șters

uite dana, partea care imi place din textul tau este fragmentul asta:

poate că dacă i-aș trage vreo 2 pumni în stomacul fragil
maturității ăsteia enervante
s-ar preface deodată într-un tren personal
cât să mă ducă departe-departe
aș lua-o de pletele ei obosite aș arunca-o spre norii trufași
îmi tot explică ea despre oameni întâmplări și cireșe amare

pentru ca ai si duritate, pentru ca trenul personal vine bine in context, la fel ca si ciresele amare.

din pacate, prima strofa ai lungit-o prea mult pentru a transmite o singura idee, insa oricum apreciez schimbarea de registru, spre un text mai curat si mai putin cautat.

ce frumos ma umanizeaza Dana si cu cata gingasie... Deunazi Anghel era atat de parintesc... multumesc pentru raspuns, nu erai obligata, era doar o remarca asa, ca sa iti mai revizui textele putin inainte de publicare, daca tot le pui pe voce.
de gustibus, voi aprecia intotdeauna textele care mi se par bune, am un respect deosebit, si fac abstractie de autor sau de valoarea sa recunoscuta sau nu. Pentru ca esti in colimatorul comentariilor, mai trec, poate ai nevoie si de pareri mult mai mult decat sincere..

Eu ma uit ca prostul la comentatori si incerc sa inteleg ce inseamna frumos, sugestiv, tulburator+decor, atmosfera, rotund+gravitate, tehnica impecabila, imagini deosebite, gentiletea caracterului+fara cuvinte, poemul preferat, poemul oglinda+definitie perfecta a centrarii.

Bun, am vazut o gramada de adjective acordate gratuit, de parca cei comentati ar vrea sa primeasca niste stele inapoi. Problema este urmatoarea, nefiind alti autori mai buni si asa de activi pe site, Dana va face monopol si toate textele ei vor fi extraordinare. Insa mai poate Dana progresa in aceste conditii, sau va ramane un poet mediocru? Grea intrebare. Insa pentru ca mai sunt si niste tarani ca mine pe aici, care din intamplare au citit tone de autori si poezie la coada vacii, remarc niste expresii extrem de pretentioase.

orbul înjurând apoi soarele printre dinți/pai daca e orb, ce soare vede el? e un fel de suprearealism?

nu am nicio culoare de apă/iar suprearealism? ca vorba aia precum orbul vede soarele asa si apa are culoare...

genunchii erau cuvintele calatoriei/ adica mie mi se par tare fortate expresiile astea

felina/decupand

pai daca e suprarealism, de ce nu pomeneste niciun comentator de asa ceva?

cand locuiam in mama mea/ bine ca nu locuiai in mama altuia

parerea mea sincera ca abuzezi de imagini de astea cu tenta paradoxologica. Ce naiba te chinui atata cu poezia, sunt curios cat ti-a luat sa-l scrii, dar sincer.

ai imagini frumoase in aceasta poezie, am ramas placut suprins. Nu-mi plac dialogurile alea in schimb. Cred ca daca le-ai scoate, poemul ar fi o mica perla. Subiect de reflectat

Gabita, esti cred destul de constienta intre a recunoaste o poezie de valoare si ceea ce ai scris tu. O poezie de valoare, si singura a ta, ar fi... poezie cu forme de femeie, poezie aranjata de subsemnatul, cu speranta ca si tu vei avea vreodata puterea, talentul si curajul de a te privi in oglinda poetic. Sa nu mai zic de ultimul vals, poezie pe care ai avut rusinea sa o stergi. Sau nu poti depasi in valoare maestrul? Cred ca singuratatea te face sa intri in gasti dubioase... Sa fie si ceva dragoste la mijloc?
Vrei sa-ti zic ceva? Nici acest text nu pare scris de tine in totalitate. Inceputul cu jack si repetitia lui stii, ma duce cu gandul la cineva care ii facea texte lui Alice din tara minunilor. Cum ma poti contrazice? Prin vorbe? Ai textul inregistrat? Ai drepturi de autor?

am citit scrierile dumneavoastra si le gasesc foarte interesante, ca si acest text care descrie violenta sau blandetea in fata mortii. Interanta aceasta siluire a mortii... Sunt bucuros sa pot sti ca exista si literatura de calitate pe site. Multumesc.

care-a vorbit cu Dumnezeu fără să aibă nevoie de traducători

felicitari poetei Adina Ungur pentru carte si lui Petre Fluerasu pentru constanta si seriozitatea de care da dovada, prezentandu-ne sub forma deja obisnuitelor recenzii, creatii ale poetilor contemporani.

sublimul dezastrelor, intinde mainile sa ti le tai, scoate limba sa ti-o tai si gandurile tale se vor pierde cu adevarat in sublimul dezastrelor. Pana atunci esti un om fericit in aceasta lume mutilata, esti fericit pentru ca insasi constientizarea fenomenelor inconjuratoare sau a alchimiei sufletesti, iti da energia sa scrii.

daniel, dadaismul ala ma face suspicios in privinta textului tau. textul asta imi miroase a om matur si citit, cam pe la 34-35 de ani, as putea sa pun pariu ca este un jam session, tu strofa 1 care este cam copilaroasa si el mai mult in rest. Sper sa ma insel, dar in cazul in care m-as insela, ar insemna ca poezia ta este demonstrativa, cautata si foarte putin simtita, autentica. Ce alegi?

poezia este in general placuta, imi place indeosebi prima strofa pt claritatea imaginii
ultimul vers este in plus, explicit
ce ai zice de...raspantia asta dintre cuvinte... va purta doar numele meu(tau)
pietre albe kilometrice...banuiesc ca te-ai gandit ceva aici... ai fi brut borne, dar borne nu e poetic, ai fi vrut rune, dar rune nu merge in context, ai lasat pietre albe kilometrice si suna ca lectie de geografie. Cu putin aranjament, textul poate fi unul de volum. Numai bine.

aceasta poeta are o scriere placuta, calda, cu imagini frumoase ce se regasesc in fiecare strofa. As renunta la albastrul sarpelui la sfarsit si as revedea plutind in vazduh, oarecum pleonastic, un alt verb, o alta actiune care sa intre in opozitie cu imaginea de final. oricum textul mi-a placut.

parerea mea este ca autorul a fost indecis in folosirea pronumelor demonstrative in prima strofa, cel cea fiind mult mai indicate pt estetica fonica. Folosirea conjunctiilor caci si care este destul de stangace, obositoare, dupa aceea autorul se aseaza pe un fagas corect pana la final, chiar daca sintagmele au mai fost folosite si de alti poeti... am sa cuceresc lumea cu un brat de metafore(daniel corbu) sau chiar si de subsemnatul... am valizele pline cu poeme pentru lumea cealaltă, asta e crucea pe care mi-o duc cu-ndârjire/fara carnet... nu as fi facut comparatia daca nu mi-ar fi sarit in ochi expresia si reflexul poetei Ioana Geacar, care sper sa citeasca mai multa poezie de acum inainte.
Partea buna este ca autorul este detasat in scrierea sa si lasa firul sa curga, partea rea este ca dupa citire nu ramai cu o idee clara, nu-ti mai face placere sa recitesti textul, fiind destul de greoi. Noroc ca titlul este clar. Stiu ca sunt pretentios in ceea ce priveste poezia buna si am argumentat neajunsurile. Succes.

fara suparare, singurele versuri care mi-au atras atentia sunt: sunt doar o iluzie, umbra nuteteme mă cheamă/eu am murit. In rest textul este ca un film comercial la care mananci floricele.

evident exista multa imaginatie in textele tale dar nu exista un limbaj concentrat, poetic, figuri de stil precum comparatia, abunda si in acest text, de 5 ori in primele randuri... iar forma asta bruta a textului trebuie neaparat cizelata, si asta nu e o chestie de ambitie ci de autocenzura. Daca ai avea doar 2 minute pe cartela telefonica si ar trebui sa-i reciti iubitel tale la distanta acest text... ce ai face? Cartelele sunt scumpe rau, dai cu taxa inversa?

Slab articol si foarte multe anacronisme. Iar verdictele cu privire la har si talent... vin din prisma carui criteriu? Cine stie ce si nu vine din partea lui dumnezeu? Iar comparatiile comerciale, zau ca nu-si au rostul. Nu stiu de ce atatia autori tineri isi bat capul de a intelege si cataloga harul si talentul, atata timp cat nu au citit operele, eseurile unor scriitori de ex cartarescu, pentru a face o comparatie prealabila intre felul unui amator de a percepe fenomenul poetic si cel au unui autor consacrat. Ca sa nu mai zic de universul liric schitat de cioran

cred ca daca s-ar mai depersonaliza acest poem si s-ar pastra doar ideile din cea de-a doua strofa, idei sustinute de imagini poetice destul de reusite, cred ca ar iesi o poezie mai buna. Asta pentru ca sintagmele primei si ultimei strofe sunt plate, iar finalul este evident cautat anume. Daca pur si simplu ai lasa poezia sa curga fara a o cioparti, poate ca atunci ti-ai permite chiar si ceva patetism poetic...

remarc potential poetic si asta datorita cadrului in care se incadreaza acest poem. Nu agreez in schimb in context oi difuze, mai ales ca este asociata rarefierii precum si largindu-se ca o usa...

las si eu un semn pentru poezia frumoasa, plina de feminitate si eleganta, remarcand rochia \"croita\" din buzele barbatilor si continuitatea pe masura jocului de cuvinte si volane

In primul rand eu trebuie sa multumesc domnului Petre Fluerasu pentru recenzia facuta si ii doresc succes mai departe in drumul pe care si l-a propus de critic literar, exista potential, cu mentiunea sa faca mai multe trimiteri cand vorbeste de slabiciuni sau alte aspecte. Oricum recenzia este destul de reusita, exista rezonanta. Le multumesc si celor care au lasat un semn aici, indiferent de parerile lor... nimeni nu poate multumi pe toata lumea, important este ca mesajul poetic sa ajunga acolo unde trebuie sa ajunga. Cu siguranta ca am citit comentariile si am tinut sa va multumesc, cu speranta ca raspunsul subsemnatului va fi aprobat. Din pacate, nu pot raspunde afirmativ cererii unor vechi prieteni, pe care ii regasesc om subsolul acestui text sau care au epigramat acest eveniment, de a reveni pe siteul Agonia, intrucat nu depinde de mine ci numai de administratorii acestui site, carora le-am prezentat o cerere oficiala de revenire pe site. Va multumesc tuturor pentru incurajari, felicitari si mai ales pentru ca va pasa de poezie. Cu stima, Ionut Caragea.

Florin, primul impact al poeziei in sine conteaza mai mult. Eu nu te atac pentru ca tu sa te aperi. Sunt si autor de poezie, sunt si cititor, iti comentez din aceasta prisma. In primul rand cred ca iti reduci numarul de cititori prin aceste poezii criptate. O poema trebuie sa curga si trebuie sa transmita. O poema nu este o demonstratie de logica, de inteligenta. La o analiza microscopica, fiecare chestie a ta poate sa ramana in picioare, dar care este impactul pentru cititor, cum rezoneaza el cu textul in sine la prima citire? Textul trebuie sa fie curat, imaginea clara, cuvintele cat mai simpe cu putinta dar incarcate de cat mai mult emotional, astfel incat sa cantareasca enorm si sa-i asigure o valoare de context si sa nu se evidentieze prin aceleasi limbi de foc si flacari in vid, repet, inadecvate.
La fel cum iti citesc textul repede, la fel ti-l si comentez, trebuie sa-ti dea asta de gandit de la cititor, el poate parea superficial, dar vezi tu, feelingul poetic se simte din prima iar aici nu ai. Poezia trebuie sa vina ca o reclama pentru continut, sa te atraga din prima si dupa aia sa o savurezi si a doua, treia, zecea oara.
Si nu cred ca trebuie sa-mi dai lectii de conjugare sau alt gen, la o parere sincera si nu la un comentariu frust cum zici tu acolo, ai putea lua de ceea ce ai nevoie, iti poate ajuta. Felul in care iti aperi poemul, ma face sa cred ca iti consideri poezia fara bresa.