șters

nu ma refer prin prisma propriei mele pareri, nici prin prisma propriului stil, ci prin prisma a ceea ce am citit si citesc. Si da, consider ca este bine sa ne luam la un moment dat unele repere de valoare, macar de dragul unei comparatii, evaluari... din moment ce remarc unele imagini, inseamna ca am scopuri bienviotoare nu? |Succes.

desigur alice nu are ce invata si se apara binisor facand referire la bukovski
din pacate tendintele contemporane in literatura romana se reduc la pizde, tatze, votka, tigari, gropi, bucuresti, pasari, caini, foame, asfalt, saracie, boala, disperare, vulgar, undergound, intr-un cuvant, felul in care se traieste intr-o societate defecta, care amprenteaza registrul tinerilor autori. Teribilismele datorata varstei sau problemelor legate de sex, subiectele considerate inca tabu si care in vest au fost fumate de mult si s-a trecut peste ele cu mere usurinta, astea inca marcheaza spatiul literar autohton, vezi premiile literare bombastice, vezi tendinta unor edituri bucurestene, etc, etc, etc
Este o perioada a reevaluarii, e perioada a tranzitiei care va dura destul de mult si care, nu va lasa niciun nume de rezonanta asa cum au facut-o de exemplu optzecistii. Si asta pentru ca reperele valorice, pe fondul unei introspectii si a unei bune documentari, nu s-au limitat la sex, votka, gropi sau doar bukovski...
este si tributul platit internetului, mai usor este sa intrii pe agonia sa sa-ti fixezi drept idol icsulescu, decat sa pui mana pe o carte si sa faci niste comparatii..

cred ca ar trebuie sa te hotaresti, ori proza, ori poezie, esti mereu intre cele doua. Din nou remarc imagini bune in unele paragrafe, oamenii cînd nu mai au alți oameni să ronțăie încep să pută a șobolan, oamenii vor avea de mîncare și uite-așa devii dependent de lucruri foarte puțin importante, lumea și alte zbateri chiar sunt prea puțin importante.

Din pacate suferi enorm la constructie, si de data asta abuzezi de comparatie ca figura de stil, ca-urile sunt enervante, de parca, la fel, ca atunci cand...

Sper ca odata sa iti periezi serios aceste texte, sa extragi ideile bune si sa treci la alt nivel al scrierii, acuma totul pleaca din suflet si se pare ca esti preocupat de rapiditatea expunerii si nu de calitatea finala a textului.

e cald
mergi pe trotuare mortuare
și simți cum iadul se deschide-ntre picioare
se scurge lumea un boț de carne
îngerii te privesc din întunecate lucarne
ai senzația că aceste gropi
sunt cimitire ieftine
și că e singura zi din București
când șoferii sunt racoleri pentru lumea cealaltă
tu poete îți lași privirea pe umărul meu stâng
la fel ca ochii de vultur
ai bețivului de votcă
nătâng și cânți fluturii nu mai au aripioare
cerul este un un imens insectar
s-a mai născut un mort
în zadar


pe acest text extrem de cuminte al tau, infiorator de cuminte, suprinzator si regresiv de cuminte spre platfus, mi-am permis sa-mi las mintea sa zboare, amintindu-ti, ca nu tot ce zboara se numeste inger, si nu tot ceea ce este scris inseamna... poezie.

ai niste versuri care ma deranjeaza...
conduc o corvettă prin ceață
îmi ies din umeri ca niște aripi

in rest, textul il gasesc interesant, cu imagini puternice, juramantul pierzaniei, rostirea numelui, rasturnarea lumii

inteligent, la limita criptarii

strofa a doua este cea mai reusita ca imagine, limbaj concentrat, drept pt care te felicit

tu fiind o adepta a acestui gen de scriere, iti recomand sa revezi daca in prima strofa se poate scoate... din dos, nu trebuie neaparat sa fii explicita
urma de pasi, pretentios gramatical si iar explicit, intrucat iesirea ca actiune, sugereaza deja ce fel de urme, deci urmele lasate de tine si apoi sa armonizezi cu restul strofei.

ultima strofa dificila ca imagine, imi aduce aminte de o strofa a poetei neamteanu livia

Și ție-ți plac amiezile fierbinți
Când sub călcâie-asfaltul se topește
Și mierla cu gâtlejul strangulat
Stă prinsă-n toropeală ca-ntr-un clește,

recomand aerisire in imagini, astfel doza de mistic pe care vrei s-o abordezi se poate transforma in bluf

nu e nevoie sa-mi raspunzi, sper sa-ti ajute.

A la kafka cu rochita. Exista talent in arta scrierii, exista umor, exista sex anal, nu stiu cat de multa sinceritate exista in textul asta, dar este destul de bine scris. Insa, dupa ce l-am citit pe kafka, textul asta mi se pare o parodie siropoasa. Probabil, daca maine vei muri, lucrurile se vor schimba. Ai grija ce-ti doresti...

am citit inca o data, sugerez trecerea la imperfect si nu ma lua cu offside ca nu cunosti regulile. Daca vrei sa-l lasi asa, este fix aiurea. Tu faci bineinteles ce vrei. Daca ai nevoie de ajutor, poti sa strigi. Parca s-a mai revigorat atmosfera pe Agonia nu?

deja simțeam gustul cuvintelor legate
de ura care stă undeva adânc și privește prin ochii mei

cu asemenea dezacorduri gramaticale vii tu marite Dan Mihut si te infatisezi cititorului? Ia pune mata frumusel manutza si refa paragraful respectiv, ceva cu statea si privea. Ce strategie interesanta ai de a-ti chema cititorii.

text frugal cailean, in care singura idee cu sustinere este tristetea cu picioroange. in rest, o prima strofa banala, mult prea banala pentru pretentiile tale. Sa zicem ca este un experiment. Uh, acuma am citit si comentariile, inventezi? Poezia nu se inventeaza, se simte. Parca ne-am mai intersectat drumurile candva. Salut.

uite dana, partea care imi place din textul tau este fragmentul asta:

poate că dacă i-aș trage vreo 2 pumni în stomacul fragil
maturității ăsteia enervante
s-ar preface deodată într-un tren personal
cât să mă ducă departe-departe
aș lua-o de pletele ei obosite aș arunca-o spre norii trufași
îmi tot explică ea despre oameni întâmplări și cireșe amare

pentru ca ai si duritate, pentru ca trenul personal vine bine in context, la fel ca si ciresele amare.

din pacate, prima strofa ai lungit-o prea mult pentru a transmite o singura idee, insa oricum apreciez schimbarea de registru, spre un text mai curat si mai putin cautat.

ce frumos ma umanizeaza Dana si cu cata gingasie... Deunazi Anghel era atat de parintesc... multumesc pentru raspuns, nu erai obligata, era doar o remarca asa, ca sa iti mai revizui textele putin inainte de publicare, daca tot le pui pe voce.
de gustibus, voi aprecia intotdeauna textele care mi se par bune, am un respect deosebit, si fac abstractie de autor sau de valoarea sa recunoscuta sau nu. Pentru ca esti in colimatorul comentariilor, mai trec, poate ai nevoie si de pareri mult mai mult decat sincere..

Eu ma uit ca prostul la comentatori si incerc sa inteleg ce inseamna frumos, sugestiv, tulburator+decor, atmosfera, rotund+gravitate, tehnica impecabila, imagini deosebite, gentiletea caracterului+fara cuvinte, poemul preferat, poemul oglinda+definitie perfecta a centrarii.

Bun, am vazut o gramada de adjective acordate gratuit, de parca cei comentati ar vrea sa primeasca niste stele inapoi. Problema este urmatoarea, nefiind alti autori mai buni si asa de activi pe site, Dana va face monopol si toate textele ei vor fi extraordinare. Insa mai poate Dana progresa in aceste conditii, sau va ramane un poet mediocru? Grea intrebare. Insa pentru ca mai sunt si niste tarani ca mine pe aici, care din intamplare au citit tone de autori si poezie la coada vacii, remarc niste expresii extrem de pretentioase.

orbul înjurând apoi soarele printre dinți/pai daca e orb, ce soare vede el? e un fel de suprearealism?

nu am nicio culoare de apă/iar suprearealism? ca vorba aia precum orbul vede soarele asa si apa are culoare...

genunchii erau cuvintele calatoriei/ adica mie mi se par tare fortate expresiile astea

felina/decupand

pai daca e suprarealism, de ce nu pomeneste niciun comentator de asa ceva?

cand locuiam in mama mea/ bine ca nu locuiai in mama altuia

parerea mea sincera ca abuzezi de imagini de astea cu tenta paradoxologica. Ce naiba te chinui atata cu poezia, sunt curios cat ti-a luat sa-l scrii, dar sincer.

ai imagini frumoase in aceasta poezie, am ramas placut suprins. Nu-mi plac dialogurile alea in schimb. Cred ca daca le-ai scoate, poemul ar fi o mica perla. Subiect de reflectat

Gabita, esti cred destul de constienta intre a recunoaste o poezie de valoare si ceea ce ai scris tu. O poezie de valoare, si singura a ta, ar fi... poezie cu forme de femeie, poezie aranjata de subsemnatul, cu speranta ca si tu vei avea vreodata puterea, talentul si curajul de a te privi in oglinda poetic. Sa nu mai zic de ultimul vals, poezie pe care ai avut rusinea sa o stergi. Sau nu poti depasi in valoare maestrul? Cred ca singuratatea te face sa intri in gasti dubioase... Sa fie si ceva dragoste la mijloc?
Vrei sa-ti zic ceva? Nici acest text nu pare scris de tine in totalitate. Inceputul cu jack si repetitia lui stii, ma duce cu gandul la cineva care ii facea texte lui Alice din tara minunilor. Cum ma poti contrazice? Prin vorbe? Ai textul inregistrat? Ai drepturi de autor?

am citit scrierile dumneavoastra si le gasesc foarte interesante, ca si acest text care descrie violenta sau blandetea in fata mortii. Interanta aceasta siluire a mortii... Sunt bucuros sa pot sti ca exista si literatura de calitate pe site. Multumesc.

care-a vorbit cu Dumnezeu fără să aibă nevoie de traducători

felicitari poetei Adina Ungur pentru carte si lui Petre Fluerasu pentru constanta si seriozitatea de care da dovada, prezentandu-ne sub forma deja obisnuitelor recenzii, creatii ale poetilor contemporani.

sublimul dezastrelor, intinde mainile sa ti le tai, scoate limba sa ti-o tai si gandurile tale se vor pierde cu adevarat in sublimul dezastrelor. Pana atunci esti un om fericit in aceasta lume mutilata, esti fericit pentru ca insasi constientizarea fenomenelor inconjuratoare sau a alchimiei sufletesti, iti da energia sa scrii.

daniel, dadaismul ala ma face suspicios in privinta textului tau. textul asta imi miroase a om matur si citit, cam pe la 34-35 de ani, as putea sa pun pariu ca este un jam session, tu strofa 1 care este cam copilaroasa si el mai mult in rest. Sper sa ma insel, dar in cazul in care m-as insela, ar insemna ca poezia ta este demonstrativa, cautata si foarte putin simtita, autentica. Ce alegi?

poezia este in general placuta, imi place indeosebi prima strofa pt claritatea imaginii
ultimul vers este in plus, explicit
ce ai zice de...raspantia asta dintre cuvinte... va purta doar numele meu(tau)
pietre albe kilometrice...banuiesc ca te-ai gandit ceva aici... ai fi brut borne, dar borne nu e poetic, ai fi vrut rune, dar rune nu merge in context, ai lasat pietre albe kilometrice si suna ca lectie de geografie. Cu putin aranjament, textul poate fi unul de volum. Numai bine.