o nouă respirație

Ilie, ai ceva probleme cu cursivitatea. Vorbeşti despre melc, apoi treci la furnici - versul acela se leagă bizar prin acea conjucţie ŞI de celelalte versuri. Apoi iar revii la melc, apoi iar la furnici. Intercalarea asta mi se pare o alegere neinspirată, fiindcă face strofa mai stufoasă, mai greu de citit şi înţeles. În rest, în celelalte strofe, cursivitatea e bună, ideile sunt interesante. Parcă ai merge, ideatic, după melci, pe urmele lui Barbu, abordând, însă, un limbaj blagian şi o filosofie să-i zic presocratică, findcă, precum presocraticii, şi tu faci tot felul de speculaţii despre natură, încercând să explici universul şi viaţa, cu tot ce înseamnă facerea, naşterea, zborul, respiraţia. Spor!

text, ca și multe altele dintre cele pe care le-am scris, apăsat de povara simbolurilor pe care nu reușesc să le redau suficient de clar, ceea ce produce ambiguitate și obosește cititorul
salcia, cu semnificația sa
lipsa acesteia, o altă semnificație
raportat la salcie, într-o dependență, atât melcul cât și furnicile,
fiecare cu semnificațiile sale
un du-te vino în timp
acum, aci, lângă salcie
mai apoi, peste timp, în lipsa ei
scriind
despre melc, despre furnici, așa cum au fost
apoi un alt timp, o altă etapă, o altă transformare,
a eului căruia poemele se vor transforma în cânt,
a melcului și a furnicilor, și unul și celelalte, duse
doar ceea ce dăinuie, pietrele, vor mai fi
riguros, păstrătoare de stare de voie bună și blândețe, chiar dacă sunt dure în aparență
de la ele se poate învăța această stare de bine pentru că totul este efemer
doar timpul curge... când te vei întoarce la origini, nimic din acest material, încărcat cu sentimente, nu va mai fi