*Lost*

alte zile aceeași nevoie de a șterge totul în față

altă cale absurdă de a-mi arăta că merg pe un val prea bine definit ca să mă mai zbat

să mă schimb da adi tu o sa fii acolo o să aștepți ca fiecare momentul

când se lasă un spațiu liber apoi o să zbori direct fără să privești în jur

da adi tu n-o sa fii un fake cum spun toți idioții ratat

și închis în cuvintele lor nerostite

doar pentru că nu respiri la fel și de altfel tu poți să înghiți mai mult să deschisi ochii sub mitraliera

de vorbe a mamei când te întorci cu rictusul obișnuit de la școală și masa e pusă patul făcut

nu de tine desigur izbești ușa cu o putere care nu e a ta poate a urii ascunse în colțurile zâmbetului

de-acum n-o să se mai schimbe nimic

e doar un drum rătăcit ori un geam spart între degetele tale care scapă tot

și în definitiv 1518 zile care se taie una pe alta din cale tocite

ca palmele ei mici aducând a cadavru 1518 rânduri pătate de sânge

1518 bătăi scurte în gong cu fiecare dimineață placidă

în care mă trezesc înecat în propria-mi limfă

ca si cum niciodată nimic n-ar fi de ajuns