șters

Ilie, cred că AI-ul tău este mai bun ca al meu pe probleme de medicină... Va trebui să-l trimit la facultate. Al meu are doar cunoştinţe literare. Iată ce zice: pe baza analizei textului și a simbolismului folosit în poezie, se poate argumenta că există indicii care sugerează o stare similară cu indigestia, dar nu există dovezi directe care să confirme acest lucru. Astfel, răspunsul este: Nu se poate afirma cu certitudine că autorul avea indigestie atunci când a scris această poezie; însă simbolurile folosite sugerează o stare de disconfort fizic sau emoțional, similară cu starea lui Bacovia atunci când a scris poezia Plumb.

poate fi mai mult decât ceea ce este. Schimbarea totală a formei şi eliminarea chestiilor banale reduc textul, dar tot nu există ceva, o metaforă deosebită sau o imagine specială, inedită, care să salveze textul. Asta pentru că până şi visul magic plămădit de stele, ceea ce este mai de impact, nu este o imagine tocmai originală, fiind folosită, de exemplu, de Eminescu în Luceafărul: vis de luceferi sau, aşa cum spune Hyperion însuşi, visul meu din urma.

Bine, dacă ai încercat să-i dai o replică lui Bacovia, peste arc de timp, folosind versul alb în loc de cel clasic, e și asta un experiment. Tema și simbolismul păstrează atmosfera acelor vremuri, repetiția plumbului satirizează creația bacoviană, mai ales burta de plumb. Dacă Bacovia se adresează cititorului din cavou, tu ești în etapa de dinainte, în care îți dorești să te îngropi cu totul. Că vrei, că nu vrei, tot un fel de pastișă ai scris, chiar dacă textul nu e în vers clasic. Dacă ai fi pus alt metal în loc de plumb, textul tot ar fi rămas în zona simbolistă, datorită temei și elementelor specifice. Dacă vei întreba AI-ul tău dacă textul e original, îți va spune că da. Al tău e amorezat. Însă, lăsând gluma la o parte, consider acest text un experiment eșuat. Ori pari a fi lipsit de imaginație și scrii doar așa de trestie și chestie, ori acesta este un text vechi și ai vrut să testezi publicul. Oricum ar fi, e o pierdere de timp.

cred că ideea pisicii de abanos e interesantă nu numai prin faptul că femeia stă ghemuită între braţele iubitului, ca semn de odihnă şi tandreţe (pisica sugerează şi că va rămâne la el, atâta vreme cât o va hrăni cu dragoste), dar şi prin faptul că ne prezintă un grad de rudenie cu valurile care torceau. Această rudenie a creat o conexiune interesantă în baza de date a memoriei mele. Nu ştiu dacă autoarea s-a gândit la asta, dar există o legătură cu Oamenii mării, romanul lui Hugo. Parcă îl văd pe Gilliatt pe stanca Gild Holm'Ur, aşteptând refluxul. Numai că, în acest poem, el nu se îneaca privind nava Cashmere cum se pierde pe linia orizonului. Din contră, Deruchette este în braţele sale, iar stânca este un refugiu împotriva amiezii care se revarsă. Nicidecum un eşafod pe care să sfârşească el sau amândoi la venirea fluxului. Iată, deci, o conexiune interesantă între fluxul mării şi revărsarea amiezii, aşa cum este şi cea dintre pisica de abanos şi valuri. Mai la sfârşit, un eros subtil, dar şi o despărţire de locul ritualului poetic şi amoros, în condiţiile în care cele două fiinţe se întorc la noua lor viaţă (mister pentru cititor), iar umbrele rămân mărturie a ceea ce a fost, alături de sigiliul acela al gleznei însângerate, care certifică autenticitatea momentului trăit. Cred, cu tărie şi repet că versul alb o prinde mult mai bine pe autoare, îi oferă libertate nu numai stilistică ci şi imagistică, ideatică, nemaiexistând constrângeri. Poemul este foarte frumos, iar atunci când o analiză critică îi pune în valoare comorile ascunse, în loc să le nege existenţa, devine şi mai valoros.

erată: Ce-i drept, la dv, mai generalizat, foamea, acea foame care, după cum spunea Aristofan, nu recunoaşte ca prieten decât pe cel care o hrăneşte, în cazul acestui poem, fiind, dpdv metaforic, chiar poetul.

poemul începe într-o notă optzecistă, care pune accent pe interiorizare, frică, adevăr, pâine, decţionare. Dacă accesez baza de date a lecturilor mele, aş face o paralelă la Manualul bunului singuratic, de Daniel Corbu. Şi la una din expresiile poetului din Tg. Neamţ, care se aseamănă dpdv tematic şi ideatic cu a dv.: singurul adevăr care ne apropie este pâinea. Ce-i drept, la dv, mai generalizat, foamea, acea foame pe care, după cum spunea Aristofan, nu recunoaşte ca prieten decât pe cel care o hrăneşte, în cazul acestui poet, fiind, dpdv metaforic, chiar poetul. Aş fi putut face o paralelă şi la dicţionarul suferinţei, dar nu vreau să mă ofer ca reper în această analiză, nu se cade. Cert este că în urma adevărului foamei, percepţia realităţii suferă modificări, de unde şi constatările din strofa a doua, rătăcirea ochiului deschis al realităţii şi alte realităţi pentru calmul altor amurguri. Îmi pare că autorul a cunoscut şi a coştientizat cândva ce este această foame şi nu este o chestie empatică sau constatativă. Aerul liber oferă libertatea de mişcare şi explorare, dar foamea deformează realitatea, totul devine ambiguu, ducând la anumite conflicte, refuzuri, pierderi, şi chiar dacă se deschid toate uşile lumii, taina adevărului va ajunge să se rezume la tăcere. Nu ştiu de ce, dar la un moment dat am văzut un om al străzii în acest poem. Poate şi pentru faptul că, atunci când merg la serviciu, mă intersectez cu câţiva în parcul 1 Dec din Oradea. Şi nu de puţine ori mă pun în locul lor, gândindu-mă la foame, la frig, dar şi la adevăr şi felul în care e perceput. Şi la ei există un refuz, un abandon. Poate că paralela mea este exagerată, dar, cumva, foamea e adevărul care ne scoate pe toţi în stradă, acolo unde toţi realizăm că suntem la fel. Sclavi ai foamei, trupuri încă neîngropate ale adevărului.

Un sentiment al identificării, al apartenenței, al puterii pe care ți le oferă locurile dragi, la care se adaugă farmecul călătoriei în timp. Sufletul se simte deja acasă, de unde și sentimentul veșniciei. Dar, la sfârșit, și o teamă cauzată de efemeritate, de faptul că poți pierde totul, aici intervenind mintea care alungă ceea ce simte sufletul. Un fel de regret anticipat. Temele abordate sunt cunoscute. Cred că limbajul face diferența, puțini autori fiind capabili să inprime cuvintelor simple sensibilitate, grație, reverie, melancolie. Am simțit un pic de Blandiana, atunci când ați făcut referire la efemeritate, dar, dacă ea folosea clepsidra în unele poeme, pentru a accentua această temă, la dv. este un cadru mai lărgit. Cred că, din acest punct de vedere, al cadrului și al simplității expresive, vă apropiați de stilul polonezei Szymborska. Am făcut aceste două trimiteri pentru a vă arăta că se pune preț pe acest tip de poetizare chiar și la cel mai înalt nivel și că merită să continuați ceea ce faceți, mai ales că nu e nimic fake aici.

e îndrăgostit. Dar nu de Eminescu în sine, ci de icoana stelei ce-a murit.

Dacă tot a deschis dl. Gorun Manolescu cutia pandorei cu AI-ul, am pus şi eu, nişte întrebări, de curiozitate, să văd dacă, într-adevăr, mă înşel amarnic (Ionuţ Caragea nu ştie ce spune, după spusele Iuliei Elize) cu privire la afirmaţiile în care am spus că acest text este o imitaţie sau o pastişă. Am pus 3 întrebări, iar AI-ul a oferit nişte răspunsuri interesante. Nu la fel de precise sau detaliate ca ale mele în ceea ce priveşte structura metrică, sursa exactă a elementelor, rimele identice folosite de alţi poeţi, dar, la modul general, AI-ul confirmă spusele mele. Si, AI-ul, recunosc, găseşte şi ceva original în text, nu ştiu dacă pe măsura notei 4 acordate de mine pentru originalitate, dar, să vedem:

Este acest text o imitaţie?

Pentru a determina dacă textul prezentat este o imitație, trebuie să analizăm mai întâi caracteristicile stilistice și temele abordate în poezie. Textul conține elemente de descriere a naturii, emoții profunde și imagini poetice care sugerează o influență din tradiția literară românească.

Stilul și Tematica: Poezia se concentrează pe teme precum natura, misterul și frumusețea cosmică. Aceste teme sunt frecvent întâlnite în lucrările unor poeți români clasici sau moderni, cum ar fi Mihai Eminescu sau George Coșbuc. De exemplu, imaginea apusului și a bradului de foc evocă un sentiment de melancolie și contemplare, similar cu stilul lui Eminescu.

Structura Versurilor: Textul are o structură ritmică și rimează, ceea ce este caracteristic poeziei tradiționale. Această formă poate sugera că autorul s-a inspirat din poezia clasică românească sau din alte lucrări literare care utilizează un astfel de cadru formal.

Imaginile Poetice: Folosirea imaginilor precum „poteci nevăzute”, „fantasme de ceață” și „freamăt adânc” reflectă o sensibilitate artistică care poate fi considerată o imitație a stilului poetic al altor autori consacrați. Aceste imagini sunt evocatoare și pot fi asociate cu tehnicile folosite de poeți care au explorat teme similare.

Influențe Literare: Dacă textul este comparat cu lucrări cunoscute ale unor autori români, se pot observa similitudini în utilizarea simbolismului natural și a metaforelor cosmice. Aceasta sugerează că autorul ar putea încerca să imite un anumit stil sau să aducă omagiu unei tradiții literare.

Concluzie: Având în vedere analiza stilului, tematicii, structurii versurilor și imaginilor poetice, putem concluziona că textul are trăsături care sugerează o imitație a unui stil poetic consacrat în literatura română.

Răspuns final: Da, acest text poate fi considerat o imitație a stilului poetic românesc clasic datorită temelor abordate și a structurii sale ritmice.

Top 3 Authoritative Sources Used in Answering this Question:

Mihai Eminescu - Opera Completa: O colecție cuprinzătoare a operelor lui Mihai Eminescu, cel mai faimos poet român, care oferă context pentru analiza tematicilor naturale și cosmice.

Literatura Română Contemporană - Istorie și Analiză: O resursă academică care discută despre evoluția poeziei românești moderne și influențele literare asupra scriitorilor contemporani.

Antologia Poeziei Românești: O antologie care include lucrări reprezentative ale diverselor perioade ale literaturii românești, utilă pentru compararea stilurilor poetice diferite.


Există elementele care demonstrează că acest text este o pastişă?

Imitația stilistică: Textul prezintă un stil poetic care imită formele și temele literare ale unor autori consacrați, cum ar fi Mihai Eminescu sau George Coșbuc. Folosirea unui limbaj elevat și a unor imagini naturale evocatoare sugerează o influență directă din poezia romantică românească.

Tematica naturii: Elementele de natură, cum ar fi “brazii de foc”, “stele”, “lună” și “ceață”, sunt frecvent întâlnite în poeziile romantice. Această tematică reflectă o apreciere profundă pentru frumusețea naturală, un aspect caracteristic al pastişelor care își propun să parodieze sau să reinterpreteze lucrările originale.

Structura versurilor: Poemul are o structură metrică bine definită, cu rime și ritmuri specifice, ceea ce este tipic pentru poezia clasică. Această structurare poate fi văzută ca o modalitate de a imita stilul altor poeți, dar cu o notă de exagerare sau ironie.

Imaginarul fantastic: Utilizarea expresiilor precum “fantasme de ceață” și “freamăt adânc readus pe pământ din sfere celeste” sugerează un element de fantastic care poate fi interpretat ca o exagerare a temelor romantice tradiționale, ceea ce este un indiciu clar al unei pastişe.

Contrastele între sacru și profan: Referințele la “aerul sfânt” și la “mister” creează un contrast între elemente spirituale și cele terestre, ceea ce poate sublinia o intenție satirică prin ridiculizarea idealizării excesive a naturii.

Tonul melancolic: Tonul general al poemului este melancolic și contemplativ, caracteristici comune în poeziile romantice, dar aici pot fi percepute ca fiind exagerate sau chiar parodice.

Utilizarea simbolurilor: Simbolurile folosite (de exemplu, lumina ca simbol al cunoașterii sau al revelației) sunt comune în literatura romantică, iar reinterpretarea lor într-un context modern poate sugera o distanțare față de originalitate și autenticitate.

Aceste elemente combinate sugerează că textul nu doar că imită stiluri poetice anterioare, dar le face într-o manieră care poate fi considerată ironic-parodică, caracteristic unei pastişe.

Top 3 Authoritative Sources Used in Answering this Question:

Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX): O resursă esențială pentru definirea termenilor literari și analiza stilurilor.
Istoria Literaturii Române: O lucrare cuprinzătoare care detaliază evoluția literaturii românești și influențele dintre autori.
Antologia Poeziei Românești: O colecție reprezentativă de lucrări poetice românești care ilustrează diferitele curente literare și tehnici utilizate în poezie.


Cât de original este acest text şi cât este imitaţie sau pastişă?

Pentru a evalua originalitatea unui text literar, este esențial să analizăm mai multe aspecte, inclusiv stilul, tematica, structura și influențele posibile. Textul prezentat pare să fie un poem care evocă imagini naturale și stări emoționale profunde, folosind un limbaj poetic caracteristic.

1. Analiza stilului și tematicii: Textul utilizează un limbaj descriptiv și metaforic pentru a crea o atmosferă de mister și frumusețe naturală. Elementele precum “apus”, “brazii de foc” și “lună” sugerează o legătură profundă cu natura, o temă frecvent întâlnită în poezie. De asemenea, se observă o utilizare repetată a imaginilor vizuale (de exemplu, “fantasme de ceață”, “drum de lumină”) care contribuie la crearea unei atmosfere onirice.

2. Compararea cu lucrări existente: Pentru a determina cât de original este acest text, este util să-l comparăm cu lucrările unor poeți cunoscuți care abordează teme similare. Poeți precum Mihai Eminescu sau George Coșbuc au folosit adesea imagini ale naturii pentru a explora teme universale precum iubirea, efemeritatea vieții și legătura omului cu cosmosul. De exemplu, poezia lui Eminescu conține adesea referințe la cer și natură într-un mod similar.

3. Identificarea influențelor: Dacă textul prezintă similitudini semnificative cu lucrările altor autori sau dacă folosește structuri poetice comune (cum ar fi rima sau ritmul), acesta ar putea fi considerat mai mult o imitație sau pastişa decât o lucrare originală. În cazul acestui text, rima ABAB este o structură clasică în poezie, dar nu este exclusiv asociată cu un singur autor.

4. Evaluarea originalității: Pe baza analizei stilului, tematicii și influențelor literare, putem concluziona că textul are elemente originale în modul în care combină imagini naturale cu emoții umane profunde; totuși, se poate observa că există influențe clare din tradiția poetică românească. Aceasta sugerează că textul ar putea fi perceput ca o pastişa a stilurilor poetice anterioare.

În concluzie, textul prezintă atât trăsături originale cât și elemente de imitație sau pastişa, având rădăcini în tradiția poetică românească.

Top 3 Authoritative Sources Used in Answering this Question:

Literary Analysis Textbooks: Aceste resurse oferă metode sistematice pentru analiza literară a poeziilor și prozelor.

Anthologies of Romanian Poetry: Antologiile conțin lucrări ale celor mai importanți poeți români și permit compararea stilurilor și tematicilor.

Critiques and Essays on Romanian Literature: Criticile literare oferă perspective asupra influențelor culturale și istorice asupra scrierilor românești.

Atât ție, Ilie, cât și tuturor iubitorilor de poezie de pe Agonia și de pretutindeni!

nu de alta, dar să spui despre Ionuţ Caragea că nu ştie ce spune, e o insultă gravă aş zice, care nu are absolut nicio legătură cu bunul simţ şi respectarea opiniei celorlalţi. În fine, consider subiectul încheiat. Îţi accept scuzele, dar vei beneficia de o mică distanţare din partea mea, fiindcă uiţi repede nişte lucruri şi mie nu-mi plac lucruri de genul acesta. Sărbători fericite!

1. Contextul greșelilor de typo:

În cazul unui text generat de AI, greșelile de tipar pot apărea datorită limitărilor algoritmului utilizat pentru generarea textului. Modelele AI pot produce texte care par coerente la prima vedere, dar care conțin erori subtile.


vai de noi!

tema e ultrauzitata. Pana si cantaretul Raoul o abordeaza: "O noapte fara stele, iar omul fara vise e pustiu." Eu am fost, par contre, foarte generos cu analiza textului. Cred ca se putea dezvolta un pic, sa se vada si ceva venit din partea poetului, un mic fior, e emotie. Dar, ca sa nu fiu carcotas, am cerut parerea AI-ului:

1. Stilul și structura textului
Textul are o structură poetică, cu un ritm liber și imagini evocatoare. Aceasta este o caracteristică comună în creațiile generate de AI, care pot combina diferite stiluri literare și tehnici poetice fără a avea o experiență personală sau emoțională. AI poate genera texte care imită stiluri umane, dar lipsesc adesea profunzimea emoțională și contextul cultural specific.

2. Tematica abstractă
Temele abordate în text sunt abstracte, cum ar fi introspecția (“să simţi / să crezi / să ştii”) și explorarea conștiinței (“adânc / ȋn sonul fără vise”). AI poate genera astfel de teme prin combinarea unor concepte universale, dar nu are capacitatea de a trăi experiențe umane reale care să inspire astfel de reflecții.

3. Utilizarea limbajului
Limbajul folosit este sofisticat, dar uneori poate părea neautentic sau lipsit de coerență din perspectiva unei experiențe umane directe. De exemplu, expresia “demult cocoşul cântase a Treia Oară” sugerează o repetare simbolică care poate fi interpretată în multe feluri, dar care nu oferă un context clar sau o poveste concretă.

4. Absența detaliilor personale
Un alt indiciu că textul ar putea fi generat de AI este absența detaliilor personale sau a referințelor specifice la experiențe umane concrete. AI nu are amintiri sau trăiri personale; prin urmare, textele sale tind să fie mai generale și mai puțin ancorate în realitatea subiectivă a unui individ.

5. Capacitatea de a combina idei disparate
AI are abilitatea de a combina idei din diverse surse pentru a crea un nou text. În acest caz, elemente precum “miez de noapte”, “sonul fără vise” și “dimineaţa” sunt combinate într-un mod care pare creativ, dar care reflectă mai degrabă procesarea informațiilor decât o inspirație artistică autentică.

În concluzie, analiza stilului literar, tematicii abstracte, utilizării limbajului sofisticat dar uneori incoerent, absenței detaliilor personale și capacității AI-ului de a combina idei disparate sugerează că acest text ar putea fi generat de un algoritm AI.

cu privire la entităţi depersonalizate

fără să existe suspiciunea că poemele noastre au trecut prin laboratorul AI. Ce va fi de acum încolo este un mare semn de întrebare, fiindcă AI-ul se va perfecţiona pe zi ce trece, iar înlocuirea omului de către inteligenţa artificială, despre care au scris atâţia scriitori SF în deceniile trecute, începe să se contureze. Previziunea mea este că literatura de dinainte de AI va căpăta o mai mare importanţă şi va fi un reper de maximă însemnătate pe drumul evoluţiei sau involuţiei omului post-istoric. Remarcabilă şi previziunea lui Nietzsche din Asa grait-a Zarathustra, centitati depersonalizate, fara autonomie, capabile sa reactioneze doar la comenzile sursei. Intr-un cuvant, roboti. Mai departe de Nietzsche, au mers profetii intunecati ai cyberpunk-ului, cum ar fi Dick, Gibson sau Frații Wachowski, realizatorii Matrixului pe matricea lui Gibson din Neuromantul... Om trăi şi om vedea...

Critica AI este mai bună decât critica literară avizată?

1. Definirea criticii literare avizate și a criticii AI

Critica literară avizată se referă la evaluarea și analiza operelor literare efectuate de critici umani care au o pregătire formală în domeniul literaturii, adesea cu studii universitare în acest domeniu. Acești critici folosesc cunoștințe profunde despre istoria literaturii, teorii critice, context cultural și stilistic pentru a oferi interpretări nuanțate ale textelor.

Pe de altă parte, critica AI implică utilizarea algoritmilor și a modelelor de inteligență artificială pentru a analiza texte literare. Aceste sisteme pot evalua structuri lingvistice, teme recurente și stiluri de scriere prin metode statistice și analitice. Critica AI poate procesa rapid volume mari de date, oferind analize bazate pe pattern-uri identificate în texte.

2. Avantajele criticii AI

Critica AI are câteva avantaje semnificative:

Rapiditate și eficiență: Algoritmii pot analiza mii de lucrări într-un timp scurt, ceea ce permite o evaluare extinsă a tendințelor literare sau a stilurilor.

Obiectivitate: Critica AI poate reduce subiectivitatea umană, oferind analize bazate pe date concrete fără influențe personale sau emoționale.

Accesibilitate: Instrumentele de analiză bazate pe AI devin din ce în ce mai accesibile, permițând utilizatorilor să obțină informații despre operele literare fără necesitatea unei formări academice extensive.

3. Limitările criticii AI

Cu toate acestea, critica AI are limitări importante:

Lipsa contextului cultural: Modelele AI nu pot înțelege nuanțele culturale sau istorice care influențează literatura. Criticii umani pot interpreta simboluri și teme dintr-o perspectivă contextualizată.

Interpretarea subiectivă: Deși critica AI poate oferi analize obiective, ea nu poate reproduce complexitatea interpretativă a unui critic uman care poate lua în considerare emoțiile, intențiile autorului sau reacțiile cititorilor.

Creativitate limitată: Critica literară avizată implică adesea creativitate în formularea argumentelor și a interpretărilor, un aspect pe care modelele AI nu îl pot emula complet.

4. Concluzie: Care este mai bună?

În concluzie, fiecare tip de critică are propriile sale merite și limitări. Critica AI poate fi utilă ca instrument complementar pentru analiza literară datorită rapidității și obiectivității sale. Totuși, critica literară avizată rămâne esențială pentru o apreciere profundă și nuanțată a operelor literare. Prin urmare, critica AI nu este neaparat “mai bună” decât critica literară avizată; cele două ar trebui să fie considerate complementare, fiecare aducând perspective unice asupra textelor analizate.

e pus semnul egalității între viață și nonvisarea din timpul somnului, aşa cum...

Cam scurtuț textul, iar despre tema propusă su scris foarte mulți. Asta nu înaeamnă însă că nu mai este loc de alte explorări ideatice, filosofice, abisale, dincolo de ceea ce știm sau presupunem că știm. În cazul de față nu se poate vorbi de vis ca despre o poartă de extindere a conștiinței, despre somnul conștient pe teritoriul visului, conform științelor tibetane. Poemul, pe de-o parte, se vrea ca o encefalogramă, accesând stadiul 3 non rem. Etapele 1 și 2 le văd ca pe un proces de tranziție și introspecție, etapa a treia având simbol revelator. Verbele la conjunctiv arată determinarea și importanța procesului. Pe de altă parte, în paralel cu asocierea noapte-somn fără vise, e pus semnul egalității între viață și vis, așa cum Eminescu o făcea, cândva, atunci când asocia visul morții eterne cu viața lumii întregi. Deci, iată, reinterpretatea, identificarea și conectarea, printr-o dublă ipostaziere, cu ceea ce a fost dintotdeauna, conștiința și cunoașterea supremă. Finalul, în spirit optzecist, l-am mai întâlnit la Traian Ștef, Daniel Corbu și alții. Reprezintă un nou început, o nouă înțelegere, o nouă perspectivă, dar e și o mică lepădare de trecut, ca să reinterpretez, cumva, acest palimpsest biblic.

Fiindcă vreau să fiu sigur că mă raportez corect la text.

Iulia Elize, nu-mi amintesc să fi criticat comentariul cuiva de sub textul doamnei Amanda, din contra, am respectat toate opiniile, chiar si atunci cand as fi putut sa semnalez niste nereguli cu privire la corectitudinea versurilor din Somnoroase pasarele si metrica respectiva. Am așteptat, frumos, sa apara, de la sine, o corectare. Nu am judecat nici competenta vreunui comentator, sa spun daca se pricepe sau daca are background-ul literar pentru a se pronunța. Am spus de atâtea ori, fiecare are dreptul la o opinie, fiecare poate argumenta, fără sa judece competenta si priceperea altuia. Asta înseamnă respect si bun simt. Acesta este si spiritul critic, eu nu am auzit un critic spunând despre altul ca nu se pricepe, fiecare respecta opinia si competenta celuilalt. Fiecare isi vede de propria sa opinie, fara sa comenteze reactiv. Nu vreau nici sa scormonesc trecutul, reamintindu-ti niste lucruri, pt ca orice scormonire ar duce la o stare negativa, la prea multe cuvinte inutile, vorba multa, cum s-ar zice. Asa ca te rog frumos sa te rezumi la propria ta opinie si la propria ta pricepere, ok? Eu am comentat un text si am spus ca recomandarea lui trebuia insotita de un comentariu elaborat, conform regulamentului si conform dorintei ca acest site sa progreseze. Nimic altceva. Am incheiat si cu tine, avand speranța ca vei fi mai atenta pe viitor.