șters

v-aţi referit la uni - care are o singură culoare. ok

chiar e interesantă tehnica postmodernistă, fără punctuaţie, folosind juxtapunerea

Norii umblă despletiți sur / Curcubeul spălăcește voalat uni

iar rimele de la final parcă vin să pună capac, să concluzioneze, să accentueze

remarc fiindcă mi-a plăcut!

Stilul nu vă definește. Duce mai mult spre proză. Lirismul cam lipsește. Am reținut doar:

Când m-am rătăcit și eu
sub bolta stelară,
precum un soare care întârzie,


Ori concentrați, ori faceți o povestioară frumoasă, la care adaugați mai multe elemente de decor.

Cu tușe de dramatism, cu un autor preocupat de metafora directă, percutantă, șocantă, pentru a transmite ceea ce simte. Pe alocuri am simțit rime și ritm de hop, mai ales la final. La antepenultima strofă, nu am înțeles ce vine după voalat. Uni e universul??

strofa de 5 versuri e cam stufoasă, ceva e în plus acolo care în loc să clarifice, să accentueze, mai mult alambichează. Poate că acel vers cu DE frunze îmbumbiate e problema. Dacă dispare DE-ul și începeți o nouă strofă, separată de primele 2 versuri, ar fi mai clar. Ce ziceți???

care chiar mi-a plăcut foarte mult şi am argumentat în această privinţă. Motiv pentru care înstelez.

şi nu răsplătesc doar munca..., perfecţionarea. Răsplătesc laţul de alabastru, damigeana fără dop şi uscarea în necuvinte, bulzul de lut şi scânteia pe rug. Felicitări!

prin repetiţia dorului

mai am un dor, încă un dor

şi aşa aţi ajuns la simetria de 8 silabe

nici servici nu e corect, dar iau în calcul licenţa poetică, greşeala fiind întâlnită des în vorbirea curentă

Cred că aţi ridicat poemul prin modificările aduse.

Cred că primele două strofe trag un pic în jos poemul. Primul vers e intertextual, cu doar 6 silabe în loc de 8, precum o faceți pretutindeni, pe versurile 1 și, 3 din fiecare strofă. Autopersiflarea cu termeni precum crăcit, pare cam... neinspirată. Și cred că și strofa suplimentară de la final, se poate scoate. În rest, un text bun, cu ritm și metafore reușite, precum cea cu damigeana fără dop sau cea cu bulzul de lut. V-aș ruga, atunci când aveți timp și dispoziție, să revedeți primele 2 strofe, poate veniți și acolo cu ceva deosebit. Vă mulțumesc!

Scrisul ăsta mic pe telefon mă omoară...

Ștefan, trebuie să fii atent cu unele banalități. Începutul primei strofe este banal, fără nicio discuție. În strofa a doua, repetiția ori ori e rudimentară. Și dpdv poetic, și filosofic. De fapt, poema ta suferă la capitolul grație și rafinament stilistic. Ar fi câteva idei pe care se poate lucra, cum e și cea de la sfârșit, dar acest poem nu se ridică, în momentul de față, la nivelul poemelor evidențiate recent de mine sau de Ottilia. Dar nu-i bai dacă vei da și rateuri. Și Nichita are multe poezii nereușite, să zicem 75% din opera sa (despre asta vorbește și Grugurcu), dar poemele de vârf, care sunt geniale, rămân. Și ai și tu câteva poeme geniale. Continuă să scrii, e firesc să experimentezi, să fii nesigur.

dar, fiindcă a dat citate din Eminescu, statuia lui de pe faleză fiind un reper al constănţenilor, indiferent de locul unde au ajuns să trăiască, răspunsul se află, şi nu cred că e ghiceală, în Împărat şi proletar.

în prima strofă

spre o nouă primăvară
să mai înflorești

poate deveni: spre o nouă înforire

în strofa a doua, lași în urmă e un vers frânt, poate că forma conjunctivului să laşi, vine mai bine, şi e şi în simetrie cu conjunctivul anterior, să mai devii

un text destul de bun, pe linia textelor tale gândite, filosofice, ca semn al devenirii, transformării

Lucruri bune: faţă de textele doamnei Petrov, observ un ritm mai bun şi nişte metafore barbiliene, într-un cadru cosmic. Observ în acest palimpsest biblic şi o reinterpetare, menită să ofere o altă perspectivă. Lucruri mai puţin bune: l versul 6 am observat o schimbare de ritm, iar în prima strofă ar fi de evitat, la distanţă scurtă, cum-precum, folosindu-se o altă tehnică. Rimele Sus-spus-ascuns nu sunt cele mai reuşite. Spus este rimă de gradul 4 pentru sus, iar ascuns reprezintă doar o corespondenţă aproximativă de sunete, cu repetare pe consoana finală.

acest text este încărcat de lirism şi sensibilitate. Faţă de multe dintre poemele tale, are mai multă claritate, naturaleţe, doza lui de simplism făcând mesajul mai uşor de înţeles. Felicitări!

pot spune că multe din aforismele acestui text sunt reuşite, având acel lirism pe care unii aforişti îl adaugă pentru a trece de graniţa genului, înspre poezie. I-aş aminti, pentru a mă face mai bine înţeles, pe Blaga, Butulescu, Petrescu-Redi, Eminescu etc. Autoarea intervine, la anumite intervale, cu tuşa sa personală, cu eul în jurul căruia se învârte galaxia cuvintelor, pentru a da mai multă încărcătură, mai multă emoţie textelor, în dialogul pe care îl are cu cititorii sau cu sine însăşi. Felicitări!

Andrei, e chestie de gusturi, de lectură. Nu am zis că nu sunt de acord ori ba. Dă-mi voie să îţi arăt un lucru, în comentariul tău: "Scriu așa pentru că simt așa. Scriu dur pentru că mi-e rău... că, altfel, n-aș ști să spun adevărul." Apoi, să îţi arăt ce spui în poem: "știu că nu tot ce simt acum e real". Eu văd, în scrisul tău, în fiinţa ta, o contradicţie clară între ceea ce simţi şi felul în care te exprimi, tocmai pentru că nu tot ce simţi e real, ci imaginat. Duritatea folosită de tine, prin deducţia pe care o fac eu, nu e reală, e imaginată, de unde şi epatarea despre care ziceam. Tu amplifici din nevoia de a fi înţeles întru totul, de a clarifica, de a-ţi crea un refugiu emoţional şi un scut, dar amplificarea nu duce spre complexitatea ultimă a simplităţii, după cum spunea Da Vinci. Chiar şi faptul că spui că ai încercat să atingi frumosul, inspirat de comentariul meu, e un gest voit, forţat, nenatural, în care raţionalul se impune în faţa firescului. Eu asta simt, că faci efoturi, că eşti ambiţios, dar că naturaleţea lipseşte. Că alţii simt altceva, fiecare cu gustul lui, tot respectul, iar tu tragi concluziile pe care le doreşti. Fără supărare, ok?

în loc de cuviintele

PS. să ştii că îmi plac videoclipurile tale, aşa, ca o chestie. Dar la poezie, o să te anunţ dacă vei fi vreodată mai mult poet decât textier.

în textul tău, ca şi în alte creaţii poetice, dorinţa textierului de a crea un text dur, care să şocheze. Cred că stilul acesta este deja în sângele tău şi nu ştiu dacă mai poţi scăpa de el. Muzicalitate există, duritate există, dar... E la fel ca atunci când asculţi Carla's Dreams. Cuvintele plac, lovesc, dar nu au sensibilitatea şi subtilitatea marii poezii. Asta fiindcă poetul nu simte nevoia să epateze, să demonstreze, să şocheze, cuviintele definind latura sa cea mai intimă, cea mai sensibilă, nu cea mai feroce, devoratoare de audienţă. Nu o spun în nume de rău. Tu ţi-ai ales calea şi ştiu ce înseamnă.

este! După cum spuneam, strofa a doua este fabuloasă. Dar acum, şi prima strofă întregeşte poemul. Ai tot ce trebuie în acest poem. Dragoste, planuri suprapuse, cosmogonie, taină, ermetism, graţie, sensibilitate, divintate. Probabil este unul dintre cele mai bune texte ale tale în vers alb. Tu eşti ca Jaromil, un naiv lovit de inspiraţie care a comis o perlă în faţa căreia rămâne perplex. Mie mi-a revenit sarcina să descriptez, să te ghidez uşor şi să te recompensenz pentru frumosul dăruit. Felicitări!

încrustată de stele căzute (am pus stele, nearticulat)
din cele două adâncimi ale sferei.

şi ştii de ce? Sfera, ca un întreg, prin forma ei, prin adâncimile sale, face o uşoară trimitere la Oul dogmatic, care era şi palat de nuntă, şi cavou, având culcuşul din trei atlazuri. Alegerea îţi aparţine, of course.