Despre compromis și sacrificiu

Fiecare om în viață se confruntă cu probleme dificile, grele, situație în care are nevoie de ajutor, de sprijin, de încurajare de la cei apropiați, în caz contrar apar compromisurile. Fiecare om în viață este nevoit din lipsuri, din nevoi să facă unele compromisuri, unele sacrificii. Compromisul repetat reprezintă neputința, neîncrederea în sine, reprezintă slăbiciunea psihică, înjosirea, în cele din urmă căderea, în timp ce sacrificiul îl înnobilează pe om. Sunt totuși situații în care după un compromis intervine și beneficiul, cu alte cuvinte când o ușă se închide altele mai semnificative se deschid. Sacrificiul se face de cele mai multe ori din iubire pentru membrii familiei, pentru colegi la serviciu, pentru prieteni. Sacrificiul reflectă multă empatie, multă dăruire și abnegație pentru cei aflați în nevoie, în suferință. Sacrificiul reprezintă capacitatea de autodepășire reflectat în binele semenilor, în genere sacrificiul îl ridică pe om pe înalt nivel de înțelepciune, de spiritualitate, de generozitate. O perspectivă ratată, o oportunitate neabordată, nefolosită duce în cele din urmă la compromis. Compromisul blochează evoluția, consumă energia psihică și fizică în efortul de a avea o realizare, o valorizare a realității. Majoritatea oamenilor au așteptări de la alții și mai puțin de la ei înșiși, deseori sunt așteptări nerealiste, respectiv imposibil de realizat, situație în care se reflectă lipsa unei scări de valori, lipsa abilităților și aptitudinilor, lipsa credinței în sinele superior. Mulți oameni nu știu să dea sens vieții lor, ca atare le permit unor oameni să aibă influență asupra lor, mai mult negativă decât pozitivă., astfel sunt nevoiți să facă unele compromisuri care creează multă nefericire. Fuga de realitatea cu probleme amplifică frici, stresuri, traume psihice și emoționale. Oamenii care nu depind de factorii exterior, găsesc în sinele lor superior, energie, putere să depășească toate limitele și problemele existente, își pot construi fericirea într-un mod corect, controlat, organizat. Ca o concluzie, compromisurile îi îndepărtează pe oameni de ei înșiși, de conștiința superioară, îi face perdanți, umiliți. Compromisurile au întotdeauna legătură cu alegerile făcute greșit, cu deciziile luate greșit, cu stima de sine scăzută, cu o credință în sine superficială. Trebuie acordată mai multă atenție acțiunilor, gândirii, implicit a proiectelor de realizare, pentru a nu fi nevoie să se facă un compromis. Cu precădere realizările unui om pot completa realitatea, pot schimba realitatea , apelând la resursele interioare, mai mult decât la cele exterioare. Modul în care omul se raportează la tot ce i se întâmplă, depinde în mare măsură de sistemul de valori pe care îl deține, depinde de zestrea cerească cu care a venit pe pământ necesară evoluției, necesară misiunii cu care fiecare om a venit pe pământ. Oamenii care se îndoiesc de puterea lor, cât și de puterea divinității, au parte numai de suferințe, de probleme greu de rezolvat. Pentru marile realizări este nevoie de corectitudine și clarviziune în luarea deciziilor, este nevoie de punerea în aplicare a surselor de cunoaștere, a potențialului creator și salvator, înnoitor, inovator. Oamenii conectați permanent cu sinele superior și cu divinitatea au parte de performanțe semnificative, au parte de mari beneficii, au parte de fericire pe toate planurile existențiale. Renumitul psiholog și teoretician Carl Yung, a afirmat – cine privește în exterior visează, cine privește în interior se trezește la iluminare.