Invocație cu gust de fragă și de pelin

“smulge-mi mamă din artere săruturile care m-au sărit
îmbrățișările stafidite în sâmbur
toate vorbele de iubire ajunse morminte
umplându-mă de pietre
și cimitire


„îmblânzește” mamă vremea
iată cum curge în vene ca un fluviu de stele
și de piroane


în zare
se transcrie pe curat un univers mamă
din care tu lipsești


eu caut un pântec să mai dospesc”

***
am revenit la text pentru că îmi era pe suflet
atât de mult mi-a plăcut încât m-a inspirat la o imagine proprie și am “dospit” ceva
nu știu dacă este “cinstit”, dar rămâne între noi:)
dar, cinstit este să recunosc că am scris inspirat de textul tău

îl voi posta și îl vei recunoaște
***
am eliminat prima strofă pentru că trebuie să înțeleg semnificația