șters

Copilăresc acest poem. Nu știu ce vârstă are autorul, dar asta denotă scrierea. Finalul aforistic ar vrea cumva să salveze textul, dar e prea puțin. E nevoie de mai multă aprofundare, de mai multă analiză, de mai multă introspecție sau extrospecție. Titlul în limba engleză nu aduce nimic în plus.

V-am confundat cu un alt autor, dar culmea, totul se potrivește și în cazul dumneavoastră. Părerea mea sinceră rămâne valabilă. Vă doresc mult succes!

poți face minuni chiar și cu puterea gândului. Știu că poți, am mai observat acest lucru în trecut. Face parte din procesul purificărilor tale, din ansamblul catharsis-ului tău... Și pe hârtie dând de umbre grai... tu dăruindu-te, oferi un rai...

și parcă e mai bine, chiar dacă spui același lucru, cu referire la prezent. Te mai gândești tu, ai tot timpul din lume și imaginație din belșug. Și nu uita că și tu poți fi de ajutor autorilor de pe acest site, fiindcă ai un bun spirit de observație și multă experiență...

care descrie o realitate cruntă a prezentului care ne afectează pe toți, iar pe unii dintre noi chiar la un nivel tragic. Când vezi ce se întâmplă acolo, nu ai cum să nu tresari, nu ai cum să nu simți compasiune, nu ai cum să nu solidarizezi cu Andrei sau orice nume de acolo, semnificând o ființă care își deschide brațele în frumusețea neprihănită a zorilor...

Frumoasă această paralelă pe care o faci în acest poem. Dorul fructului de tinerețea sa poate fi asociat și cu dorul omului de veșnicie, omul trecând, la fel ca și fructul prin toate etapele existențiale. Albul petală are și el mai multe sensuri. Și puritate, și gingășie, și senectute. Jonglezi interesant prin intermediul culorilor, aromelor, formelor, nervurilor, trasând direcții ideatice. Chiar am regăsit aici acea asociere dintre vise și nervurile frunzelor, pe care am abordat-o și eu într-un poem. Un poem filosofic, existențial, "metempsihotic" aș spune...

Foarte bună schimbarea de registru! Textul mă atinge, mă emoționează,făra ca tu să fii apelat la prețiozități. Ești natural, scrii ceea ce te doare, iar versurile sunt cursive. Remarc și tehnica repetiției, care accentuează starea, drumul la mare înălțime. M-aș bucura să mai citesc astfel de texte care denotă o dorință mai veche de-a ta de a ieși din tipare, în urma unor sugestii pe care le-ai primit cu deschidere.

Un sonet reușit. Singurul lucru care mă deranjează este repetiția lui "acum" din strofa a treia. Ce zici de "ai devenit" în locul celui de-al doilea? Succes!

La prima strofă, "deoarece" este în plus. La strofa a doua, aș începe cu doar sărutărilor, fiindcă pluralul sugerează deja un număr. În strofa a treia și a patra, sunt inestetici acei "din care", "care", "fiindcă", "pe care", "pentru că". Poemul poate fi aerisit, poate fi simplificat, devenind în același timp mai cursiv, mai melodic.

Cunosc poemele autorului şi pot spune că este foarte talentat. Debutul întârziat poate fi un avantaj. Acuma să sperăm că volumul va beneficia de recenziile unor critici competenţi, iar publicul va fi interesat!

am recepţionat, încă o dată, opinia ta. Nu voi mai răpunde niciunei provăcări din partea ta şi te voi ruga să citeşti comentariile în care ai primit respectul cuvenit şi explicaţiile necesare. Repet, ca şi atunci, că eşti un om inteligent, înţelegător, că poţi da dovadă de bun simţ şi că poţi lăsa de la tine, fiindcă eşti puternic. Dacă doreşti, pot rezolva orice problemă cu tine în viaţa reală, fiindcă animozităţile nu sunt sănătoase pe un site de literatură. Îţi fac cinste cu o pălincă şi putem vorbi despre berbecul Nichita, cu care avem atâtea lucruri în comun. Dacă nu doreşti acest lucru, eu măcar am încercat. Te salut şi îţi doresc multă sănătate!

sincere mulţumiri, sănătate şi fericire! Am încheiat orice discuţie aici, cu scuzele de rigoare adresate tuturor celor pe care i-am deranjat.

nu sunt Dragoş Vişan şi reafirm că nu mai am nicio asociere şi nicio relaţie, de niciun fel, cu domnia sa. Poţi accesa alte comentarii şi poţi vedea cine sunt. Cu toate acestea, rog pe toată lumea ca problema aceasta să fie doar între mine şi dl. Geană, fiindcă dânsul e editorul cel mai activ şi cel mai important de pe acest site, fiind singurul care are puterea de a lua o decizie de acest fel. Sincere mulţumiri!

sunt de acord că e mai bine să nu dezgropăm morţii. Şi înţeleg şi faza cu neîncrederea. Eu totuşi consider că sunteţi un om bun şi talentat, capabil să gestioneze orice situaţie. Şi generos, aşa cum am mai spus. Vă propun ceva simplu. O perioadă de probă în care să demonstrez tuturor că toate intenţiile mele sunt bune. Aveţi puterea de a mă controla total, deci nu pot face niciun rău, nici dacă aş vrea. Promit că mă rezum doar la lucruri constructive. Vă rog cu tot respectul să îmi acordaţi nivelul 50, pentru 2 zile, apoi nivelul zero. Iar dacă voi face o singură greşeală, să primesc automat minus 20 şi să fiu expulzat de pe site.

Domnule Bogdan Geană, atâta vreme cât m-am comportat cu bun simţ în ceea ce vă priveşte, iar dv. mi-aţi întors cu eleganţă şi politeţe gestul, recuperându-mi nişte texte, gest pentru care v-am mulţumit cu sinceritate, nu înţeleg cum de l-aţi lăsat pe Claudiu Toşa, în cazul meu, să arunce cu atâtea mizerii şi neadevăruri în subsolul cererii mele, fără să interveniţi absolut deloc. (O explicaţie poate fi aceea că aţi fost plecat şi un alt editor accepta comentariile cu mare întârziere). Am demonstrat punct cu punct în comentariile de sub postarea mea, că dl. Claudiu Toşa minte sau denaturează nişte fapte, trăgând adeseori nişte concluzii greşite, pe baza unor presupuneri fantasmagorice, şi nimeni cu putere decizională de pe acest site nu a intervenit, cu toate că aveam şi eu, ca orice om, nişte drepturi prevăzute prin regulament. Dv., cei din echipa editorială, prin acordarea nivelului 50 pe care îl solicitam temporar, până la recuperarea a 100 de texte, iar apoi prin acordarea nivelului zero, nu aţi fi avut nicio problemă din partea mea, fiindcă mă puteaţi controla. Nu credeţi că generozitatea dv. ar fi dat un exemplu pe acest site, iar efectul ulterior ar fi fost un câştig pentru acest site pe care, putem observa, nu există comentarii pertinente şi nu se mai face analiză serioasă pe texte? Mulţi utilizatori mi-au mulţumit pentru contribuţia adusă, chiar şi din postura utilizatorului cu minus 10. Nu reprezintă mulţumirea lor şi recunoaşterea lor dovada unei contribuţii constructive pe acest site? Părerea mea este că dumnevoastră, un om inteligent şi talentat, puteţi gestiona orice situaţie, iar dacă aduceţi cât mai mulţi oameni pe acest site, oameni care se pricep la literatură şi pot ajuta site-ul să se revigoreze, aţi deveni o persoană cât mai cunoscută în lumea literară în calitate de promotor literar, de susţinător al oamenilor care doresc să se manifeste artistic pe un site naţional de literatură pe care îl gestionaţi de atâta timp. Am observat că aveţi şi puterea de a ierta, atunci când alţi utilizatori intervin, cum a fost cazul doamnei Mitea, ceea ce demonstrează că sunteţi cooperant şi aveţi suflet bun. Ori asta este calitatea dv extraordinară, că sunteţi generos, cooperant, iertător, fiindcă puterea, ştim bine, nu v-o poate lua nimeni şi, oricum, nimeni nu doreşte asta. Rugămintea mea finală este să citiţi, când aveţi timp, toate răspunsurile pe care i le-am lăsat lui Claudiu Toşa la ultima mea postare, astfel încât să vă convingeţi de bunele mele intenţii. Apoi, poate îmi faceţi un dar de sărbători, iar eu mă ofer să vă fac şi eu un dar, la fel de frumos. Vă voi trimite două cărţi cu autograf.

Claudiu Toşa, la ultima mea postare, când am cerut reprimirea mea pe site, am demonstrat punct cu punct că minţi de îngheaţă apele. Absolut în toate privinţele. Problema este că multe comentarii în care demonstram acest lucru erau aprobate cu foarte mare întârziere de editori (uneori peste o săptămână), cele mai multe fiind aprobate abia după ce am anunţat că părăsesc definitiv site-ul. Am făcut acest anunţ pt. că niciun editor nu mi-a dat un răspuns oficial, tu părând a fi un fel de avocat din oficiu. Practic, ai fost lăsat sa-ţi faci de cap, fără ca editorii să intervină. Ai făcut ceea ce te pricepi tu cel mai bine, să manipulezi audienţa şi să îi ataci mizerabil la persoană pe cei care îşi spuneau, democratic, opinia, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Ilie. Editorii, ştim bine că, în afară de dl Bogdan Geană, nu intervin. Liviu Nanu e pasiv şi nu se amestecă deloc în conflicte, Paul Bogdan la fel. Radu Herinean, proprietarul site-ului, a spus că utilizatorii îşi rezolvă singuri problemele pe acest site (e alegerea lui), ceea ce demonstrează haos-ul de aici şi libertatea pe care o au unii ca tine atunci când îşi permit să arunce cu mizerii. Deci înclin să cred că profiţi de pasivitatea editorilor şi a şefului acestui site, cu toate că pot fi trase şi alte concluzii. În cazul domnului Bogdan Geană am observat deunăzi bune intenţii, atunci când îmi reaproba textele şterse, pe când, la tine, nu am observat decât răutate şi minciuni. Dacă ai fi fost un om corect şi sincer, după ce ai fi citit toate comentariile mele, ai fi recunoscut că, măcar, te-ai înşelat, te-ai grăbit. Ori, nu ai făcut acest lucru, ceea ce confirmă spusele Iuliei Elize. Tu te temi să-ţi pierzi autoritatea şi poziţia de pe site, fiindcă dacă alţi oameni de valoare ar începe să facă comenatrii pe text, fără atacuri la persoană şi alte mizeriii, tu ai trece pe o poziţie secundară fiindcă nu ai cunoştinţele necesare pentru a rivaliza cu un om de cultură şi nici opera literară prin care să confirmi că ai fi cineva. La tine se vede doar ura şi dorinţa de a ataca cu orice preţ pe cineva în faţa căruia te simţi inferior. Iulia Elize are cu se mândrească şi la fel sunt şi alţii care au trecut la o altă categorie. Tu se pare că ai rămas la categoria celor care nu fac decât să se răzbune pe cei care reuşesc ceva în domeniul literar.

Să vorbeşti aşa de frumos despre sentimentul acela între ghilimele desuet, bun de pansat rostul lumii ăsteia, să arăţi cum s-a maturizat şi cum a depăşit sfera umană, căutând astralul, divinul, fără să se mai orienteze după instinctele oarbe ale dorinţei (excelentă metafora fluturilor), apoi să arăţi acel conflict care există în fiinţa noastră, acea pendulare ca limba unui clopot, cu amintirile care ne dor, cu inima răstignită pe umbra celui de demult (clar, profund, excelent exprimat), ce mai, am citit aici unul dintre cele mai frumoase poeme de pe acest site care descriu acest sentiment, fără de înţeles pentru mulţi, dar pe care dv. l-aţi aşezat în ramă! Sincere felicitări!

Ilie, ai ceva probleme cu cursivitatea. Vorbeşti despre melc, apoi treci la furnici - versul acela se leagă bizar prin acea conjucţie ŞI de celelalte versuri. Apoi iar revii la melc, apoi iar la furnici. Intercalarea asta mi se pare o alegere neinspirată, fiindcă face strofa mai stufoasă, mai greu de citit şi înţeles. În rest, în celelalte strofe, cursivitatea e bună, ideile sunt interesante. Parcă ai merge, ideatic, după melci, pe urmele lui Barbu, abordând, însă, un limbaj blagian şi o filosofie să-i zic presocratică, findcă, precum presocraticii, şi tu faci tot felul de speculaţii despre natură, încercând să explici universul şi viaţa, cu tot ce înseamnă facerea, naşterea, zborul, respiraţia. Spor!

poemul e frumos, prin imaginile sale foarte reuşite, clare. Însă se vede că aveţi probleme de ritm, iar artificiul pe care îl faceţi, cu foarte multe conjuncţii la început de vers (şi, iar, de 5 ori) nu repară, complet, aceste probleme. De exemplu versul 3, strofa a doua - Și la mansardă, are un ritm diferit. Iar unele conjuncţii se pot elimina uşor. De exemplu: "Și vraja animă lunaticul cearcăn" poate deveni "O vrajă ce-animă lunaticul cearcăn". Şi versul acesta poate fi reparat: "Și, peste cărarea ce duce spre luncă". Puteţi pune un adjectiv de două silabe în locul conjuncţiei Şi, apoi silaba în plus creată o scoateţi de la cărarea, folosind drumul.

Chiar dacă unele rime sunt de grad inferior, remarc puritatea și candoarea acestui poem de dragoste cu irizări fine păunesciene. La sfârșit, în ultima strofă, care este favorita mea ca imagine, aveți noaptea-ntunecoasă asociată cu ruperea umbrei. Cred că umbra se rupea ceva mai devreme, în toiul nopții ea fiind deja pierdută. Tocmai de aceea ar trebui altfel menționată etapa ruperii acestei umbre. De exemplu: Și te strigam cu vocea-n mine-ntoarsă / Când umbra ta de mine se rupea. Felicitări și succes!