Poezie

Flic-flack

2 min lectură·26 august 2005

Mediu

priveliște cu blocuri și săli închise de cinema

crăpate la colțuri e deja toamnă înăuntru

și tot ce-mi doresc e să fugim din noi

numai că eu nu mă pot ascunde decât în tine

între degetele tale mici și umflate aducând a cadavru

sau poate ar fi mai ușor să nu plecăm nicăieri

aici e un oraș gol fermentează singurătatea la soare

oamenii sunt plecați definitiv din cuștile lor

îmi spuneai că n-o să uiți nimic e doar un pas lateral

de parcă în dragoste ar fi nevoie de exercițiu

mie îmi trebuiau lobotomii consecutive ca să înțeleg ceva

oricum imaginea nu se răsturna suficient

și eu trăisem cu capul în jos prea multă vreme

dar vremea urma să se schimbe

nori de moloz rupți alungindu-se în spasme

deasupra feței lui stoluri de cuțite perfect aprinse

tu îți simțiseși zborul în tălpi

cartușe de libertate aruncate pe geam

nu mă mai auzeai strigam înecat de furtună

pielea se desprindea

de trupul hidos abia atins în atins în tăișul lamelor

el era încă în spate tu alergai ținându-ți respirația

celulele ți se descompuneau prinse în fluxul electric

se făcuse aproape noaptea zăceai invizibilă pe podea

rictusul lui metalic ocupa deja tot ecranul

și acum încercam să mă ascund de mine

nu era decât o stare îmi spuneam retezându-mi câte un deget

ochii mei în intervale egale

palmele tale tocite până la os

003.395

Adrian Georgescu. “Flic-flack.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-georgescu/poezie/137885/flic-flack

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.