șters

fiindcă:

"strigătul meu va avea ecou într-o altă lume de care mă desparte doar o viaţă închinată pământului"

spor!

la modul foarte subtil, prin Mare, creatie tot a lui Dumnezeu, care devine, la randul ei, prin personificare, Creatoare, respectand astfel arhetipul divin, doamna Papadopol duce poemul in zona mistica, asa cum ne obisnuia Tagore. In plus, Dumnezeu nu poate fi destramat de trecerea timpului, de uitare, existand clar o contradictie intre prima si ultima strofa. Trebuie o analiza foarte profunda, un nivel de intelegere de dincolo de cuvinte, ceea ce doamna Papadopol se pare ca a reusit. Fiind si filolog de meserie, e justificat rafinamentul stilistic. Si mai vorbim si de autenticitate. Desigur, alegerea ii apartine. Numai sa nu-l faca pe Dumnezeu servitorul creatiei sale.

Aţi scris o bijuterie de poem! Probabil, cel mai bun dintre ultimele dv. 20 de texte. Este concentrat perfect, fără nicio urmă de balast. Şi are nişte metafore autentice, atât de frumoase. De fapt, fiecare strofă e un tablou cu totul şi cu totul special.

Amintiri-valuri-ingambament-stânci. Aur curat! Poezia amintirilor, trecând dintr-un val într-altul, lovind stâncile. Apoi împletirea lumii cu firul orizontului, ce merge pe teoria constructivismului şi a dezvolzarii cognitive, a la Piaget, ca mai apoi, pe firul derridean al deconstructivismului, totul să se destrame, asemenea spumei, chiar şi privirea.

Sincere felicitări!

glumim atunci când glumim, dar acum ai scris un text f. bun! Versul alb curge frumos, asta fiindcă ai deja experienţa ritmului din versurile în stil clasic. Metaforele sunt reuşite, reflectând tragismul acestei vieţi văzută prin ochii şi sufletul tău de poet, dar şi dualitatea aceea care ne reprezintă pe toţi, de îngeri şi demoni.

Cred, cu tărie, că a venit vremea să te exprimi mai mult în vers liber. Şi cred că ţi-ai dat şi tu seama de asta, după chinuiala din ultima vreme cu haiku-uri sau alte chestii.

cu observaţiile lui Ilie, la care adaug alăturarea nefericită timpul acesta, chiar dacă este firească în limbajul uzual.

versurile, oricum, pot fi concentrate

savurăm timpul acesta
care ne-a îngăduit să fim, o clipă, alături,

poate deveni

savurăm clipa
îngăduirii alături

şi în prima strofă ar trebui făcut ceva cu până acestea

până acestea se lasă brusc, rușinate, în jos, - poate deveni

lăsându-le brusc, rușinate, în jos,

un pic de atenţie aici: Am făcut eu cum am făcut și am ajuns la Dracu.

mai logic ar fi: aproape de Dracu. Fiindcă întâlnirea nu are loc.

sau se poate folosi Mama dracului, cu dublu sens. Am ajuns la mama dracului. Ştiu, fiindcă mirosea infernal a bucătărie. Foc, pucioasă, tocăniţă de carne, o carne care mirosea ca porcul, dar cu siguranţă că nu era de porc...

Ce vreau să spun e că textul m-a prins, e plin de umor, construit pe tristeţea cauzata de răutăţile oamenilor care te tot trimit la dracu...

Se poate dezvolta, există spaţiu de mavevră, expresii mai există, şi se poate umbla la descriere, venindu-se cu multe detalii picante, ba chiar şi nişte dialog ar fi bun...

Mi-ar plăcea, cu alte cuvinte, să citesc un întreg roman pe acest subiect...

În momentul de faţă, e la stadiul de schiţă, dar şi aşa, e bine scris!

felicitări!

acea sfărâmare a cojilor de Lună! Un poem plin de sensibilitate. Și după cum spunea Gyr, adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis. Deci, poemul acesta este încă o bătălie câștigată! La mulți ani!

Ca minusuri: tehnica rimei alternează, ba rime încrucișate, ba îmbrățișate; prea multe asonanțe. Ca plusuri: merge de sezon, se simte ambiția tânărului de altădată de a impresiona toate femeile care l-au refuzat, sfârșind, după cum mărturisește, ca un tiran, sub propria carapace. Textul face parte din procesul maturizării și vor urma încă multe valuri lirice aruncate de sub carapace, până la deplina maturitate și consacrare.

Pe care le, cât încă mai văd tastele astea. Se oare că Românii au talent a început mai devreme. Vizionare plăcută!

între doi reprezentanți ai unor generații pe care îi separă 4 decenii, pot spune că dl. Adrian are timp să ajungă un cercetător și un filosof de talia domnului Gorun, iar domnul Gorun are și dânsul timp să ajungă un poet de talia domnului Adrian. În acest conflict de-a dreptul comic pentru cititori, un lucru e cert. Învinge cel cu rezultate considerabile în domeniul criticii literare. Adică niciunul, chiar dacă ambii sunt ambițioși și dornici de afirmare.

e doar o alta directie care poate fi exploatata, mai ales ca tu ai texte de genul acesta, atunci cand scrii la nervi


Faptul ca nu stiai de Brumaru, mort de 6 ani, imi arata cat de putin cunosti lumea literara

poeti mari mai sunt in viata, stai linistit, dar ca Brumaru, pe linie erotica si-n vers clasic, nu prea cunosc.

era unul intergalactic, dar a emigrat in alta galaxie::))

dacă tot te chinui. Şi vei intra în istorie! De exemplu:

stele pe mare -
valul spală un singur
strigăt de falus

Dacă îl publici aşa, se mişcă Brumaru în mormânt că nu l-a scris el.

nu e vorba de podea sau tavan, e vorba de trimiterea la legenda, iar in legenda se specifica clar ca e vorba despre pereti

cred ca tineti mult la ritmul impus de cele 5 silabe in-zid-de-A-na

si ca sa nu pierdeti ritmul, puteti gasi un substitut pentru primele doua silabe.
de exemplu:

de viu, de Ana

s-ar accentua tragismul

ar merge şi nemort, dar sună cam macabru

succes!

punctuaţia

iar la înlocuire, aş fi înlocuit "biblioteca plină de memorie" cu arhivele sufletului

cu scuzele de rigoare

exprimarea din aceste două versuri pare uşor redundantă:

Lipsită de biblioteca plină de memorie,
De amintirile care vor fi văruite,

aş fi scos "plină de memorie" din acel vers sau aş fi înlocuit cu arhivele sufletului, mai profund. Apoi trecerea la amintiri ar fi fost altfel. Memorie şi amintiri pentru mine înseamnă cam acelaşi lucru şi e spus cam plat.

În prima strofă continuarea lui "Lipsită de", la distanţă, cu "Şi lacrimile răzuite", îmi sună cam tautologic. Mă refer la întregul context: lipsită de lacrimile răzuite. În loc de conjuncţia şi aş fi pus prepoziţia CU. Dar mi-ar da bătaie de cap ultimul vers, care ar trebui repoziţionat. În orice caz, construcţia întregii strofe e cam alambicată. O exprimare mai clară şi mai fluidă ar fi binevenită.

Şi mai aveţi probleme cu puncuaţia. La prima strofă nu încheiaţi cu punct, aşa cum faceţi la strofa a doua.

Nu-mi place nici acel C-o parte, din ultima strofă. E foarte nepoetic. Acel u lipsă, de la cu-o parte, ar putea aduce mai multă căldură la exprimare. Este gustul meu, desigur.

Dincolo de toate aceste chestii ce ţin de fineţe, textul are un anumit grad de sensibilitate şi lirism cu care putem rezona.

Bine aţi venit pe site!

Bine ai venit pe acest site, Patrick! Doamna Amanda Spulber a remarcat deja un dezacord şi un verb conjugat greşit. Poţi pune făgăduind. Observ şi frântată, care ar trebui înlocuit cu frământată.

Poţi apăsa pe butonul editare şi corectezi toate greşelile. Şi poţi scoate şi semnele acelea multe dintre strofe şi să laşi un rând liber între strofe şi atât.

Să nu te descurajezi şi să continui aici, chiar dacă e mai greu la început. Fii foarte atent la gramatică, în primul rând.

Succes!

în loc de domunle

cu scuzele de rigoare

fenomene

ce aţi vrut să ziceţi aici: "iar expresivitatea pare a fi efectul intamplătorului." ???

Nu de alta, dar atât truda, cu toată suferinţa ei, cât şi îmbătrânirea, cu toată degradarea ei trupească, nu sunt deloc fenomeme întâmplătoare.

Poate ne explicaţi şi nouă ce este întâmplător în acest text?

Va referiti cumva la pareri intamplatoare, aflate in minoritate?

când un text, recomandat pe merit, e însoţit şi de un comentariu inspirat! Motiv pentru care adresez felicitări amândurora!

remarc o metaforă foarte inteligentă:

și nici pământ nu am,
de-acum, ca să îl mai împung,

un mod cu totul şi cu totul special al autorului de a spune că acum este doar piele şi os!!!

Jos pălăria pentru felul în care face haz de necaz, poetizând atât de frumos!

la fel se poate spune şi la final:

cât despre lacrimi, le-am băut,
în arșița prin care am trecut,

arşiţa vieţii, a muncii, a iubirii pasionale, deshidratându-l...
tragism, pe un ton muzical, uşor glumeţ, datorat rimei

Felicitări!