Poezie
Privirea
1 min lectură·
Mediu
Noi suntem mai rapizi ca pământul pe care călcăm
ca iubirile pe care le lansăm
ajungem la destinație înaintea noastră
ajungem în pământ înaintea pământului
în femeie înaintea iubirii
în copil înainte de mamă.
Poftim în încărcător! mă invită soldatul.
ești visul frumos al glonțului,
acela de a masacra în inimă femeia
tiptil fără ca moartea să-l vadă.
Femeia trebuie eliberată,
dar asta nu se învață în armată,
ea a țâșnit din ochii mei înainte de toate
și-abia în urma sa privirea mea s-a deșirat
în voi departe.
De aici i se trage această condamnare.
de la rănile în forma ei ucigătoare
pe care ea le-ar fi făcut în alergare
nimeni nu crede că am privirea tare.
Încetați focul!
Nu mai încape nici o floare-n floare.
0129073
0
