Poezie
Noaptea
1 min lectură·
Mediu
Noaptea mă omoară, copila mea,
Raza mea ruptă din soare!
Noaptea, pe care o iubești atât de mult,
De care te lași cuprinsă și învăluită...
Val în oglinda apei îndiguită...
Noaptea, când umbra ne e nesfârșită!
Singurătăți și tăceri, copila mea,
Vise, înserări, necuprinse mări
Frunze îmbumbiate pe ramuri
Ce-n carnea ta aprinse
Mi le imaginez flamuri...
E tot ceea ce mă mai ține departe
De ziua de mâine, copila mea!
Un ochi de pește ce nu clipește
Din a cărui lumină mă bea.
03729
0
Ș