șters
Verificat@cont-sters-2743
„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”
Cont șters
cu-a lor strălucire
împrumutată
din aceste trei versuri reiese că toate corpurile cereşti au strălucirea împrumutată
ori, şi stelele sunt corpuri cereşti, care emit lumină proprie
din acest motiv, trebuie să reformulezi astfel:
să văd acele corpuri
cu strălucirea
împrumutată
în felul acesta scapi şi de articolul hotărât de la corpurile şi scapi şi de genitivul care urmează, un balast inutil şi nepoetic, care aduce şi consoane în plus, ce nu dau bine la ureche. Am eliminat şi cereşti fiindcă e evident că sunt cereşti, la fel ca luna şi ce este în locul ei. Plus că eliminarea lui cereşti oferă şi dublul sens semantic, apărând personificarea. Plus că fluidizezi ritmul, armonizându-l cu restul poemului.
Încă ceva, pronumele posesiv mea este în plus la strofa a doua, fiindcă deja spui că sunt ochii tăi, prin acel mi-ai lăsat pe ochi. Plus că eliminarea lui ajută la ritm.
Mă bucur că Nanu ţi-a dat stea, o meriţi din plin, sărutul şi cadrul cosmogonic eminescian, plus simbolismul a la Bacovia, cu plumb, pustiu şi negură, fiind împletite armonios de propria ta sensibilitate.
Oricum, trebuie să ai grijă, dacă vor începe să curgă stelele înspre tine, fără analiză atentă pe text, te poate orbi. Mă refer strict la text, nu la altceva. Felicitări!
Pe textul:
„Apatie" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„Împreună" de Stanica Ilie Viorel
RecomandatPe textul:
„Frânghie albastră, câmpie de sare" de Cristina Sirion
Pot spune că ideea poemului e bună, frânghiile acelea ale cerului continuate pe hârtie, având mai multe sensuri, și de control, și de protecție, și de limitare, și de inspirație. Sfârșitul mi se pare forțat, din frânghii să faci statui. Parcă ar fi fost mai interesantă ideea aceea a înfășurării ca la mumii. Și cred că poți cumva să mai elimini din albastru, să nu se repete de 3 ori. Încă ceva. Ochi mari ca niște litere. Se poate înțelege că literele sunt mari, cu toate că nu asta e caracteristica lor definitorie. Poate că ar fi fost mai logic așa: cu ochii ca niște vocale mărite, iar vocalele ar fi adus mai multă căldură metaforei. Altfel, ochii pot fi și consoane, o privire crucișă, piezișă, un defect la ochi, niște căprioare cu ochi ciudați, îmorumutați din Matrix sau din filmele horror. Oricum, mă bucur că nu ai dezvăluit cine e la capătul frânghiilor, cititorul putând alege o mamă pierdută, pe muza Caliope, pe cine dorește el.
Pe textul:
„Frânghie albastră, câmpie de sare" de Cristina Sirion
Pe textul:
„Hibernatus" de Sorin Stoica
De asemenea, în folclorul românesc există credințe că anumite entități sau spirite pot lua forma unor figuri cunoscute pentru a interacționa cu oamenii. Astfel, se poate argumenta că piaza bună ar putea reprezenta aspectul benefic al ielelor, în timp ce piaza rea ar putea reflecta aspectul lor malefic.
Concluzie
În concluzie, Piaza bună și Piaza rea pot fi considerate întruchipări ale ielelor, având în vedere natura dualistă a acestor concepte în mitologia românească. Această interpretare subliniază complexitatea relației dintre bine și rău în tradițiile populare.
P.S. Nu am intrebat daca ghicitoare prietenului nostru e cu mai multe sensuri sau confuza, ca sa nu intre in depresie.
Pe textul:
„Ghicitoare 742" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Arcul vindecării" de Stanica Ilie Viorel
te scutesc de efort şi ghicitori!
Pe textul:
„Ghicitoare 742" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 742" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 742" de Miclăuș Silvestru
mă gândesc la acele haturi, care se pot asocia cu veniera primăverii, dezgheţarea pământului...
Pe textul:
„Ghicitoare 742" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Auto-denunț " de Sorin Stoica
RecomandatRămâne, firească, întrebarea din poem: Cine
ne-ar asculta inimile
când acestea tresar
la adăpost de lumină ?
cu drag, felicitări încă o dată pentru poem!
Pe textul:
„Împreună" de Stanica Ilie Viorel
RecomandatCă cerul de peste noi - oare nu este evident că el este peste noi, doar dacă e cer şi frunză? Mai bine puneţi albastrul de peste noi, fiindcă oricum aveţi cerul la sfârşit
Să ascultăm cum în carne,
Unde vor umbla viermii ce
Ne vor digera,
exprimare nepoetică, explicită, lipsind rafinamentul stilistic. Plus că e prea morbidă, de pe timpul lui Baudelaire.
metafora de la sfârşit este interesantă. problema e ca partea curbata a acestui Arc-en-ciel e in sus, iar deschiderea e in jos! Intinderea cerului se rezuma astfel doar la pozitionare verticala, nu si la tensiune si sagetare. Aş fi pus umbra in planul inferior, cu care să se străpungă cerul.
observ şi că aţi pus rimele la distanţă, să nu bată la ochi
ceea ce denotă că aţi avut un pic grijă de text, dar nu suficient
Pe textul:
„Lume nouă" de Nincu Mircea
Pe textul:
„Auto-denunț " de Sorin Stoica
RecomandatMi-a plăcut, în schimb, rima afară-și, acolo ai nimerit-o bine.
Și ți-am zis, nu te mai plânge atâta, tu și ceilalți sonetiști vă puteți comenta, vă puteți ajuta reciproc. Dar fă și tu un efort în acest sens.
Pe textul:
„nu mă uitați, de literă tovarăși" de Ștefan Petrea
Pe textul:
„Arhitectura neclarului" de Cezar C. Viziniuck
Pe textul:
„Împreună" de Stanica Ilie Viorel
Recomandatşi vin cu o intrebare pe text, fiindca Ilie nu s-a prins de subtilitatea eliminarii acelui Afara
fara afara, fluturii apar din dubla ipostaziere, fluturi interiori, ai dragostei, inghetati pe stratul diafragmei, care si ea tot pamant este
si fluturi exteriori, sugerand, si efemiritatea, si racirea, si indepartarea
de ce sa nu pastrezi frumusete de dublu sens semantic, prin eliminarea unui cuvant? De ce sa nu lasi cititorul sa aleaga el unde simte fluturii?
si de ce sa nu fie rana de rana curgerea?
simt ca textul a ramas la un stadiul de larva, in loc sa zboare spre inaltimi inegalabile
caci nu steaua aia rosie ii ridica valoarea, blocandu-l pe autor, ci adevarata cizelare!
fiindca prostul de mine, stie ce vorbeste, Ilie!
Pe textul:
„Împreună" de Stanica Ilie Viorel
Recomandat