Șșters
Verificat@cont-sters-2743
„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”
Cont șters
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✓ Verificat
Cronologie
dar... adevărat! Cine nu mai are tată simte şi mai intens acest poem! Domnul Dume are un stil inconfundabil, scrie despre părinţi aşa cum scria Vieru sau, tot din spaţiul Basarabiei, Dumitru Crudu, asta dacă mă refer la emoţia poemelor sale îndoliate din volumul "La revedere, tată", despre care am scris o cronică, mai demult, în Familia. Ce să facem, asta e viaţa...
Pe textul:
„Ultima noapte cu tata" de Teodor Dume
0 suflu
Contextparcă asist la un arc peste timp... Iniţial, soldatul Giuseppe Ungaretti scriind poeme iubitei Jeanne Dupoix, apoi călătoria în timp, reîncarnarea în D, şi întorcerea în pat... Evident, fiecare perioadă cu stilurile ei, cu taberele ei, cu tipurile ei de războaie, dar iubirea, mereu aceeaşi, născătoare de poezie şi contorsionări întru clocotire de baricadă. Observ şi uşoare intertextualităţi stănesciene: tu — o pată de sânge care râde sub masca de fard, ceea ce denotă cultura autorului, consubstanţialitatea, respectul faţă de înaintaşi.
Bravo, mister D!
Bravo, mister D!
Pe textul:
„Conviețuire" de Doru Mihail
0 suflu
Contextcred că în proză, atunci când autorul se pune în pielea unor personaje şi foloseşte, la dialoguri, limbajul lor, cu greşelile şi/sau regionalismele specifice, este normală, firească, această tehnică. Aici, în acest poem, riscul este că poetul foloseşte limbajul său personal pentru a creiona nişte trăsături, fără să se vadă clar intromisiunea unor personaje analfabete în text. Ar fi mers, dpmdv, dacă exista dialog în poem, să se vadă fiecare personaj ce lacune are. Iar poetul, ca povestitor sau observator, să scrie impecabil dpdv gramatical, astfel încât să se vadă clar diferenţa dintre el şi personaje.
Pace şi prietenie tututor! Se apropie Paştele!
Pace şi prietenie tututor! Se apropie Paştele!
Pe textul:
„O pamfleată dă primă vară " de Sorin Stoica
De îmbunătățit0 suflu
Contextpentru urare! Şi tu să fii sănătos şi să ai un Paşte fericit!
Cât despre textul comentat, îmi spun părerile cu sinceritate, iar ele concid sau nu cu ale celorlalţi comentatori. Domnul Sorin Stoica este un autor pe care îl apreciez, în special pentru povestirile sale. La poezie mi se pare că nu e la acelaşi nivel cu proza, iar în acest poem, o fi vrut ceva, dar nu a ieşit. Să mă ierte dacă nu rezonez!
Cât despre textul comentat, îmi spun părerile cu sinceritate, iar ele concid sau nu cu ale celorlalţi comentatori. Domnul Sorin Stoica este un autor pe care îl apreciez, în special pentru povestirile sale. La poezie mi se pare că nu e la acelaşi nivel cu proza, iar în acest poem, o fi vrut ceva, dar nu a ieşit. Să mă ierte dacă nu rezonez!
Pe textul:
„O pamfleată dă primă vară " de Sorin Stoica
De îmbunătățit0 suflu
Contextatunci când vreau să citesc pamflete reuşite, în vers cu rimă, Liviu Nanu este un etalon al acestui site, iar la el pamfletele ies în evidenţă prin idei, jocuri de cuvinte, naturaleţe, regionalisme, fără a se poci limba. Hai că nişte licenţe poetice sunt binevenite, dacă nu se face abuz, dar aici, în cazul dv., e prea mult. Ar trebui să râd fiindcă limba e pocită, textul nereuşind să puncteze la celelalte aspecte? E cam de atelier acest text şi o spun cu sinceritate!
Pe textul:
„O pamfleată dă primă vară " de Sorin Stoica
De îmbunătățit0 suflu1
Contextpoemul tău este un soi de combinaţie între ermetism şi simbolism. Anxietatea de la început îmi aminteşte de Celan, iar rechemarea păsării, ca potenţial latent, invocare, transformare, mă duce cu gândul la Sorescu şi poezia Presimt (Şi iată vine pasărea măiastră / Şi pasărea aceasta sunt tot eu).
Mă bucur că ţii cont de sugestii şi explorezi stiluri.
Felicitări!
Mă bucur că ţii cont de sugestii şi explorezi stiluri.
Felicitări!
Pe textul:
„Pasărea din tine" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextdar dacă vrei ceva mai serios:
Iar tu-nvârteai în inima-mi cuţite,
Amestecând şi dulcele... și sarea.
Iar tu-nvârteai în inima-mi cuţite,
Amestecând şi dulcele... și sarea.
Pe textul:
„recidivarea în sonet clasic" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextîn primul rând, o mică greşeală aici: acelor păsări iubitoare de singurătate ce nu am avut vreodată șansa să le privesc
se cere pe care, dar observ că în poem mai există de două ori pe care, pe care oricât şi pe care urci. Cred că mai trebuie aerisit un pic acest poem, pentru a ajunge la rafinamentul cu care ne-ai obişnuit
remarc aforismul de la final: dacă aduni toate ploile ce s-au născut în această viață abia atunci va mirosi pământul a primăvară.
de fapt, ai mai multe aforisme în acest poem, cel cu singurătatea, cel cu treapta... se vede pasiunea ta pentru acest gen literar, mai trebuie lucrat doar la trecerea de la unul la altul
se cere pe care, dar observ că în poem mai există de două ori pe care, pe care oricât şi pe care urci. Cred că mai trebuie aerisit un pic acest poem, pentru a ajunge la rafinamentul cu care ne-ai obişnuit
remarc aforismul de la final: dacă aduni toate ploile ce s-au născut în această viață abia atunci va mirosi pământul a primăvară.
de fapt, ai mai multe aforisme în acest poem, cel cu singurătatea, cel cu treapta... se vede pasiunea ta pentru acest gen literar, mai trebuie lucrat doar la trecerea de la unul la altul
Pe textul:
„Acestei dureri ce străpunge în noi " de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
Contextde acele lucruri care vă trag în jos poezia. De exemplu, în strofa a doua: pentru că, pe care, care, din care. În prima strofă şi a treia parcă nu sunt aşa de multe, cu toate că şi acolo se pot face îmbunătăţiri, dar să vedem cum ar arăta strofa a doua fără balast, fără chestii redundante:
forma dv:
Pentru că în ea poartă cele mai adânci goluri
Pe care le caută dintotdeauna păsări migratoare
Care se întorc mereu în sorocul din care
Au plecat spre da naștere altor
Înaripări interstelare.
forma propusă de mine:
Ea poartă cele mai adânci goluri
Dintotdeauna căutate de păsările migratoare
Întoarse mereu din sorocul
Nașterii altor
Înaripări interstelare.
Dacă spuneţi că se întorc, e clar că au plecat şi nu mai trebuie să precizaţi că au plecat. În rest, analizaţi ce am făcut eu, cum am concentrat, cum am eliminat balastul, cum am eficientizat forma şi limbajul poetic, fără să se piardă graţia zicerii.
forma dv:
Pentru că în ea poartă cele mai adânci goluri
Pe care le caută dintotdeauna păsări migratoare
Care se întorc mereu în sorocul din care
Au plecat spre da naștere altor
Înaripări interstelare.
forma propusă de mine:
Ea poartă cele mai adânci goluri
Dintotdeauna căutate de păsările migratoare
Întoarse mereu din sorocul
Nașterii altor
Înaripări interstelare.
Dacă spuneţi că se întorc, e clar că au plecat şi nu mai trebuie să precizaţi că au plecat. În rest, analizaţi ce am făcut eu, cum am concentrat, cum am eliminat balastul, cum am eficientizat forma şi limbajul poetic, fără să se piardă graţia zicerii.
Pe textul:
„Infinitudine" de Nincu Mircea
0 suflu
Contextvoi fi ca un gheţar care se topeşte, din prea multă dragoste, în faţa titanicului...
Pe textul:
„Trezire" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contexte aşa cum zici tu, nu mă voi contrazice cu tine în niciun fel, ba chiar îţi voi mulţumi pentru atenţia cu care citeşti comentariile mele. Acum te întreb un lucru: vrei să ne facem un obicei în a ne depista greşelile, fiindcă ne pricepem amândoi şi la greşeli, şi la corecţii, sau vrei să ne formulăm nişte păreri pe texte, fără să ne mai împungem, pentru a-i face bucuroşi pe autori? Apropo, am văzut că ai rămas singurul responsabil cu ordinea şi munca pe site. Te felicit, sincer, pentru efortul imens! Poate că dacă ai mai primi un pic de ajutor, de la un Doru, de exemmplu, ar fi mai uşor şi pentru tine. Eu, oricum, te ajut cât mai pot, dezinteresat. Să fii iubit!
Pe textul:
„Trezire" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextaceastă idee din poemul tău, această iubire subacvatică a apelor aflate sub imperiul iernii şi al îngheţului. Cumva, poemul tău este o replică ideatică a poemului Ninge cu duşmănie, de Ana Blandiana. La ea, ninge peste apele îngheţate cu ură, ca să se sfârşească viaţa poporului acvativ. La tine, se aşteaptă topirea, pentru mersul firesc mai departe, acea curgere panthareică a timpului şi a vieţii. La versul 2 ai renunţat la un nu (nici nu visează), cu toate că nu deranja foarte tare. Ba chiar şi forma nu dorm nu visează era ok. La tine mi se pare un pic ciuntită exprimarea nici visează. Sincer să fiu, îmi place să rămân cu prima parte a poemului, fără să mă aglomerez cu imaginile multe şi sensurile de la final, chiar dacă sunt nişte consecinţe fireşti ale trezirii apelor....
Pe textul:
„Trezire" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextde ex. repetiţia înfloririi: Pe petale de măslin înflorit / lacrima ce îi înflorește
apoi călcare-trecere peste pământ: Și, cu fiecare pas cu care calc, / Pământul peste care trec întinde
plus mici greşeli: Clopote cât catedralele neamurilor / Ce (pe care) îngerii (le) poartă în mâini
oricum, în unele locuri, în loc de care, ce sau pe care, puteţi jongla cu participii sau atribute adjectivale. De exmeplu: Clopote purtate de îngeri
numai de bine!
apoi călcare-trecere peste pământ: Și, cu fiecare pas cu care calc, / Pământul peste care trec întinde
plus mici greşeli: Clopote cât catedralele neamurilor / Ce (pe care) îngerii (le) poartă în mâini
oricum, în unele locuri, în loc de care, ce sau pe care, puteţi jongla cu participii sau atribute adjectivale. De exmeplu: Clopote purtate de îngeri
numai de bine!
Pe textul:
„Denie" de Nincu Mircea
0 suflu
Contextrevin, spunându-ţi că nu îmi place deloc versul acela:
Și-același preot nuntă, o alta, cântă-n nara
un vers greoi, în care repeţi nunta din versul 6, plus că ai atâtea posibilităţi de rimă, şi tot cu nara o ţii?!!
La rime de gradul 3 ai ceara, de ce n-o implementezi?
Mai gândeşte, deci, finalul, că nu e nicio grabă!
P.S.
Dacă tot ştergi textul şi îl repostezi, nu se mai văd contribuţiile noastre. Ori, îţi vrem binele, nu e nimic ruşinos sau deranjant în asta, nu?
Și-același preot nuntă, o alta, cântă-n nara
un vers greoi, în care repeţi nunta din versul 6, plus că ai atâtea posibilităţi de rimă, şi tot cu nara o ţii?!!
La rime de gradul 3 ai ceara, de ce n-o implementezi?
Mai gândeşte, deci, finalul, că nu e nicio grabă!
P.S.
Dacă tot ştergi textul şi îl repostezi, nu se mai văd contribuţiile noastre. Ori, îţi vrem binele, nu e nimic ruşinos sau deranjant în asta, nu?
Pe textul:
„recidivarea în sonet" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextforma greşită a verbului a voi, la ind., imperfect, pers. 1, singular. Sper că am nimerit, că n-am mai fost la şcoală de 4 decenii...
Pe textul:
„cântec pentru conservarea autostopismului utilitar așa cum l-am auzit de la un șofer pensionar" de Bogdan Geana
0 suflu
Contexteşti decis să foloseşti forma populară şi greşită a verbului vroiam... ca şi când cel cu degetul ridicat în sus e un personaj imaginar cu care nu te identifici şi care, din când în când, mai face mici greşeli fireşti pentru nivelul său?
"dar nu asta vroiam să spun, mă crede cineva dacă"
am observat şi că într-un comentariu foloseai forma lui voi şti cu 2 de ii, dar n-am fost sigur dacă faci greşeli intenţionate, ca să ne testezi pe noi, cei mai nepricepuţi, în eventualitatea unei runde de box, sau că îţi mai scapă şi ţie, din graba firească de a dărui frumosul versurilor, ceea ce este absolut scuzabil, mai ales dacă apare şi o erată...???
cu alte cuvinte, textele tale ar fi şi mai deştepte dacă ar fi revizuite, ca să se facă clar distincţia între greşeală şi licenţă poetică
sper să nu supere părerea unui simplu sportiv şi viitor exclus al noii migraţii
"dar nu asta vroiam să spun, mă crede cineva dacă"
am observat şi că într-un comentariu foloseai forma lui voi şti cu 2 de ii, dar n-am fost sigur dacă faci greşeli intenţionate, ca să ne testezi pe noi, cei mai nepricepuţi, în eventualitatea unei runde de box, sau că îţi mai scapă şi ţie, din graba firească de a dărui frumosul versurilor, ceea ce este absolut scuzabil, mai ales dacă apare şi o erată...???
cu alte cuvinte, textele tale ar fi şi mai deştepte dacă ar fi revizuite, ca să se facă clar distincţia între greşeală şi licenţă poetică
sper să nu supere părerea unui simplu sportiv şi viitor exclus al noii migraţii
Pe textul:
„cântec pentru conservarea autostopismului utilitar așa cum l-am auzit de la un șofer pensionar" de Bogdan Geana
0 suflu
Contextla rugby, dupa batai strasnice pe teren, cu pumni, calcari pe cap, comotii, maxilare fracturate etc etc, ne intalnim cu adversarii la un pahar si uitam tot. Nu ai tu alura de sportiv, dar macar la un pahar de palinca cred ca poti competitiona. Si la sageti, ca un veritabil sagetator. Cu alte cuvinte, poemul tau e bun, totul fiind concentrat aici: acolo să fi fost mormîntul, o cabină de probă / cum am fi probat pe rînd moartea și dragostea împreună. Frumoase şi scrisorile prin viermi și furnici, prin greieri și licurici... O abordare originală! Sau, cu un iz de Baudelaire şi Verlaine, ştii tu ce vreau să zic despre retrosimbolismul şi retroparnasianismul francez. Chiar şi florile răului, sunt aici, preferabile fiind oglinzile sparte...
Pe textul:
„epitaf scris pe pielea ta, în absența mea" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextam citit cu drag şi voi răspunde şi dincolo! Mi-a plăcut abordarea ta, e fain să priveşti subiecte identice din perspective diferite, e o îmbogăţire prin lectură!
Pe textul:
„Floarea soarelui" de Iulia Elize
0 suflu
Contexthehe, bine că nu am scris râmelelelor sau voi şti cu 4 de in loc de 2, adică de unul, pardon
scuze pentru greşeală
scuze pentru greşeală
Pe textul:
„annelide" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Context