Poezie
Underneath
nu nu eram imun
2 min lectură·
Mediu
și iar s-a făcut luni
și merg bezmetic la școală ca și cum până acolo
ar fi un drum îngrozitor de lung dau cu capu\' de stâlpi
mai mult din plictiseală drumul nu e așa de lung la dracu
poate o fi doar nebunia mea la mijloc
starea aia de care-ți vorbeam
aseară la telefon pe jumătate adormit jumate mort
era a mea de fapt a mea cu totul și mă înghițea
ca o explozie dinăuntru întelegi asta cu tot cu amintirile mele
pe care n-ai dat niciodată doi bani amintirile mele cu gust de limfă
acum nu mai sunt imun nu înghit nici una din pastilele tale
și ce dacă noi avem o altă construcție tu singură ai spus
noi suntem dieriți altfel în planuri separate complet
suntem divizibili niciodată legați de realitate
noi diferit de noi noi suntem tu
plecăm mereu din puncte diferite ca și cum n-am vrea să găsim un loc comun
eu înnebunesc căutând singur de fapt înnebunesc în general
trântit la pământ arătând ca o groapă comună
iar în tine nu e loc nu e loc nu e loc
a fost vreodată
azi-noapte n-am dormit aproape deloc
de când ai plecat am încercat să înțeleg ceva din distanța asta bizară
dacă tot nu reușesc să mă împac pur și simplu cu ea
\"you should be my unintended...the one..\" în urechile mele asurzite deja
îmi simt pașii intrând în parchet
florin zicea că vrea să moară și să se nască din nou
sau măcar să moară până la urmă doar asta mai era de fapt
asta conta eu n-am știut ce să-i spun cum dracu
în definitiv și eu eram în același punct doar că uitam mai ușor
mă obișnuisem cu tot mess-ul în care ne învârteam
păream de neatins în fine lui i-am spus să aștepte ca un fake
de parcă aș fi crezut măcar o clipă că asta era soluția
numai că eram prea gol și cuvintele îmi treceau prin epidermă
ca niște lame încinse peste degetele zburând aiurea pe tastatură
întuneric în cameră și deasupra
084626
0

Mulțumesc.