șters

Zidul mă induce un pic în eroare, sugerând un plan vertical. Lespede ar fi prea explicit, chiar dacă s-ar potrivi mai bine în plan ideatic. Fie că este vorba de cruce sau de lespede, zidul dispare de tot, lăsându-l pe cititor să deducă totul. Trebuie doar: Aproape de tine cresc precum iedera. Şi mai e un vers ce trebuie cizelat: Vreau să fiu razele soarelui care te scaldă în lumină. Tu eşti deja la suprafaţă, în spaţiul luminos. Vreau să te scald în lumină este suficient... Şi la final, povara aceea, aş înlocui-o cu grijă... Textul transmite, oricum.

Un text emoţionant, nu numai prin felul în care e scris, plin de sensibilitate, ci şi prin rolul lui terapeutic, îndemnând la curaj şi credinţă. Mai demult spuneam că în scrisul autoarei se simte un control al cuvintelor, al emoţiilor, ei bine, acum, se simte acel vulcan interior care erupe, dar nu pentru a nimici totul în jur, ci pentru a crea premisele unui nou sol fertil, cel al speranţei. Chiar dacă e încadrat la personale, textul musteşte de poezie.

Munca unui editor este foarte dificilă. Răpeşte foarte mult timp, atrage foarte multe reproşuri. De aceea, merită apreciat efortul editorilor activi, care îşi asumă această responsabilitate. Ideea acestui restart este foarte bună. Acum, depinde de fiecare cum doreşte să arate acest site. Până la urmă, reprezintă o carte de vizită, un fel de cenaclu cu care te poţi mândri. Observ foarte mulţi care postează texte, dar foarte puţini care le comentează. Comentariile sincere şi constructive pot dinamiza site-ul, îl pot face atractiv şi util. Trebuie lăsate toate animozităţile deoparte şi fiecare text trebuie privit cu detaşare. Nu trebuie comentat autorul, ci textul lui. Trebuie căutat şi frumosul dintr-un text, trebuie sugerată şi îmbunătăţirea lui, dacă se simte acest lucru. Trebuie lăsate deoparte provocările, atacurile agresive la persoană, judecarea competenţelor unui autor care se exprimă în comentarii sau care postează creaţii literare. Consider acest restart ca fiind o şansă pe care o primeşte nu numai site-ul, ci şi fiecare dintre noi. P.S. Doar pt. Bogdan: în urmă cu ceva timp, am promis ceva şi, dacă se doreşte, voi expedia. Îmi trebuie o adresă, nu ştiu cum să procedez. Rog un mesaj pe e-mail, dacă se doreşte. Mulţumesc!

că, de foarte multe ori, sunt doar amăgite... Ideea exploatată e f bună, descrie o realitate prin care trec mulți încercând să-și vindece vechile răni. Tehnica pe 585 nu distruge ritmul.

erată

că ești marcat de unele lucruri, fiindcă te desfășori în același cadru, analizând aceleași elemente: piatra, praf, toamnă etc. Parcă aș vrea uneori să te văd evadând din acest registru, să aflu și alte lucruri, să simt mai multă viață curgând prin cuvânt, mai multă zbatere, mai multă iubire... Ți-ai făcut o zonă de confort în zona filosofică și tehnică a scrierii, dar acest are și un revers al medaliei...fiindcă poți ajunge să plictisești cititorul.

Şi un al proprii Ariadne firu-s

poate fi

Și al iubitei Ariadna firu-s

Și ar mai fi semnele de punctuație peste tot, în special virgulele, pentru delimitarea respirațiilor și clarificarea sensurilor.

În orice caz, te-ai chinuit ceva să scoți o rimă bună cu virus, date fiind posibilitățile limitate.

P.S.

Cred că ar fi fair din partea ta să lași comentarii mai dese și la ceilalți, așa cum poți lăsa și sub propriile tale texte, cerând păreri.

dar ideea secundară care mă duce la scobitul în nas, îmi strică dispoziția. Aș fi mizat pe burice, pe extrasimțuri...

Bună ziua! De revăzut aceste două repetiţii la distanţă apropiată: ei nu mai sunt / cu cei care nu mai sunt. Cred ca se pot gasi substitute. Inca un lucru: ne pregătea cartofi în jarul încins. Nu stiu cine este subiectul, la singular. Daca e vorba despre parinti, trebuie acordat. În rest, e un text foarte personal, adresat unei familii frumoase. Nu observ metafore adanci. Textul mă duce mai mult spre proza memorialistică.

surplusul explicativ dăunează versului. Silabele divizate cadențat. Era suficient silabele cadenţate. Si suna si mai bine dpdv al ritmului. In rest, am impresia ca asist la un experiment. 5 tablouri aşezate, un pic forţat, într-un întreg. Lipseşte cumva liantul din poeziile tale cu rimă. S-ar vrea descatusare, dar efectul poetic duce mai deraba la incorsetare. Si totusi, ideile exploatate sunt faine si merita o analiza aprofundata. Remarc si tehnica repetitiei, in special a verbelor, care se vrea a accentua starea.

"eu apreciez directetea si apetenta pentru dialog."

"observațiile tale mă lasă rece. ca și cele ale acelora mulți care au observat. sunt absolut conștient de ceeea ce fac."

amăgind un pic

Ideea poemului e bună, merită să fie exploatată. Poetizarea însă, lasă de dorit. Rimele, în primul rând, scad mult din aprofundare. Ca lector, sunt condus de ele într-un soi de muzică de la concursurile pt micile talente. Am putea spune că ironia acestei intertextualități eminesciene glastră-fereastră dă greș complet. "Care" se repetă de foarte multe ori, "pentru că" distruge eleganța stilistică. Textul trebuie curățat de tona de balast, rimele trebuie îndepărtate sau, în cel mai rău caz, dacă rămân câteva, să fie rime interioare, amăgind un acuitatea vizuală a cititorului. Oare puteți să vă cizelați textele fără să vă mai grăbiți să le postați, aplicând unele din sugestiile primite?

Ingeborg Bachmann a fost muza lui Celan.

e mai bine. Dar nu uita şi virgulele sugerate de domnul Silvestru

cei care primesc; dumneavoastră

cu scuzele de rigoare

te-ai învăţat să poetizezi suprarealistic, a la Celan (cu diferenţe tematice), la care adaugi constructivism şi deconstructivism, pentru a descrie traiectul evoluţiei sau involuţiei, facerii sau non-facerii. Chiar dacă, stilistic, mergi pe un drum bătătorit, ai şi tuşe proprii, prin imaginile oferite. Remarc renaşterea zborului din cenuşă, reaşezarea dansului pe fus, topirea fulgului pe aripile vântului. Foarte multe elemente complexe, fiecare dintre ele meritând o analiză separată. Se vede că et afli într-o etapă de reflexie. Ceea ce cred că lipseşte din peisajul tău poetic este o Ingeborg Bachmann. Nu comentez mai mult, nu am timpul necesar, dar am vrut să las un semn, invitându-i şi pe alţii la analiză...

şi să ţii cont de toate observaţiile. După mii de sonete, tot ceri păreri şi tot cu ghiduşii vii. Nu de alta, dar dacă nu ţii cont, rişti să fii ocolit...

e folositoare. Iar la versul aceasta, luna cântă-n slavă-n nuntă, mi se plimbă limba-n gură. Prea multe consoane pe metru pătrat. Plus că ai folosit deja -n în primul vers.

Poetizare perfectă, control absolut asupra cuvintelor, descrieri amănunțite, imaginație debordantă, totul într-un poem care denotă talent și inteligență. Nu simt acel fior poetic, acea rupere interioară, acea eliberare de schematism, dar acesta este stilul autoarei, este semnătura sa poetică. Am citit cu plăcere!