am obosit să caut slova

am obosit să caut slova care în foaie să se-nfigă după lege copilul cel din mine răni culege chiar de-are-al mamei zâmbet leac pe zare. eram în cer cu stele-al şoaptei rege ci astăzi noaptea şcoli de beznă are, de mă mai venerez pe reci altare e pentru ca lumina să mă nege. trudit de verb cu poezia scundă m-aş mai renaşte, fi-mi-ar căi de prunc să uit de litera ce-mi bea secundă. zadarnic timpul pierd un vis s-arunc hârtiei, basm în liră să se-ascundă... eu păstoresc nimicurile-n runc.