durerea m-a întins
încă de dimineață
și
m-a răsucit
soare îmi trece prin piele
ca un piercing
mi se cere părerea
mi se cer bani / durerea
vine de la sine
mă dezbrac și
din autobuz
lumea / se vede mai mică
îmi beau fanta la geam
copiii fac cu mâna
oricărui trecător
pe scaunul din spate
două fete / mă întreabă
când ajungem la patinoar
le
aștept acel ceva
brațele care-mi lipsesc
ciocnindu-se unul de altul
privirea mea
pusă la zid
tresar și împing ușa
în puncte egal depărtate
în puncte egale
înăuntru
inima
noaptea
stelele
:asta urma să scriu și eu
\"shtyu\"
...
vreau să-mi deschid
ochii
să-mi las măruntaiele în mâinile tale
ca în fața unui fotograf înfrânt
mângâindu-și palmele arse de sudoare
și sânge /
alte zile aceeași nevoie de a șterge totul în față
altă cale absurdă de a-mi arăta că merg pe un val prea bine definit ca să mă mai zbat
să mă schimb da adi tu o sa fii acolo o să aștepți ca
vreau să fiu mai bun
să nu mă mai strige lumea pe stradă cu tonul ăla de care mi-e atâta silă
vocile lor îmi plesneau urechile uneori fața / lângă mine se lasă mereu
un spațiu liber / centimetrii
Născut din întâmplare.Ca o dovadă, dacă mai era nevoie de așa ceva, că universul este dominat de absurd și că existența noastră se auto-împinge pe sine spre neant în cel mai utilitarist mod, creând
toată lumea se uită la mine:::vorbește cu mine
ca și cum n-aș fi mai mult decât un everybody\'s fool
ca și cum ar fi totul ok::::așa de ok încât ajunge de fiecare dată să doară
în general îmi
nu mă mai uit pe geam nu
acolo e o pată mare și neagră cât strada cu fața vecinilor așezată prost
în peisaj peste tot cât vezi cu ochii închiși
de dimineață am tot umblat prin oraș cică
și iar s-a făcut luni
și merg bezmetic la școală ca și cum până acolo
ar fi un drum îngrozitor de lung dau cu capu\' de stâlpi
mai mult din plictiseală drumul nu e așa de lung la dracu
poate
pe ea am scos-o din poemul meu
definitiv irevocabil și trist ca și cum
mi-aș fi deratizat sufletul dar doar ca și cum
ea n-a căzut prea mult sau poate chiar deloc
oricum eu n-am știut nici
1. plouă
la mine în baie țevile se sparg
mai ca niște sticksuri andrei strigă
la geamul din spate sunt diminețile alea goale
când ți se urcă pereții în cap
cu miros de cafea proastă și fețe
am închis sunetul
cântărește-mă înainte să mă arunci în kilograme,în pounds,în tot ce vrei
e o amețeală groaznică aici acum n-o să câștig nimic
de-a valma aritmetică și fulgi de porumb nori
am pus capăt
demente obsesii fum peste tot în margine tălpile pline de jeg
nu tac aș vrea să tac înăuntru nimeni nu înțelege asta e mă uit în urmă
sau sparg paharele de cristal ale mamei
era un poem simplu un poem de dragoste
scris în grabă în timp ce tu nu dormeai ca de obicei
iar eu zăceam gol ca o sticlă de bere sub pat
nu făceam nimic toată ziua nu mai aveam nici
mi-e silă
mă asculți ? mi-e silă silă de tot
cu literă mare cât reclama la ariel(ul)
care n-o să mă scape de petele astea în vecii vecilor
m-am obișnuit cu ideea da\' nu tac
uite așa de-al
asta e strada mea pe aici
nu trece nimeni de frică
să nu fie înghițit
și mie mi se pare marfă când
nu mai am nimic de așteptat
sau alții de la mine
oricum la început căutam motive
sau măcar
ceea ce privești nu e scris
cu adevărat
de mâna mea
eu stau închis în spatele foii
și mă întind
până spre ochii tăi
apăsați de lentile convexe
de soare și palmele
strânse în șuruburi de
becuri explodează-n pereți
ochii mei ațintiți ilegal
ochii mei ficși
șiroind ca o rană deschisă
încerc să respir tu știi asta
departe în câmpuri de execuție
oasele scrâșnesc regulat
eu
priveliște cu blocuri și săli închise de cinema
crăpate la colțuri e deja toamnă înăuntru
și tot ce-mi doresc e să fugim din noi
numai că eu nu mă pot ascunde decât în tine
între degetele tale
mi-ar plăcea să știu cum se începe un poem
dar în definitiv nu mai e vorba de mine
îmi spuneai grăbită
pe când îți treceau cartușele negre prin păr
o să fie o nouă stare în noi
uită tot ce
cartușe de zahăr scârțâie-n fum
din creștet de viperă zburăm inegal
întors sunt în rană cuțit abisal
prin aer ne flutură pielea de scrum
moloz în ecouri de gri solitar
pământ despicat întins
zâmbește
e cald și miroase a gaz
o să ne plesnească vopseaua până la noapte
asfaltul n-are aer condiționat
zboară zmeul pictat obscen între stâlpi
nori cu pancartă connex
soare îmbrăcat