șters

La prima strofă, "deoarece" este în plus. La strofa a doua, aș începe cu doar sărutărilor, fiindcă pluralul sugerează deja un număr. În strofa a treia și a patra, sunt inestetici acei "din care", "care", "fiindcă", "pe care", "pentru că". Poemul poate fi aerisit, poate fi simplificat, devenind în același timp mai cursiv, mai melodic.

Cunosc poemele autorului şi pot spune că este foarte talentat. Debutul întârziat poate fi un avantaj. Acuma să sperăm că volumul va beneficia de recenziile unor critici competenţi, iar publicul va fi interesat!

am recepţionat, încă o dată, opinia ta. Nu voi mai răpunde niciunei provăcări din partea ta şi te voi ruga să citeşti comentariile în care ai primit respectul cuvenit şi explicaţiile necesare. Repet, ca şi atunci, că eşti un om inteligent, înţelegător, că poţi da dovadă de bun simţ şi că poţi lăsa de la tine, fiindcă eşti puternic. Dacă doreşti, pot rezolva orice problemă cu tine în viaţa reală, fiindcă animozităţile nu sunt sănătoase pe un site de literatură. Îţi fac cinste cu o pălincă şi putem vorbi despre berbecul Nichita, cu care avem atâtea lucruri în comun. Dacă nu doreşti acest lucru, eu măcar am încercat. Te salut şi îţi doresc multă sănătate!

sincere mulţumiri, sănătate şi fericire! Am încheiat orice discuţie aici, cu scuzele de rigoare adresate tuturor celor pe care i-am deranjat.

nu sunt Dragoş Vişan şi reafirm că nu mai am nicio asociere şi nicio relaţie, de niciun fel, cu domnia sa. Poţi accesa alte comentarii şi poţi vedea cine sunt. Cu toate acestea, rog pe toată lumea ca problema aceasta să fie doar între mine şi dl. Geană, fiindcă dânsul e editorul cel mai activ şi cel mai important de pe acest site, fiind singurul care are puterea de a lua o decizie de acest fel. Sincere mulţumiri!

sunt de acord că e mai bine să nu dezgropăm morţii. Şi înţeleg şi faza cu neîncrederea. Eu totuşi consider că sunteţi un om bun şi talentat, capabil să gestioneze orice situaţie. Şi generos, aşa cum am mai spus. Vă propun ceva simplu. O perioadă de probă în care să demonstrez tuturor că toate intenţiile mele sunt bune. Aveţi puterea de a mă controla total, deci nu pot face niciun rău, nici dacă aş vrea. Promit că mă rezum doar la lucruri constructive. Vă rog cu tot respectul să îmi acordaţi nivelul 50, pentru 2 zile, apoi nivelul zero. Iar dacă voi face o singură greşeală, să primesc automat minus 20 şi să fiu expulzat de pe site.

Domnule Bogdan Geană, atâta vreme cât m-am comportat cu bun simţ în ceea ce vă priveşte, iar dv. mi-aţi întors cu eleganţă şi politeţe gestul, recuperându-mi nişte texte, gest pentru care v-am mulţumit cu sinceritate, nu înţeleg cum de l-aţi lăsat pe Claudiu Toşa, în cazul meu, să arunce cu atâtea mizerii şi neadevăruri în subsolul cererii mele, fără să interveniţi absolut deloc. (O explicaţie poate fi aceea că aţi fost plecat şi un alt editor accepta comentariile cu mare întârziere). Am demonstrat punct cu punct în comentariile de sub postarea mea, că dl. Claudiu Toşa minte sau denaturează nişte fapte, trăgând adeseori nişte concluzii greşite, pe baza unor presupuneri fantasmagorice, şi nimeni cu putere decizională de pe acest site nu a intervenit, cu toate că aveam şi eu, ca orice om, nişte drepturi prevăzute prin regulament. Dv., cei din echipa editorială, prin acordarea nivelului 50 pe care îl solicitam temporar, până la recuperarea a 100 de texte, iar apoi prin acordarea nivelului zero, nu aţi fi avut nicio problemă din partea mea, fiindcă mă puteaţi controla. Nu credeţi că generozitatea dv. ar fi dat un exemplu pe acest site, iar efectul ulterior ar fi fost un câştig pentru acest site pe care, putem observa, nu există comentarii pertinente şi nu se mai face analiză serioasă pe texte? Mulţi utilizatori mi-au mulţumit pentru contribuţia adusă, chiar şi din postura utilizatorului cu minus 10. Nu reprezintă mulţumirea lor şi recunoaşterea lor dovada unei contribuţii constructive pe acest site? Părerea mea este că dumnevoastră, un om inteligent şi talentat, puteţi gestiona orice situaţie, iar dacă aduceţi cât mai mulţi oameni pe acest site, oameni care se pricep la literatură şi pot ajuta site-ul să se revigoreze, aţi deveni o persoană cât mai cunoscută în lumea literară în calitate de promotor literar, de susţinător al oamenilor care doresc să se manifeste artistic pe un site naţional de literatură pe care îl gestionaţi de atâta timp. Am observat că aveţi şi puterea de a ierta, atunci când alţi utilizatori intervin, cum a fost cazul doamnei Mitea, ceea ce demonstrează că sunteţi cooperant şi aveţi suflet bun. Ori asta este calitatea dv extraordinară, că sunteţi generos, cooperant, iertător, fiindcă puterea, ştim bine, nu v-o poate lua nimeni şi, oricum, nimeni nu doreşte asta. Rugămintea mea finală este să citiţi, când aveţi timp, toate răspunsurile pe care i le-am lăsat lui Claudiu Toşa la ultima mea postare, astfel încât să vă convingeţi de bunele mele intenţii. Apoi, poate îmi faceţi un dar de sărbători, iar eu mă ofer să vă fac şi eu un dar, la fel de frumos. Vă voi trimite două cărţi cu autograf.

Claudiu Toşa, la ultima mea postare, când am cerut reprimirea mea pe site, am demonstrat punct cu punct că minţi de îngheaţă apele. Absolut în toate privinţele. Problema este că multe comentarii în care demonstram acest lucru erau aprobate cu foarte mare întârziere de editori (uneori peste o săptămână), cele mai multe fiind aprobate abia după ce am anunţat că părăsesc definitiv site-ul. Am făcut acest anunţ pt. că niciun editor nu mi-a dat un răspuns oficial, tu părând a fi un fel de avocat din oficiu. Practic, ai fost lăsat sa-ţi faci de cap, fără ca editorii să intervină. Ai făcut ceea ce te pricepi tu cel mai bine, să manipulezi audienţa şi să îi ataci mizerabil la persoană pe cei care îşi spuneau, democratic, opinia, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Ilie. Editorii, ştim bine că, în afară de dl Bogdan Geană, nu intervin. Liviu Nanu e pasiv şi nu se amestecă deloc în conflicte, Paul Bogdan la fel. Radu Herinean, proprietarul site-ului, a spus că utilizatorii îşi rezolvă singuri problemele pe acest site (e alegerea lui), ceea ce demonstrează haos-ul de aici şi libertatea pe care o au unii ca tine atunci când îşi permit să arunce cu mizerii. Deci înclin să cred că profiţi de pasivitatea editorilor şi a şefului acestui site, cu toate că pot fi trase şi alte concluzii. În cazul domnului Bogdan Geană am observat deunăzi bune intenţii, atunci când îmi reaproba textele şterse, pe când, la tine, nu am observat decât răutate şi minciuni. Dacă ai fi fost un om corect şi sincer, după ce ai fi citit toate comentariile mele, ai fi recunoscut că, măcar, te-ai înşelat, te-ai grăbit. Ori, nu ai făcut acest lucru, ceea ce confirmă spusele Iuliei Elize. Tu te temi să-ţi pierzi autoritatea şi poziţia de pe site, fiindcă dacă alţi oameni de valoare ar începe să facă comenatrii pe text, fără atacuri la persoană şi alte mizeriii, tu ai trece pe o poziţie secundară fiindcă nu ai cunoştinţele necesare pentru a rivaliza cu un om de cultură şi nici opera literară prin care să confirmi că ai fi cineva. La tine se vede doar ura şi dorinţa de a ataca cu orice preţ pe cineva în faţa căruia te simţi inferior. Iulia Elize are cu se mândrească şi la fel sunt şi alţii care au trecut la o altă categorie. Tu se pare că ai rămas la categoria celor care nu fac decât să se răzbune pe cei care reuşesc ceva în domeniul literar.

Să vorbeşti aşa de frumos despre sentimentul acela între ghilimele desuet, bun de pansat rostul lumii ăsteia, să arăţi cum s-a maturizat şi cum a depăşit sfera umană, căutând astralul, divinul, fără să se mai orienteze după instinctele oarbe ale dorinţei (excelentă metafora fluturilor), apoi să arăţi acel conflict care există în fiinţa noastră, acea pendulare ca limba unui clopot, cu amintirile care ne dor, cu inima răstignită pe umbra celui de demult (clar, profund, excelent exprimat), ce mai, am citit aici unul dintre cele mai frumoase poeme de pe acest site care descriu acest sentiment, fără de înţeles pentru mulţi, dar pe care dv. l-aţi aşezat în ramă! Sincere felicitări!

Ilie, ai ceva probleme cu cursivitatea. Vorbeşti despre melc, apoi treci la furnici - versul acela se leagă bizar prin acea conjucţie ŞI de celelalte versuri. Apoi iar revii la melc, apoi iar la furnici. Intercalarea asta mi se pare o alegere neinspirată, fiindcă face strofa mai stufoasă, mai greu de citit şi înţeles. În rest, în celelalte strofe, cursivitatea e bună, ideile sunt interesante. Parcă ai merge, ideatic, după melci, pe urmele lui Barbu, abordând, însă, un limbaj blagian şi o filosofie să-i zic presocratică, findcă, precum presocraticii, şi tu faci tot felul de speculaţii despre natură, încercând să explici universul şi viaţa, cu tot ce înseamnă facerea, naşterea, zborul, respiraţia. Spor!

poemul e frumos, prin imaginile sale foarte reuşite, clare. Însă se vede că aveţi probleme de ritm, iar artificiul pe care îl faceţi, cu foarte multe conjuncţii la început de vers (şi, iar, de 5 ori) nu repară, complet, aceste probleme. De exemplu versul 3, strofa a doua - Și la mansardă, are un ritm diferit. Iar unele conjuncţii se pot elimina uşor. De exemplu: "Și vraja animă lunaticul cearcăn" poate deveni "O vrajă ce-animă lunaticul cearcăn". Şi versul acesta poate fi reparat: "Și, peste cărarea ce duce spre luncă". Puteţi pune un adjectiv de două silabe în locul conjuncţiei Şi, apoi silaba în plus creată o scoateţi de la cărarea, folosind drumul.

Chiar dacă unele rime sunt de grad inferior, remarc puritatea și candoarea acestui poem de dragoste cu irizări fine păunesciene. La sfârșit, în ultima strofă, care este favorita mea ca imagine, aveți noaptea-ntunecoasă asociată cu ruperea umbrei. Cred că umbra se rupea ceva mai devreme, în toiul nopții ea fiind deja pierdută. Tocmai de aceea ar trebui altfel menționată etapa ruperii acestei umbre. De exemplu: Și te strigam cu vocea-n mine-ntoarsă / Când umbra ta de mine se rupea. Felicitări și succes!

În poemul Cuibul de la streaşina casei vorbeam de dragostea care îşi cloceşte durerea şi m-am bucurat când am descoperit că ai abordat aceeaşi temă, oferindu-i, desigur, un alt cadru, cel din strofa a doua. Asta denotă rezonanţă, sentimente la unison, viziuni comune, dar şi autenticitate, prin felul nostru diferit de a fi, în funcţie de lucrurile diferite care ne înconjoară şi ne marchează existenţa. Felicitări!

De foarte multe ori a anunțat Teodor Dume că se retrage și tot de atâtea ori a revenit. Motivul invocat de fiecare dată era sănătatea precară, dar cred că dacă ar fi existat un feedback puternic la textele sale, în loc de 2-3 aprecieri pe text și zero comentarii, nu ar mai fi ajuns să posteze astfel de mesaje și ar luptat din toate puterile să mai dăruiască câte un text pe zi, sau măcar unul la câteva zile, în locul zecilor de texte postate zilnic, care, în loc să atragă cititorii, nu au făcut decât să-i țină la distanță, luându-se în calcul algoritmii de vizibilitate care scad drastic la mai mult de o postare pe zi. Chiar i-am zis domnului Teo despre acești algoritmi, însă nu a ținut niciodată cont de chestiile tehnice, autosabotându-se cu zeci de postări zilnice, mă refer, în special, la Facebook. Poate că din cauza bolii, domnul Teo, a vrut să lase cât se poate de mult în urmă, într-un timp foarte scurt, cu speranța că cineva va reveni asupra textelor sale. Greu de zis, dar nu e de exclus această ipoteză. Eu sper, totuși, să fie activ în continuare, chiar dacă cu prezențe mai rare. Lupta trebuie să continue, la fel și actul de generozitate artistică. Multă sănătate și putere vă doresc, domnule Teodor Dume!

Hotărât să mai citesc ce scrii, pentru că, în ciuda unor lucruri menționate de mine anterior, se vede potențialul scrisului tău, forța ta interioară declanșatoare de lirism, am ajuns la acest poem. Încep cu ce nu-mi place. În primul rând, generalizezi cu privire la bărbați, la sfârșit, chiar dacă, la început, te referi doar la unii dintre ei sau chiar doar la unul dintre ei. Că sunt experiențe care te-au șocat, pot crede, dar cred că mai sunt specimene masculine pe lumea aceasta care au un dram de iubire în ei, una de genul acela pe care o merită persoanele ca tine. Că animalitatea și vulgaritatea sunt la tot pasul, sunt de acord cu tine, iar metafora strigoiului din prima strofă e relevantă. Poeme cu referire dură la bărbați am mai întâlnit, o autoare premiată la concursul național Eminescu chiar le dădea la mumu la toți, lucru se pare neobservat de criticii din juriu care nu au citit cartea în întregime, fiind puși doar de decor, la ordinul unui fost dictator. În fine, revenind la poem, scrii ce te doare, ce te afectează. Să treci la nivelul următor e mai greu, dar sublimarea și transcenderea sunt etape care, sper, vor urma în procesul devenirii tale artistice. Remarc, pe lângă metafora strigoiului, pe cea a închisorii și, bineînțeles, cea mai reușită, pe cea a matrioșkăi fără cea mai mică matrioșkă din ea, adică un om care nu-și mai regăsește, dincolo de straturile ființei sale (sau de personalitățile sale, vezi Pessoa), copilul din el. Iar asta este adevărata dramă a omului, în această societate decadentă. Mult succes mai departe!

Un poem marca Liviu Nanu, în care autorul face haz de necaz, reliefând, prin comparaţii simbolice, hibele societăţii de consum, deprecierea valorilor umane, accentuarea preocupărilor materiale şi exploatarea până la batjocură a celor care încă mai scot flăcări pe gură asemenea dragonilor, în încercarea lor de a purifica un sistem defect, corupt, decadent. Trist, dar adevărat... O altfel de fermă a animalelor... Felicitări!

sunt, totodată, foarte mari poeţi. Dau două exemple din literatura universală: Edward Hirsch şi Jean-Pierre Siméon. Ambii au premii uriaşe, ambii sunt traduşi şi în România.

ai dovedit în poemele tale că ai imaginaţie, că ai un stil nonconformist, că te revolţi uneori, că poţi fi şi sensibilă, deci ai acea bază sentimentală şi ideatică de la care pleacă un artist. Probolema pe care o văd eu uneori, ca şi în poemul de faţă, este felul în care amesteci toate aceste ingrediente şi balastul care ar trebui îndepărtat. Treci de la plăcintă de mere la sertarul din camera de terapie intensivă, faci acea corelaţie între frică şi sertar care nu are nicio logică, apoi spui că arta e sub pat, în fine, amesteci multe chestii care denotă că scrii exact ceea ce îţi trece prin cap, fără să acorzi multă atenţie autocenzurii, să laşi un pic creaţia să respire (se vede graba ta şi la frecventa cu care postezi), să revii asupra ei după câteva zile şi să o treci, din nou, prin filtrul gândirii... Stilul şi tematica propusă îmi aduc aminte de Alina Livia Lazăr, devenită, la un moment dat, Dacian Constantin..., care avea o pasiune pentru sânge şi chestii organoleptice. Acolo se simţea, însă, o anumită curegere ideatică, o legătură mai bună înstzre strofe şi imagini. Sper să nu deranjeze comentariul meu, îl spun cu respect pentru textele tale şi pentru eforul pe care îl faci.

Salutare! Secvența cinematografică descrisă de tine, încadrată la rubrica poezie, nu este ceva nou. Mă refer la ideea în sine. Mult mai interesant este exploatată într-un episod din Black Mirror, serial pe care ți-l recomand. Imaginația ta este mai mult aplecată spre SF decât spre poezie, ceea ce înseamnă că poți încerca să scrii povestiri scurte, în care să legi și să dezvolți ideile tale. Și linia vieții, din poemul tău cu piruete a fost exploatată ca idee, într-un cadru suprarealist. Ba e autostradă, ba ulița unui sat, ba marele canal al Veneției, ba fir ariadnic. Deci, oamenilor le fuge mintea, ideile se aseamănă, dar ce contează cel mai mult în poezie e sentimentul, e emoția pe care sentimentul o generează în sufletul cititorului. Parcă în poemul în care nu există 7 ani de ghinion ești mai convingător la acest capitol. Acolo vorbești despre tine, despre ceea ce simți, și îndemni la acțiune. Cred că există potențial în ambele direcții, sf și poezie, iar de mare ajutor ți-ar putea prinde lectura, întru definitivarea unui stil. Sunt mulți poeți buni la Iași, de unde ești tu, pe care îi poți analiza: Corbu, Danilov, Spiridon, Chelaru etc. Sunt curios ce va urma. Mult succes!

Și cred că rezultatul e bun! Mă bucur dacă am putut fi de folos!