Poezie
Lume nouă
1 min lectură·
Mediu
Dacă tu mi-ai spune
Că cerul de peste noi
E o frunză, m-aș gândi
Cât albastru se uscă
Devenind ploi!
Te rog, așază-te
Lângă mine pe iarbă
Să ascultăm cum în carne,
Unde vor umbla viermii ce
Ne vor digera, ne cresc
Lucarne din lumina
Care ne scaldă!
Ascultă cum fecundă
Și începe și se sfârșește
Totul și spune-mi, te rog,
Că arcul pe care stă cerul
Nu e un ram cu flori
Întins ce fecundă!
01688
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Lume nouă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14187344/lume-nouaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Că cerul de peste noi - oare nu este evident că el este peste noi, doar dacă e cer şi frunză? Mai bine puneţi albastrul de peste noi, fiindcă oricum aveţi cerul la sfârşit
Să ascultăm cum în carne,
Unde vor umbla viermii ce
Ne vor digera,
exprimare nepoetică, explicită, lipsind rafinamentul stilistic. Plus că e prea morbidă, de pe timpul lui Baudelaire.
metafora de la sfârşit este interesantă. problema e ca partea curbata a acestui Arc-en-ciel e in sus, iar deschiderea e in jos! Intinderea cerului se rezuma astfel doar la pozitionare verticala, nu si la tensiune si sagetare. Aş fi pus umbra in planul inferior, cu care să se străpungă cerul.
observ şi că aţi pus rimele la distanţă, să nu bată la ochi
ceea ce denotă că aţi avut un pic grijă de text, dar nu suficient