Poezie
visul magic plămădit de stele
1 min lectură·
Mediu
după nopți și zile lungi de așteptare,
mi-ai venit iubite în vis în sfârșit,
de mângâierea ta am nevoie tare,
ca de iubirea care mult mi-a lipsit.
în haosul vieții dragostea să învingă,
sufletul și inima să nu mai lăcrimeze,
dorul arzător în ea să să stingă,
amara tristețe acum să înceteze.
aș da ani din viață să nu mai pleci
din visul magic plămădit de stele,
în brațe să-ți stau în nopțile reci,
să fii primăvara trăirilor mele.
n-aș vrea acest vis să se sfârșească,
iubirea doar în el mai poate să crească.
04922
0
după clipe lungi de așteptare
mi-ai venit iubite
cu mângâierile tale
cu iubirea
să-mi sting dorul în ea
sufletul și inima să nu mai lăcrimeze
tristețea amară să înceteze
să ne îmbrățișăm în nopțile reci
să fii primăvara trăirilor mele
din visul magic plămădit de stele
Am încercat să înlătur cuvintele, care îmi par în plus, ca de exemplu:
după nopți și zile lungi de așteptare (mai există o dată cuvântul nopți la final) în vis, în sfârșit, în brațe; dragostea (deoarece mai există și cuvântul iubirea); am eliminat și versul: aș da ani din viață să nu mai pleci- mi s-a părut a fi un clișeu care strică, efectiv, starea de poezie...
Apoi formularea: în brațe să-ți stau - mi s-a părut că merită să fie perfectată, să fie transformată într-o îmbrățișare
Cam atât... Pentru câteva minute am trăit și eu acest alt început...