Erai ades aceeaşi întâmplare

Un sonet reușit. Singurul lucru care mă deranjează este repetiția lui "acum" din strofa a treia. Ce zici de "ai devenit" în locul celui de-al doilea? Succes!

am încercat să corectez...
Merge?

și parcă e mai bine, chiar dacă spui același lucru, cu referire la prezent. Te mai gândești tu, ai tot timpul din lume și imaginație din belșug. Și nu uita că și tu poți fi de ajutor autorilor de pe acest site, fiindcă ai un bun spirit de observație și multă experiență...

mă flatezi...
În dimensiunea în care mă aflu acum
experienţa mea nu valorează nici două parale...

poți face minuni chiar și cu puterea gândului. Știu că poți, am mai observat acest lucru în trecut. Face parte din procesul purificărilor tale, din ansamblul catharsis-ului tău... Și pe hârtie dând de umbre grai... tu dăruindu-te, oferi un rai...

de viol prozodic. Nu poți compromite limba română sau sensul doar de dragul de a bifa un metru sau un ritm... E prea mult, este o impietate...

Explică-mi şi mie ce ai vrut să spui aici: "Divinul că-n memorii îmi apare."

Sau comedia erorilor cu verbul a fi, la grămadă:
"Eram al tău, acum al nimănuia
Tu pentru mine sânge îmi erai
Dar azi îmi eşti icoanelor statuia."

Te rog să fii atent la observațiile domnului editor. Nu am vrut să dau cu parul, dar dânsul are dreptate. Succes!

Nu e de dat cu parul, dar spune-le pe față, pentru că ajung să creadă că unul e drept şi altul nedrept. Ştefan Petrea are antecedente mult mai grave de mutilare a limbii române doar de dragul metrului poetic, iar inversiunile anterioare frizau chiar contorsionismul. Am înțeles că nu vrei să stârneşti polemici, nu îți fă griji în acest sens, dar nici nu tolera violuri de limbă.

Sonetul nu e de lăudat, dar nici de aruncat. Bogdan are dreptate în privința versurilor evidențiate. A mai spus și au mai spus și alții. Să nu obligăm limba să se adapteze ritmului într-un mod chinuit, ci să căutăm variantele care sună natural fără să trădeze mesajul. Am aflat că poetul Ion Roșioru spunea că există cel puțin trei variante pentru fiecare vers. Văd deja în minte o variantă mai aproape de firesc. Sunt sigură că vei găsi și tu una, dacă ai răbdare să lași textul deoparte și apoi să îl lucrezi mai mult.

Aici:
Eram al tău, acum al nimănuia
Poți să rezolvi cu puncte de suspensie după al tău și virgulă după acum. Virgula, prin convenție, va ține locul verbului a fi. Pentru celelalte e nevoie de mai mult decât de punctuație.

Pentru Bogdan:
Forma negativă a verbelor la imperativ rezultă din „nu” urmat de infinitiv (fără „a”). Verbul a face are o situație specială. Vorbitorii simt că e mai ușor să spui „nu fă!” în loc de „nu face!”. Deocamdată însă nu a fost acceptată această variantă. În general, nu corectez comentarii, dar nu aș vrea să rămână impresia că „nu fă!” e forma corectă. A mai fost o dezbatere pe tema asta și, din păcate, s-a lăsat loc pentru interpretări. Evident că și eu mai greșesc și mă bucur când mi se atrage atenția. Mulțumesc pentru înțelegere!

Stimate domnule Bogdan Geană, apreciez intervenţia dv. şi intenţia dv. de apropiere prin apelerea la pesoana a doua. Mă înclin în faţa dv., şi nu o spun din perspectiva celor 4 pahare de palincă pe care le am la bord, ci din perspectiva simplului utilizator care sunt. Condier că eu nu merit încă aceste apelative, mă simt dator toturor şi mai am mult de recuperat. Dacă e să o luăm pe violuri şi stricteţe, evident, dv. aveţi dreptate. Am încercat să privesc cu mai multă destindere acest subiect, fiindcă pe toţi utilizatorii agoniei îi privesc ca pe nişte fraţi care caută o formulă de exprimare şi nu cred că există rea voinţă în ceea ce priveşte intenţia lor ludică, ci mai degrabă o încercare de a ieşi din tipare, de a experimenta noi căi şi de a reevalua licenţele poetice, ca pe o metodă de reinventare a limbii române. Cezar Ivănescu punea semne de exclamare înaintea versurilor, după metoda spaniolă. Alţii folosesc majuscule în interiorul versului, vezi Corbu. Eu accept căi de exploatare şi experimentare, dar dv. vă revine sarcina să aplicaţi regulementul şi nu voi trece peste dv. în această privinţă. Părerea mea sinceră este că dacă dăm cu parul în Ştefan, riscăm să-l pierdem. Ca şi pe mulţi alţii. Deci, eu, ca simplu utilizator, caut o cale prin care să ofer un anumit confort celorlalţi. Poate că dacă aş fi fost editor nu aş fi fost atât de tolerant, şi vă dau dreptate în acest sens. Ideea este ca Ştefan să citească cu atenţie toate comentariile şi să tragă concluziile favorabile lui şi site-ului Poezie.ro. P.S. Vă mulţumesc încă o dată pentru tot, vă anunţ că mi-am recuperat textele. Dacă doriţi, îţi puteţi coborî nivelul la zero, aşa cum am convenit. Iar dacă doriţi să rămân cu 50, ca să scutesc echipa editorială de un efort şi utilizatorii să se bucure la cald de intervenţiile mele, nu pot fi decât recunoscător. Un sfârşit de săptămână minunat!

și mulțumesc foarte mult pentru înctedere. Pentru mine rămâneți un domn, dar voi încerca noua formulă de adresare, pentru destindere, pentru integrare. Am nevoie de un pic de timp pentru acestă acomodare. Sănătate maximă!