șters

Până la versul cu viermele care trece rumegând, am avut impresia că citesc un eseu despre despre balot, axe, linii, infinit etc., adică un text care nu transmite emoții, ci informații. Abia de la versul amintit, micimea, neputința și neînțelegea ne arată niște trăiri care apropie textul de poezie. Prin urmare, recomand renunțarea la balastul filosofiei inutile din prima parte.

suntem pe un atelier literar pe care beneficiați de sugestii folositoare pentru perfecționarea textelor. Atenția la detalii este esențială. Ar trebui să fiți foarte bucuroasă atunci când niște oameni care se pricep vă citesc cu mare atenție și vă ajută, sacrificându-și timpul în care ar putea face altceva. Totul e înspre binele dv.!

în loc de nu aşteptăm

da, uneori ne lovim de persoane din trecutul nostru (sau persoane care seamănă foarte bine şi le confundăm), acolo unde nu aşteptăm cel mai puţin. Şi atunci, chiar dacă ne aflăm într-o stare deplorabilă, cutia neagră scoate la suprafaţă toate amintirile fostului zbor... şi încep să se amestece stările... Ori ai vrea să te cheme odată doctorul şi să pleci cât mai repede de acolo, ori ai vrea să rămână acolo o veşnicie, să reaprindă flama dintr-o singură atingere, dintr-un singur cuvânt...., asta în cazul în care el a fost cel care a debarcat primul, lăsând la bordul amintirilor de iubire un singur căpitan... Poate că nu am înţeles bine textul, fiindcă eu m-am gândit la o situaţie de genul acesta prin care am trecut mai demult... şi am rămas marcat... În orice caz, textul mi-a transmis emoţia lui şi m-a făcut să simt din nou nişte lucruri, ceea ce este cel mai important, dacă ne gândim la ceea ce trebuie să însemne un poem.

un An Nou 2025 excelent!

am şi o erată: reminiscenţe

şi sper să mai vii pe aici..

ai două versuri care sunt riscante, făcând trimiterea spre şarpe

În sângele meu rece
pe care nu-l pot încălzi nici la focul șemineului

propunerea mea este să înlocuieşti rece cu negru, şi încălzi cu înroşi

în rest, poemul e deştept, ca şi tine
un arbore genealogic prin care curge sângele adamic, impregnat atât de cele bune, cât şi de reminescenţele păcatului originar

consubstanţialitate adamică egal cu consubstanţialitate poetică

cred că m-ar bucura revenirea ta pe site, indiferent de pseudonimul pe care îl vei alege. O contribuţie prin texte şi analize pe text, fără alte trimiteri, ar fi folositoare. Un An Nou 2025 fericit!

aţi scris un text bun, cursiv, fără alambicări, fără rime, fără pronume relative în exces

Textul, la îmceput, îmi aminteşte de pescărușul Jonathan Livingston, care voia să zboare mai repede și mai sus decât ceilalți pescăruși, dezvoltându-şi zborul pentru a atinge perfecţiunea. Diferenţa din acest poem o reprezintă reperul interior, mnarea lacrimilor, marea nesfârşirii, marea care este adevărata lui casă, un reper care nu ar trebui să ţină cont de universalele concepte, nici chiar de farul călăuzitor. E drept că întrebările din poem reflectă un contrast, o condradicţie, între ce se vrea şi ce se poate, între aspiraţie, ideal şi automulţumirea impusă de regulile sociale. Textul parcă s-ar vrea, prin aceste întrebări, nu numai o chestionare pentru sine, ci şi pentru cititor. Cât de tare este ghinda aceea? Va încolţi ceva dincolo de rebeliune? Un nou stejar falnic, capabil să reziste intemperiilor sociale? Iar rădăcinile lui să acceseze seva înţelepciunii?

Ce mai, de data asta, un text beton, concentrat ca stil şi cuvinte, dar având o Înrindere largă, nesfârşită.

Textul zilei aş spune! Felicitări pentru noul stil, profunzime, idee, interogaţie şi direcţia spre reflecţie oferită cititorului!

de-ai fi prințesă la castel
iar eu un simplu menestrel
să-ți cînt balade fel de fel
la flaut și violoncel

verbul de-ai fi, nu prea impune conjunctivul să-ţi cânt

mai degrabă aşa: te vreau prinţesă la castel, iar apoi ajustezi:

ca eu, un simplu menestrel...

este fain acest poem ludic şi erotic, pe stilul lui Brumaru. Un stil care te prinde bine şi pe tine.

Cred că licenţa poetică la zvel e un pic forţată, dă cumva bine auditiv, dar parcă mergea mai bine aşa: cu țîțe mari și cur rebel

iar acolo, la scot euro, e un pic neconcordant cu realitatea, mai bine ar fi:

scot tot ce au din portofel

pot spune, per total, că mi-a plăcut poemul, iar rimele folosite, mai ales aacel erizipel de la final, sunt rare şi bine implementate ideatic

felicitări!

cu excepţia unor cuvinte care amintesc de Eminescu, unde de cleştar, mărgăritar, primele două strofe sunt scrise perfect. Strofa a treia nu numai că are ruperi de ritm, dar nu mai are metrica 10-11-10-11 ca in primele doua. Ea foloseste 12-10-12-10. As putea accepta schimbarea metrica, asa ca o tehnica folosita pentru a schimba cursul actiunii si a concluziona totul, dar trebuie armonizat ritmul. Idem la distihul final.

Ori se reduce textul la 2 strofe, ori se perfectioneaza si ultimele 2 strofe.

Acum vreo 16 ani, postam un poem, scris într-o altă manieră, care reflecta acelaşi lucru. De aici vine rezonanţa, din lucruri mai mult decât intuite, adică trăite, simţite, înţelese:

Trag cu dinții de-o coajă uscată de pâine

trag cu dinții de-o coajă uscată de pâine
și mă gândesc la țăranul ce-și ia coasa
și taie capetele plecate
ale spicelor de grâu
fără să-i pese că și oamenii
au capetele plecate în fața morții

moartea cuiva este foamea altcuiva

trag cu dinții de-o coajă uscată de pâine
și simt cum este să-ți chiorăie mațele
de dragostea celuilalt
ce trece ca un bolovan de cocă
prin stomac

trag cu dinții de-o coajă uscată de pâine
și mă gândesc la sânii iubitei
ca două pâini rumene
înmuiate în lapte

trag cu dinții de-o coajă uscată de pâine
tot ce-a mai rămas din pâinea mea
cea de toate zilele



numai de bine!

construcţia lor e alamicată, abuzezi de verbe ajutătoare, precum e şi -i pentru a descrie acţiunea, foloseşti tehnica prepoziţiei cu cezură -n de două ori, tehnică folosită în total de 5 ori în sonet. Dar ca să nu fiu cârcotaş, am cerut şi analiza AI, pentru aceste două versuri. Aş prefera să îl întrebi pe AI care sunt neajunsurile poeziei tale, înainte să postezi, pentru că pe noi, oamenii, care ne spunem părerea, nu prea vrei să ne asculţi.

Neajunsurile versului

Pentru a analiza neajunsurile versului „Penița-ngenuncheată-n a vorbi e şi-i rugă-n ale foilor podele”, este important să ne concentrăm pe mai multe aspecte, inclusiv stilul literar, structura, și impactul emoțional al acestuia.

1. Ambiguitatea semnificației

Unul dintre principalele neajunsuri ale acestui vers este ambiguitatea sa. Expresia „penița-ngenuncheată” poate fi interpretată în mai multe moduri, ceea ce poate confunda cititorul. Această ambiguitate poate diminua claritatea mesajului pe care autorul dorește să-l transmită. Cititorii ar putea avea dificultăți în a înțelege exact ce se intenționează prin această imagine poetică.

2. Complexitatea sintactică

Structura sintactică a versului este destul de complexă, ceea ce poate îngreuna lectura fluentă. Utilizarea unor termeni precum „rugă” și „podele” într-un context poetic nu este foarte comună și poate crea o disonanță în mintea cititorului. Această complexitate poate duce la o percepție negativă asupra accesibilității textului.

3. Imagini poetice neobișnuite

Imaginile poetice folosite sunt neobișnuite și pot părea forțate pentru unii cititori. De exemplu, asocierea peniței cu genunchii și rugile poate părea o combinație stranie, care nu rezonează cu toți cititorii. Acest lucru ar putea face ca mesajul să pară mai puțin autentic sau mai puțin relevant pentru experiențele lor personale.

4. Ritmul și sonoritatea

Ritmul versului nu este unul foarte fluid, iar sonoritatea cuvintelor nu creează o melodie plăcută la auz. Aceasta poate afecta impactul emoțional al poeziei, făcând-o mai puțin memorabilă sau atrăgătoare pentru public.

5. Context cultural și istoric

În funcție de contextul cultural și istoric în care este citit acest vers, anumite referințe sau imagini pot pierde din relevanță sau pot fi interpretate diferit de către diverse audiențe. Aceasta poate limita aprecierea poeziei de către un public divers.

În concluzie, neajunsurile acestui vers includ ambiguitatea semnificației, complexitatea sintactică, utilizarea unor imagini poetice neobișnuite, ritmul și sonoritatea slabă, precum și posibila pierdere a relevanței în funcție de contextul cultural.

dar niciunul dintre ele nu este constrâns de regulile sonetului. Scriu în vers clasic doar atunci când el se cere scris, e ca o melodie care vrea să iasă din mine, în momentul de maximă trăire, iar eu trebuie doar să-i înregistrez pe hârtie notele. Şi sonetistul Florian Chelu Madeva mă tot roagă să scriu sonete şi i-am răspuns la fel. Tehnic, ştiu foarte multe despre sonet, am citit enorm, dar eu nu sunt, reiterez, constructor de versuri. Asta nu înseamnă că am ceva cu ceilalţi care abordează tehnici fixe, impuse, precum sonetul, haiku-ul. Doar că eu nu mă las constrâns sau forţat de nimic.

prima strofă - excelentă

a doua strofă - versurile 1 şi 4 sunt f. ciudat formulate.

strofa a treia - se impune o virgulă după braţe

strofa a patra - ok, chiar dacă În zori de ziuă e acelaşi lucru cu dimineaţa, aş fi pus acolo altceva de 5 silabe: ca/o/ x/x/x spre etern zenit (minune, făclie etc)

cred că poţi face un sonet perfect, acum e la 80%

dar nu vezi că răneşte din prima strofă e acelaşi lucru cu să doară din strofa a doua? Iată cum aerisesc eu strofa, simplu, fără niciun efort:

Plecarea ta grăbită mă doboară,
M-nvaţă c-a muri e omenește,
Și vremea mută racla-ți făurește,
Lăsându-mă fără a mea comoară.

altceva în loc de zori de ziuă

nefiind

dar neffind logat, s-a dus dracului... aşa că recapitulez

strofa 1 - excelentă
strofa 2- formularea versurilor 1 şi 4 e ciudată
strofa 3 - ok, doar o virgulă lipsă după braţe
strofa 4 - ok, dar aş prefera altceva în loc de ziuă, să nu se repete ideea de dimineaţă. Ca o minune/ca o făclie spre etern zenit

sonetul are potentialul unui sonet perfect, strălucit

''câștigătorul este acela care se concentrează asupra mingii pe care o primește de la adversar și nu asupra strategiei de joc a adversarului.'' - FALS

când o dădea Nadal invartita cu stânga de sarea mingea cu un metru mai sus pe reverul lui Federer, Federear trebuia să îşi schimbe poziţia în teren, retrăgându-se 2-3 metri. Iar dacă Nadal era superior pe jocul de fund, Federer trebuia să varieze loviturile, să urce la fileu, deci asta înseamnă o schimbare de joc în funcţie de strategia adversarului.

''Că, pentru a câștiga jocul, nu adversarul trebuie învins, ci a face în așa fel încât să păstrezi în joc mingea pe care o lansează adversarul și, mai mult decât atât, să joci mingea mai bine decât acela o face.'' FALS

tocmai de aia există scurta

''Prin urmare, jocul, nu are ca obiectiv, adică a fi în joc, nu se referă la biruința acelora care sunt implicați în desfășurarea lui, ci la păstrarea, pe cât mai mult posibil, a propriei tale participări la desfășurarea acestuia.'' FALS

un jucător foarte tehnic, cu pregătire fizică mai slabă în comparaţie cu Nadal, Djoko, scurtează schimbul de mingi, pentru a-şi doza energia

de aceea a reuşit Dustin Brown sa-l ciomagească pe Nadal de atatea ori, chiar daca Nadal era titanic ca rezistenta la efort

nu mai continui, textul e din start plin de sofisme

afirmaţia cu privire la versul alb. Asta fiindcă aă şi tu 3 rime a la Bacovia: aș vrea să zbor / dar nu puteam nici când eram ușor / în acest decor::))

si umbrele cad... Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.::)))

şi-un vânt vineţiu se desprindea dintr-un cer plumburiu...

şi omul cu burta de plumb se (ducea) în porumb::)))... să-şi lase pământului
povara::))


hai că e bun şi textul tău la ceva