șters

toate gusturile și toate părerile merită respect. Iar meseria de profesor sau profesor universitar doctor, o respect la maxim. Atenția pe care am primit-o din partea a zeci de profesori universitari doctori sau academicieni, din Română sau din străinătate, a fost ca o binecuvântare. Și chiar dacă mi-ar face praf textele, tot o binecuvântare ar fi, pentru că și-ar dedica timpul pentru lectură și analiză. Asta am învățat eu de la critici și profesori, că fiecare părere contează, mai ales când vine de la oameni de calitate, ceea ce nimeni nu a contestat în ceea ce te privește. În altă ordine de idei, cred că am abuzat cu discuțiile sub textul lui Claudiu și îmi cer scuze încă o dată pentru asta. Propunerea mea pentru Claudiu rămâne deschisă, iar acțiunile sale viitoare vor arăta în ce direcție se îndreaptă. Cu acestea fiind spuse, mă retrag definitiv din aceste discuții, urmând să reflectez la toate sugestiile primite. Vă mulțumesc frumos, doamnelor și domnilor!

în ce mă privește, te voi respecta, te voi aprecia și nu te voi mai deranja. Îți doresc multă sănătate și bucurii în viață.

S-a implicat mult pe site și Ilie, cu bune observați, total detașat. Ba chiar a refuzat și mărirea de nivel. E nevoie însă de mult mai mulți oameni dedicați.

Claudiu, termenul hărțuire este nepotrivit. Exagerat. Dar nu voi insista pe acest aspect. Nu am cerut nimic în schimbul efortului meu, chiar a fost pentru că îmi face plăcere și îmi pasă. Am avut multe discuții interesante, constructive, chiar a fost o bucurie. Da, am încercat să-l determin pe Liviu Nanu să comenteze textele recomandate. Asta fiindcă voiam literatură la maxim, un mediu în care toți să contribuie, să argumenteze, să fie un mediu cu adevărat literar, fără favoritisme, fără găști, în care să se vadă, clar, creșterea nivelului valoric. Atenție pentru toți utilizatorii, nu doar pentru cei dintr-o gașcă. Nu doar pentru cei lingușitori. Criteriul de apreciere să fie strict literar, argumentat. Tu ai spus că v-ați folosit de mine, să fac treaba altora. Da, am simțit și eu asta la un moment dat și nu mi-a convenit. Nu am venit pentru a fi un hamal și nici pentru a sufoca site-ul cu comentarii proprii. Am vrut să-i stimulez pe toți să contribuie egal, măcar cu un comentariu pe zi. Să mișc lucrurile. Și oamenii s-au bucurat. Mulți, foarte mulți, mi-au mulțumit că mă implic. Am mai și greșit, am mai și obosit, dar nu despre validarea mea este vorba, iar aici te înșeli amarnic. Este despre existența într-un mediu literar sănătos și valoros, în care să mă simt bine. Atât. Voi ați interpretat greșit, mulți dintre voi, activitatea mea. Dar dacă voi toți ați fi venit cu comentarii pe texte, eu aș fi scăzut numărul de comentarii, aș fi dat spațiu tuturor celor implicați, aș fi intervenit mai rar și mai profesional. Însă, câți au decis să contribuie cu adevărat pe site, cu comentarii de calitate? Doar doamna Amanda Spulber, doamna Elena Papadopol și domnul Pașa s-au implicat cu intensitate și calitate. Restul, o dată la o mie de ani. În fine. Tot ce vreau e pace, armonie, literatură. Să revină Agonia la faima de altădată. Fiecare text să aibă zeci de comentarii. Voi ați văzut ca un reproș încercarea mea disperată de a mișca lucrurile. Nu-s perfect, fac greșeli, sunt irascibil, dar sunt iubitor de poezie, de literatură și vreau ca generațiile tinere să vadă că ne pasă. Am luat oameni de pe Agonia și i-am adus la cenaclul meu. Am luat oameni de la cenaclul meu și i-am adus pe Agonia. Nu e pentru validare, ci pentru interacțiune, pentru declanșarea conexiunilor, pentru artă. Le-am spus tinerilor, și îi am martori pe Dragoș Gireadă și Șanta Patrick, care sunt pe acest site, să vină pe Agonia, să vadă lucrul pe texte, cum se îmbunătațește un text, ca într-un cenaclu. Nu să vină să vadă recomandări și înstelări cu zero comentarii sau un rând în care să se spună doar vai ce text fain. Da, vreau mai multă literatură și implicare din partea tuturor, inclusiv din partea ta, Claudiu Toșa. Haide să ne implicăm, să comentăm, să-i ajutăm pe ceilalți, și să lăsăm orice altcveva dăunător deoparte. Asta e ce vreau eu cu adevărat pe acest site. Ești inteligent, scrii bine, ți-am zis de atâtea ori. Îmi dai o mână de ajutor sau îți vei face o obsesie din judecarea mea la fiecare pas, vorbind doar despre părțile mele rele, fără să apreciezi, absolut niciodată, că fac și lucruri bune aici? Un mulțumesc și o încurajare, pot face minuni, Claudiu. Haide să mișcăm lucrurile, Claudiu.

Fără dispute și alte lucruri care nu au legătură cu literatura. Sunt de acord.

e valabil şi pentru tine. Vreau să încheiem definitiv orice râcă şi să ne vedem, strict, de comentariile literare. Eşti un om inteligent, un poet valoros, ştii bine că împungerile reciproce nu sunt o cale de liniştire a apelor, ci o cale spre ură şi război. Promit că nu te voi mai ironiza şi te voi trata cu respect. Şi îmi cer şi scuze pentru fazele cu piţigoiul. Şi mai te rog un lucru, orice problemă pe care o ai cu mine, să o rezolvi cu mine. Aşa cum orice problemă de-a mea cu alţii, o voi rezolva cu alţii. Îţi mulţumesc frumos pentru înţelegere.

Claudiu, îmi cer scuze dacă ţi-am rănit o persoană foarte apropiată. Cred că şi tu puteai apela la un limbaj decent, prin care să mă corectezi cu eleganţă. Observ că şi tu te infierbânţi foarte repede, tot în stil berbecesc. Propunerea mea este şi va fi aceeaşi ca altădată. Să ne respectăm reciproc şi să facem comentarii constructive pe site. Nu-mi face plăcere să mă răfuiesc cu tine, chiar aş vrea să văd partea ta cea mai bună şi mai prietenoasă la lucru. Răfuielile noastre rănesc oamenii din jur. Haide să nu îl mai punem pe Bogdan în situaţii imposibile şi să arătăm tuturor că putem contribui cu comentarii valoroase pe site. Vorbesc foarte serios! Fără aroganţe, fără mişto-uri, fără prefăcătorie.

Doamna Amanda Spulber, haideţi să o rezolvăm ca doi oameni maturi, cu argumente.

Primul meu comentariu la poemul dv. are următoarele fraze constructive: Aceste verbe pot fi înlocuite, în unele cazuri, cu adjective, pentru a se mai diversifica stilistica poemului şi a se evita o poetizare monotonă... Observ şi versuri lungi, care mai pot fi concentrate. poștalion se făcea, în fugă pierzându-se apoi spre apus. Se făcea în fugă pierzându-se apoi - balast inutil. Cititorul poate deduce acţiunea, îşi poate imagina succesiunea, fără astfel de balast. Se ştie că poştalionul se grăbeşte, pentru a transmite scrisorile. În fugă e în plus. Cu un singur cuvânt se pot face minuni: poştalion înghiţit de apus.

Urmat de primul dv. Răspuns:

Domnule Caragea,
Vă mulțumesc că v-ați exprimat punctul de vedere. Numai bine!

Urmat de comentariul lui Emilian Pal în care mă provoacă, apoi de haikuurile mele, care nu au absolut nicio legătură cu persoana dv., fiindcă, se ştie, dv. nu aţi fost niciodată un piţigoi, iar restul elementelor sunt luate din text, scorbura, salcia, lunca, poştalionul, fiind parodiat şi textul dv., dar şi piţigoiul, ca element disturbant.

Apoi, de comenatariul dv. către mine, care, desigur, m-a contrariat, şi să vă semnalez pasajele absolut false:

Domnule Caragea,
"|...Am ignorat comentariul neserios cu pretenție de critică avizată.... Pe viitor, voi ignora toate comentariile de acest gen."

Prin urmare, pun întrebarea, este vreo referire la persoana dv. în primul meu comentariu? Este acolo vreun atac la persoană? V-am jignit cu ceva pe dv. personal acolo? Nici acel oltenesc, măcar. E referitor la lingvistică, nu la persoana dv. Eu, sincer, am venit cu observaţii constructive pe text. Nu am făcut critică pe text ca la revistă, dar am venit cu propuneri de îmbunătăţire. Chiar nu vreţi să recunoaşteţi că, prin comentariul dv., m-aţi provocat? Păi eu îmi bat capul să ajut, aşa cum pot şi cum ştiu eu, şi dv. spuneţi că comentariul meu e neserios? Oare nu trebuia să respectaţi opinia mea şi să luaţi ce e bun din comentariu, fără să mă provocaţi? Recunoaşteţi că m-aţi întărâtat. Eu voi recunoaşte că am fost întărâtat, fiindcă mă întărât repede, şi am parodiat ulterior textul, în tipar mitologic. Şi îmi voi cere scuze pentru asta, sincer. Dar vreau să vedeţi că totul a plecat de la reacţia dv. exagerată şi la neînţelegerea acelor haiku-uri, care nu au absolut nicio legătură cu dv! Cât despre Amandina, se pare că nu aţi înţeles absolut nimic. Dv. aţi acceptat să fiţi numită aşa de Leonard Ancuţa, într-un comentariu de sub un text de-al lui, comentat de dv. Ia căutaţi şi verificaţi. Păi el nu v-a jignit, apelându-vă cu Amandina, şi eu vă jignesc? V-am întrebat, clar, dacă vă pot spune aşa, fiindcă nu am fost eu primul care v-a apelat aşa.

Restul poveştii, îl cunoaşteţi. Vă rog să apelaţi la conştiinţă, să verificaţi de unde a plecat totul, să recunoaşteţi că aţi greşit la început, şi, odată cu scuzele mele pentru ce a urmat ulterior, să lăsăm totul în urmă!!!

m-am lămurit şi nu mai insist cu nimic. Lucrurile sunt foarte clare. S-au văzut şi din textul cu leuşteanul, ceea ce mă face să mă gândesc la lucruri mult mai profunde, pe care nu doresc să vi le stric. Toată lumea trebuie să trăiască, tututor trebuie să le fie bine, chiar dacă literatura, de multe ori, este doar un amărât de paravan. Eu mi-am cerut scuze pentru parodiile mele şi le reiterez. Ce vor face alţii, este problema lor. Păcat că au fost atinşi oameni nevinovaţi, care nu au greşit cu nimic. Iar ei chiar că meritau scuze, în loc de injurii ca la uşa cortului. În privinţa publicului aservit, te înşeli amarnic. Tu citeşti reviste literare? Tu foloseşti reţelele sociale? Toţi cei de aici, sunt şi acolo. Eu chiar am venit aici din două motive, să ajut site-ul, fiindcă am debutat aici, şi să-l fac un loc frecventat, în condiţiile în care ajunsese în paragină. Iar asta, cu decăderea site-ului, nu îmi aparţine mie, ai spus-o tu, au spus-o şi cei care ţi s-au plâns. Aşadar, faceţi lucrurile să meargă. Mă voi bucura pentru voi şi pentru cei care vor mai fi pe aici. Te salut!

Nu mă interesează opiniile sfinţilor care au contribuit cu injurii la adresa mea, nu voi citi alte comentarii şi nu voi inflama în niciun fel site-ul intrând în discuţii obositoare şi nefolositoare, mai ales că am de-a face cu persoane care se află pe lista de ignore.

Vreau să ştiu un singur lucru. Va fi penalizut sau nu Claudiu Toşa pentru injuriile aduse? Iar dacă Bogdan consideră că subsemnatul, nefiind provocat şi neavând dreptul la replică, am avut un comportament neadecvat, să-mi scadă nivelul pentru două parodii la mia de comentarii publicate, fără niciun atac la persoană. Oricum, dacă cineva s-a simţit lezat de parodiile mele, îmi cer scuze. Însă, amintesc un lucru, susţinut şi de AI:

Ion Luca Caragiale, cunoscut pentru umorul său satiric și observațiile sociale acute, a avut o relație tensionată cu George Coșbuc. Caragiale a ironizat adesea stilul romantic al lui Coșbuc și alte aspecte ale operei sale. Această rivalitate se manifesta prin comentarii acide în articolele sale sau prin personaje care reflectau trăsături exagerate ale colegilor săi scriitori.

Eminescu, considerat cel mai mare poet român, a avut o relație complexă cu Titu Maiorescu, un critic literar influent. Deși Maiorescu a fost un susținător al lui Eminescu, acesta din urmă nu ezita să critice stilul și abordările altor scriitori din cercul junimist. În unele scrieri, Eminescu își exprima dezacordul față de anumite tendințe literare promovate de contemporanii săi.

Tudor Arghezi, un alt titan al literaturii române, nu s-a ferit să-l critice pe Eugen Lovinescu, un critic literar proeminent. Arghezi considera că Lovinescu avea o viziune prea restrânsă asupra artei literare și că nu apreciază suficient inovațiile stilistice pe care le aducea el însuși în poezie.

Mircea Eliade și Emil Cioran au avut o relație complicată marcată de ironie reciprocă. Cioran l-a criticat pe Eliade pentru optimismul său filozofic și pentru viziunea sa asupra istoriei religioase. De asemenea, Eliade nu ezita să sublinieze pesimismul extrem al lui Cioran în lucrările sale.

Prin urmare, este loc Şi pentru piţigoi, şi pentru Fefeleaga, şi pentru staruri porno. Important e să nu le spunem pe nume, să nu le înjurăm ca la uşa cortului, păstrând ironia în limita artei.

sorry şi pentru această greşeală

"ce urât din partea ei"

şi mai am câteva greşeli de typo, dar nu mai insist

Ilie, tu faci ce doreşti, îmi pare rău că ai fost jignit pe nedrept. Nu am nevoie de ajutorul tău pentru a dialoga cu Bogdan, dar îţi înţeleg reacţia, în urma insultei lui Toşa. Chiar îmi pare foarte rău pentru ce ţi se întâmplă şi îţi cer scuze pentru tot ce îţi lezează imaginea şi sufletul tău.

Şi te rog frumos să analizezi totul, punct cu punct, ca să înţelegi cine instigă pe site.
Eu am comentat un text, al doamnei Amanda Spulber. Comentariul meu a fost constructiv, cu intervenţii clare, înspre îmbunătăţirea lui. Tonul meu nu a fost mai agresiv ca al lui Adrian A. Agheorghesei, cel care este, cu adevărat, băiatul de la dezmembrări pe Agonia, fiindcă la el intervenţiile constructive sunt infime, iar înstelarea textelor se face pe criterii de prietenie şi băgare în seamă, motiv pentru care e trecut cu vederea. Acolo am fost atacat, pentru comentariul meu, iniţial, de Emilian Pal. El a băgat băţul în gard, prin: "Personal, am rezonat cu acest text încă de când a fost postat, dar nu am avut nici timpul nici starea necesară pentru a lăsa un comentariu pertinent și satisfăcător pentru criticii mai avizați care obișnuiesc să ceară note explicative pentru instelutare de parcă steluțele sau publicarea în nu știu ce reviste literare e parafa perfecțiunii literare." Adică, i-a dat calde doamnei Spulber, pentru a o înverşuna împotriva mea. Aceasta s-a schimbat ca la Ploieşti, ce uirat din pareta ei!, aberând apoi că nu am avut contribuţii constructive pe text. Le-am răspuns amândurora prin comentarii ludice, satirizând textul si personajele din text. Parodia este un act literar. Niciodată, în niciun moment, nu am dat nume şi nu am făcut atac la persoană. Cu toate că se poate parodia şi un autor foarte bine, iar tu cunoşti asta. În schimb, a apărut din senin Claudiu Toşa, cu nişte atacuri grosolane la persoană şi nişte înjurături. Amintesc: onanism, impostor, prostie patologică etc. Ori, eu nu am avut cu el nimic, am analizat un text, am satirizat un text. Claudiu Toşa trebuia penalizat la fel ca Alexandru Sima. Măcar trebuia să i se reducă nivelul la zero, ca să i se verifice comentariile. Nu s-a întâmplat şi a înjurat din nou, sub un alt text de-al meu. Deci, înjurând din nou, înseamnă că nu s-a luat nicio măsură pentru recidiva lui, cu toate că, merita să i se scadă nivelul şi chiar expulzat de pe site. La toate acestea, fiindcă am fost acuzat pe nedrept de lucruri care nu mă reprezintă, i-am arătat cine este cu adevărat cel care se uită la filme porno, cine se autosatiface şi îşi dă drumul prin texte. Era dreptul meu la replică, pe care tot în registru ludic l-am tratat, cu comentariu pe text. Iar comenatariul meu a fost blând în comparaţiile cu celelalte de sub text. Chiar te rog să citeşti impresiile autorilor Costin Tanasescu, Dana Banu, Laurenţiu Enache, majeri andrei tiberiu, Dragoş Vişan. Nu am văzut pe nimeni să declare că ei fac comenatarii gratuite, chiar dacă părerile lor au fost mult mai categorice decât a mea. Şi-au spus părerea pe text şi cu asta basta. Tu condamni dreptul meu la replică, pe textul lui Toşa, dar aperi înjurătura lui finală, recidivând pentru a treia oară, fiindcă, te citez, "nu am cenzurat comentariul bădărănesc e drept, dar atenție, al cuiva pe care tu ai început să îl persiflezi? Tu ai dezgropat acel text, am dreptate?" "Ţi-am explicat mai sus, eu eram cel atacat pe nedrept cu lucruri care nu mă caracterizează, eu eram cel jignit, lovit. Iar tu îl aperi pe Toşa, fiindcă am parodiat un text porno de-al lui? În ce lume trăim, Bogdan? Mai ţii minte când te-a jignit Leonard Ancuţa? I-ai redus nivelul. După aceea, Leonard a înţeles că nu se mai poate cu înjurături şi a avut un comportament corect pe site. În schimb, tu îl protejezi pe Toşa, în loc să vii cu avertismente şi măsuri dure, pentru a le arăta tuturor că regulamentul e regulament pentru toată lumea, fără excepţie. Îţi spun toate aceste lucruri cu maxim respect, ca să faci o analiză corectă şi să salvezi acest site de mizeriile lui Toşa. El e marea problemă a acestui site şi dacă nu vei lua măsuri împotriva lui, nu vei mai găsi pe nimeni de calitate să vină pe site şi să facă critică pe texte. S-a văzut în trecut unde s-a ajuns cu site-ul, având în componenţă atacatori agresivi precum el, care beneficiază constant de clemenţă. Repet, ţi-am răspuns din respect, ca să înţelegi foarte bine contextul, în cazul în care ai uitat sau nu ai fost atent la cronologia evenimentelor. Aşa că te întreb simplu. Ai de gând să-l penalizezi te Claudiu Toşa sau nu? Fiindcă el, observ, l-a jignit şi pe Ilie, iar Ilie chiar nu avea absolut niciun amestec în toată povestea. Te las să analizezi totul, la rece, şi să-mi răspunzi ce măsuri vei lua împotriva lui Toşa. Până la urmă, cine este editor pe site şi conduce lucurile, cu acceptul lui Radu Herinean, tu sau Claudiu Toşa? Dacă tu eşti la mâna lui Toşa, îmi pare foarte rău pentru tine. Inseamna ca nu eşti adevăratul lider al acestui site, cu toate că, prin nivelul tău de cultură şi educaţie, eşti cu 10 clase peste unul ca Tosa. Te salut!

nu e nimic absurd. Este o calitate să vezi minusurile, pentru a-l ajuta pe autor să-şi îmbunătăţească textul. Cu două-trei ajustări, ar ieşi o bijuterie de poem. Stilul meu este de a-i face pe autori să caute perfecţionarea, chiar dacă îmi atrag asupra mea antipatia multora dintre ei. Asta una la mână. A doua la mână, îmi ţin în continuare promisiunea. Analizez texte şi provoc cititorii să interacţioneze, să-şi spună părerea. Aşa cum te-am provocat şi pe tine, aici. V-am scos site-ul din letargie, erau doar 10 comentarii pe săptămână. Am atras utilizatori inactivi, pe unii chemându-i personal aici. Ce vrei mai mult? Să-l laud pe Nanu, că e un mare poet şi are dreptul să comită imperfecţiuni? Nu. Am trecut de mult de stadiul încurajărilor şi al potenţialului. Despre Liviu Nanu am scris şi o cronică, în presă. Consider că este un autor matur, valoros, experimentat, capabil să înţeleagă metodele mele dure. L-am luat ca model pe Alex Ştefănescu, chiar dacă nici el nu era perfect, Dzeu să-l odinhească. Tu ar trebui să-mi fii recunoscător pentru ceea ce fac pe acest site, aşa cum eu îţi sunt recunoscător pentru generozitatea de a mă primi înapoi, dar şi pentru corectitudinea prin care ţii atacatorii la persoană la distanţă. Mulţumesc pentru înţelegere, o duminică frumoasă.

Fiindcă ţin bine minte unele lucruri, dar fiindcă şi las de la mine comentarii, trecând peste unele inconveniente, pot spune că acest text mi-a plăcut, mai ales că ai poetizat frumos despre ghindă, aşa cum o făcea cândva Nuţa Crăciun, în poemul O melancolie mai veche, sau Mircea Nincu, în Stelă urbană. Evident, fiecare cu imaginile şi originalitatea lui. Deci, remarc:

Îmi pare că toată lumea poartă în suflet o ghindă
Uneori mă întristează, lumea este un mare stejar care aparține nimănui

Mai identific, în textul tău, trări fireşti, ce te caracterizează, precum:

Și cui te aperi
Când cuibul tău nu este construit, încă...

Iar dacă, prin versurile următoare:

Mă întorc în mine, ca într-o pace adâncă
Nu am cerut nimănui nicio bucățică de pâine și cu adevărat nu am nevoie
Decât de mine,

se concretizează o evoluţie, un echilubru, o stare de linişte, benefică fiinţei, nu pot decât să mă bucur.

Alte versuri frumoase: Mi-am tras în mine însămi
Aripa și am trecut din universuri paralele și nu mai văd
Decât arșița muntelui

prin urmare, observ o limpezire în scrisul tău, mai multă linişte, introspecţie, echilibru şi metafore care se potrivesc ca o mănuşă cu trăirile sufleteşti

poemul mi-a plăcut, merită să fie apreciat, e poate unul dintre textele tale cele mai reuşite

felicitări!

se poate vorbi, dacă tot facem referire la jocurile copilăriei, şi despre fazan. Aceste jocuri ne rămân cumva în subconştient şi ies la suprafaţă în actul liric. Totuşi, ca să fac o trimitere literară corectă la procedeul prin care o parte din vers coboară pe versul următor, aş menţiona ingambamentul, des folosit în scrierea postmodernă, mai ales atunci când se face, ca şi în cazul tău, o explorare a realităţii şi identităţii, plus o conştientizare a fictivului, apelându-se la umor.

aceleași poetizare ca la doamna Floare Petrov, asta poate fiindcă folosiți perfectul conpus și vă povestiți viața. Aveți mici problemele la rime, de exemplu contur cu vultur nu rimează cum trebuie din cauza accentelor diferite la silabele finale. Idem, nimic cu ritmic. Însă cred că există potențial dacă cizelați rimele, ideile fiind interesante.

are multe lucruri bune în el. Gravitate, percuție, mesaj. O structură barocă în care predomină umbrele și sepranța că o șoaptă se va face auzită. Nu există o rigurozitate stilistică, dacă este să mă refer la rime, dar nu mă deranjează factorul aleator. În timp lucrurile se pot perfecționa și pot spune că acest poem anunță o evoluție. Dar și o mică revoluție. Succes!

Acest poem ne revelează un maestru al autosatisfacerii, care trece de la stadiul vizionării de filme porno la un sex oral pe cinste, întreg poemul fiind centrat în jurul obsesiei de a i se suge şi a i se înghiţi, pentru a se elibera de energiile cotropitoare. Iată câteva versuri edificatoare:

a vazut că mă uitasem la un film porno

unde-i șamponul zic.
mi l-a întins fără să spună nimic
așteptând să mă umplu de spumă
și să-mi închid ochii
începand apoi să mi-o sugă
așa din picioare
până m-am terminat.


Întreg poemul mă trimite cumva la Agârbiceanu şi Fefeleaga. Om cu familie numeroasă, având 8 fraţi printre care şi o soră mai mare cu 10 ani, Agârbiceanu o proteja pe iubita lui, dar o şi iubea în acelaşi timp, fiindcă ea avea preocupări artistice şi îi plăcea şamponul. Agârbiceanu îşi spăla protejata cu şampon, o mai ştergea la ochi după actul generos al împărtăşirii amoroase, apoi se punea pe scris, personificând-o în Fefeleaga, o femeie bătrână cu care voia să-şi petreacă tot restul vieţii, el fiind armăsarul Bator. Mai avea o supărare Feleleaga. Bogătanii cărora le vindea comoara, întârziau să plătească știind-o fără aujor. Astfel, frecventa un cenaclu să-și strângă plățile și nu mai ajungea pe la biserică. Bator, armăsarul, necheza dacă vedea vreun vultur care încerca să-şi înfigă ghearele în spatele ei, îi spunea hai marş, însă rămânea cu nechezatul. Vulturul nu cunoştea limbajul patrupedelor. Relevante versurile de la final, cu trimitere la tragismul lui Agârbiceanu:

apoi m-a șters puțin la ochi
cât să-i pot deschide, și-a apropiat fața de a mea
a înghițit, mi-a întors spatele
și mi-a zis c-au dat-o afară.

Desigur, toţi au dat-o afară, dar numai autorul, printr-un act de generozitate, o reabilitează poetic şi moral, transformând-o într-un instrument al iubirii. Altfel, cine să-l spele la spate, de vreme ce nu poate din cauza muşchilor?

Un poem fabulos, plin de dragoste şi tragism, în care caii verzi de pe pereţi prind viaţă, în urma vizionării unui film porno.

nu e rea tehnica folosită de tine, a telefonului fără fir, pentru a trece de la o imagine la alta, de la o idee la alta, deformând, suprarealist, spaţiul înconjurător. E semn bun, că-ţi funcţionează lampa cum trebuie, chiar dacă tu practici autoironia soresciană, pentru a te situa într-un plan secund, degradant, acordându-i cititorului sau iubitei prioritate, importanţă. E un semn de inteligenţă să laşi de la tine. Singurul minus pe care îl văd la tine este limbajul poetic. La celălalt poem ai fost mai rafinat, aici o dai în dârdâieli, frig, degerături, adică prea multe cuvinte din acelaşi câmp semantic, generând un efect superfluu. Chiar şi aşa, remarc conexiunile tale rapide, jocurile de cuvinte, imaginaţia şi inteligenţa ta. Felicitări!