Poezie
Vuhledar
1 min lectură·
Mediu
Andrei,
acum visez norii din pluș
și patul tău de spital ce atinge ploaia captivă
între ferestre
nu mai știu nimic despre tine
dacă brațele tale și-au deschis din frumusețea neprihănită a zorilor
iar acum fire înjunghiate cu lumină încep nemilos să lovească
să nu vorbim despre durere, căci durerea e un subiect tabu ce contaminează psihicul nostru cu un fel de spaimă la care nu am aflat sfârșit
cumva
mâinile acestea luminoase plutesc și pe întuneric
un minunat oraș înflorește într-o retină ascunsă sub munți sterili de pansament cald
iar eu
mă descompun până se face cu adevărat liniște
căci știu că numai așa pot să supraviețuiesc.
Photo credits: Kir Kirichenko, Pinterest.
021.183
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Antonia-Luiza Zavalic. “Vuhledar .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/antonia-luiza-zavalic/poezie/14183288/vuhledarComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Șcare descrie o realitate cruntă a prezentului care ne afectează pe toți, iar pe unii dintre noi chiar la un nivel tragic. Când vezi ce se întâmplă acolo, nu ai cum să nu tresari, nu ai cum să nu simți compasiune, nu ai cum să nu solidarizezi cu Andrei sau orice nume de acolo, semnificând o ființă care își deschide brațele în frumusețea neprihănită a zorilor...
0
Este bine că ,,Andrei" se oglindește în poeziile tale, precum privește o pictură...
Este rău pentru că:
,,mă descompun până se face cu adevărat liniște
căci știu că numai așa pot să supraviețuiesc."