Poezie
epitaf scris pe pielea ta, în absența mea
3 min lectură·
Mediu
aici trebuie să sapi să-mi găsești iubirea,
aici, unde ard toate cuvintele pe care nu le-am spus.
erai în rochia neagră cu decolteu și m-aș fi îngropat în tine
acolo să fi fost mormîntul, o cabină de probă
cum am fi probat pe rînd moartea și dragostea împreună
aici e tot un fel de acolo, doar că trimit scrisori
prin viermi și furnici, prin greieri și licurici să îți spun că
încă te plimbi prin mine ca lumina prin vitralii sparte,
și tot ce atingi se transformă în duminică.
dragostea mea se va scrie în cenușă
dacă nu voi găsi o piatră tombală suficient de mare
pe care să încapă tot, că te-am iubit pînă s-au șters
toate din mine, și viața și viitorul, nu a rămas
decît blestemul de a nu te mai putea îmbrățișa.
iar tu, tu încă o mai visezi, fără să știi de ce.
n-am avut început și nici sfîrșit,
doar o întindere de timp suspendat
între privirea ta și gîndul meu,
dacă treci pe aici, nu rosti nimic.
dragostea nu se aude. doar rămîne.
aici s-a frînt o iubire care n-a avut niciodată formă
doar sunet, greu ca aerul dintr-o cameră în care nu mai intră nimeni
unde pereții s-au înmuiat de tăcerea lucrurilor
și patul își face respirație gură la gură cu lumina răsăritului
și moare odată cu întunericul
în locul meu au crescut obiecte, o ceașcă, un umeraș, o ușă crăpată
toate țipă încet, ca o rană pe care n-o vede nimeni
ți-am scris pe umăr numele meu, cu un deget
ca să doară de fiecare dată cînd te îmbracă altcineva
dragostea asta a fost mai mult decît am putut ține în mîini
și totuși am atins-o, cu pielea, cu dinții, cu absențele
am auzit-o ca pe un un cîntec pe care îl fredonai într-un vis,
nu confuzia, doar iubirea e epitaful meu
iar aici se odihnește ceea ce ar fi putut fi,
o mână întinsă, rămasă în aer ca o propoziție neterminată
și o inimă care a bătut o secundă mai devreme
în toate versiunile în care ți-am cîntat să adormi
să nu mă vezi cum devin tot mai transparent
pînă dispar.
nu aduceți flori.
aduceți oglinzi sparte și bucăți de scrisori
în care niciunul nu și-a recunoscut scrisul.
aduceți liniștea din spatele unui apel refuzat.
iubirea aceasta n-a murit, doar s-a evaporat
ca alcoolul dintr-o rană veche
și a lăsat o cicatrice cu un singur nume
pe care nici timpul n-a știut să-l pronunțe.
02987
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 413
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “epitaf scris pe pielea ta, în absența mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14188982/epitaf-scris-pe-pielea-ta-in-absenta-meaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓la rugby, dupa batai strasnice pe teren, cu pumni, calcari pe cap, comotii, maxilare fracturate etc etc, ne intalnim cu adversarii la un pahar si uitam tot. Nu ai tu alura de sportiv, dar macar la un pahar de palinca cred ca poti competitiona. Si la sageti, ca un veritabil sagetator. Cu alte cuvinte, poemul tau e bun, totul fiind concentrat aici: acolo să fi fost mormîntul, o cabină de probă / cum am fi probat pe rînd moartea și dragostea împreună. Frumoase şi scrisorile prin viermi și furnici, prin greieri și licurici... O abordare originală! Sau, cu un iz de Baudelaire şi Verlaine, ştii tu ce vreau să zic despre retrosimbolismul şi retroparnasianismul francez. Chiar şi florile răului, sunt aici, preferabile fiind oglinzile sparte...
0
LAdeci multumesc. dar atat. nu suntem la rugby, nici la carciuma de baut, unde probabil te pricepi mai bine ca la poezie, de apreciat insa ca ai calcat pe aici.
0