe rană, că e mai simplu pentru ei.
0
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel✓
important este nu să recunoști că ai greșit, ci să înțelegi ce, astfel încât să putem evolua, fără a repeta greșeala

sentimentul de vinovăție este unul inutil, ba mai mult, este o piedică în procesul devenirii

***
nu-mi aparțin (ca idee) cele de mai sus, le-am înțeles și le dau și eu mai departe
0
@dragos-visanDVDragoș Vișan✓
Eu nu sunt acel gardian de la Cruz del Sur,
nu sunt Vigilencia de pe spatele gardei,
plecat de la Omucideri,
din cauza distrugerii
nervului optic al soției în bataia
din răzbunare
a unor infractori,
nu sunt gardianul Fabio

Eu sunt un neom necreat încă,
Rec 639, chemat la vorbitor mă abțin,
închisă mi-e operația
și totuși nicicând nu mi-e-nchisă,
strigă la voi țesutul îndurerat
dintr-un chiuretaj în jurul plasei

N-am nimic de-a face prin închidere în mine
cu niciun ultim om infractor
de drept comun dacă nu am primit condamnare
deși mă pregătesc zi de zi s-o primesc,
cel ce-mi va da condamnare
se crede inchizitor demult,
cel ce-mi face rău nici nu știe
să cârâie tare după ajutor
dacă și el va fi sfâșiat
de-un erete flămând

Nu știu încotro se îndreaptă acest text.

Ilie Viorel, discută, hai, te rog, la obiect. Nu suntem chemați aici să facem psihologia claustrării.

Ionuț (Caragea), din jale sau din furie se întrupează Electra. Să ne bucurăm de prețul inspirației: sfâșietoare e schimbarea eului liric.
0