șters
Verificat@cont-sters-2743
„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”
Cont șters
Mă bucur că ţii cont de sugestii şi explorezi stiluri.
Felicitări!
Pe textul:
„Pasărea din tine" de Ștefan Petrea
Iar tu-nvârteai în inima-mi cuţite,
Amestecând şi dulcele... și sarea.
Pe textul:
„recidivarea în sonet clasic" de Ștefan Petrea
se cere pe care, dar observ că în poem mai există de două ori pe care, pe care oricât şi pe care urci. Cred că mai trebuie aerisit un pic acest poem, pentru a ajunge la rafinamentul cu care ne-ai obişnuit
remarc aforismul de la final: dacă aduni toate ploile ce s-au născut în această viață abia atunci va mirosi pământul a primăvară.
de fapt, ai mai multe aforisme în acest poem, cel cu singurătatea, cel cu treapta... se vede pasiunea ta pentru acest gen literar, mai trebuie lucrat doar la trecerea de la unul la altul
Pe textul:
„Acestei dureri ce străpunge în noi " de Antonia-Luiza Zavalic
forma dv:
Pentru că în ea poartă cele mai adânci goluri
Pe care le caută dintotdeauna păsări migratoare
Care se întorc mereu în sorocul din care
Au plecat spre da naștere altor
Înaripări interstelare.
forma propusă de mine:
Ea poartă cele mai adânci goluri
Dintotdeauna căutate de păsările migratoare
Întoarse mereu din sorocul
Nașterii altor
Înaripări interstelare.
Dacă spuneţi că se întorc, e clar că au plecat şi nu mai trebuie să precizaţi că au plecat. În rest, analizaţi ce am făcut eu, cum am concentrat, cum am eliminat balastul, cum am eficientizat forma şi limbajul poetic, fără să se piardă graţia zicerii.
Pe textul:
„Infinitudine" de Nincu Mircea
Pe textul:
„Trezire" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„Trezire" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„Trezire" de Stanica Ilie Viorel
apoi călcare-trecere peste pământ: Și, cu fiecare pas cu care calc, / Pământul peste care trec întinde
plus mici greşeli: Clopote cât catedralele neamurilor / Ce (pe care) îngerii (le) poartă în mâini
oricum, în unele locuri, în loc de care, ce sau pe care, puteţi jongla cu participii sau atribute adjectivale. De exmeplu: Clopote purtate de îngeri
numai de bine!
Pe textul:
„Denie" de Nincu Mircea
Și-același preot nuntă, o alta, cântă-n nara
un vers greoi, în care repeţi nunta din versul 6, plus că ai atâtea posibilităţi de rimă, şi tot cu nara o ţii?!!
La rime de gradul 3 ai ceara, de ce n-o implementezi?
Mai gândeşte, deci, finalul, că nu e nicio grabă!
P.S.
Dacă tot ştergi textul şi îl repostezi, nu se mai văd contribuţiile noastre. Ori, îţi vrem binele, nu e nimic ruşinos sau deranjant în asta, nu?
Pe textul:
„recidivarea în sonet" de Ștefan Petrea
Pe textul:
„cântec pentru conservarea autostopismului utilitar așa cum l-am auzit de la un șofer pensionar" de Bogdan Geana
"dar nu asta vroiam să spun, mă crede cineva dacă"
am observat şi că într-un comentariu foloseai forma lui voi şti cu 2 de ii, dar n-am fost sigur dacă faci greşeli intenţionate, ca să ne testezi pe noi, cei mai nepricepuţi, în eventualitatea unei runde de box, sau că îţi mai scapă şi ţie, din graba firească de a dărui frumosul versurilor, ceea ce este absolut scuzabil, mai ales dacă apare şi o erată...???
cu alte cuvinte, textele tale ar fi şi mai deştepte dacă ar fi revizuite, ca să se facă clar distincţia între greşeală şi licenţă poetică
sper să nu supere părerea unui simplu sportiv şi viitor exclus al noii migraţii
Pe textul:
„cântec pentru conservarea autostopismului utilitar așa cum l-am auzit de la un șofer pensionar" de Bogdan Geana
Pe textul:
„epitaf scris pe pielea ta, în absența mea" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„Floarea soarelui" de Iulia Elize
scuze pentru greşeală
Pe textul:
„annelide" de Ioan Postolache-Doljești
Pe textul:
„Floarea soarelui" de Iulia Elize
Pe textul:
„Scrisoare către tata" de Teodor Dume
Pe textul:
„annelide" de Ioan Postolache-Doljești
Pe textul:
„probabil cel mai bun poem de dragoste" de Leonard Ancuta
