nu mă uitați, de literă tovarăși

nu mă uitați, de literă tovarăși, cerneala mea să cadă-n nepăsare cuvântul meu din chinuri când răsare și-o lume de-ntuneric are-n gheară-și. că noaptea, la a tainelor lăsare îmi este a tenebră-n foaie iarăși chiar dacă luna-n valuri pe afară-și tot țese raza, aducând visare. fârtat de slovă, ochii îți abate pe ale mele de nimic hârtii să îmi cunoști amurgurile toate. în pieptul meu cuțitul să ți-l știi nu doar duios ca vorba a-mi străbate să-mi pună în lectura-ți pirostrii.