Poezie
Diminețile orașului
1 min lectură·
Mediu
Ieri camera era mai mică
plămânii nu-i mai ajungeau pentru-un răsuflu,
era târziu și era... ziua a câta?
cineva ar fi spus că toate sunt bune foarte, însă
................................................
au murit diminețile de altădat\',
visul se urcă-n tramvai de cu seară, și gata!
O tristețe pe picioroange
umblă prin oraș...
o aud, când ajunge în colț,
cum rânjește la mine.
064.132
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Călin Sămărghițan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 60
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Călin Sămărghițan. “Diminețile orașului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calin-samarghitan/poezie/1737755/diminetile-orasuluiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Este ceva în poemul acesta care seamănă poezie în suflete.
Dar vorba lui Felix , lucrurile trebuie accelerate.Nu o tristețe ci însăși Tristețea, care nu rânjește ci numai surâde, etc.
Dar vorba lui Felix , lucrurile trebuie accelerate.Nu o tristețe ci însăși Tristețea, care nu rânjește ci numai surâde, etc.
0
Eee, bucuros de oaspeți! ...poate că la mine rânjește, mulțumesc Vasile, să vedem cum e cu acceleratul lui Felix.
Dana, poezia e de fapt doar strofa a doua, dar mi s-a părut prea scurtă, și a trebuit s-o inventez pe prima. Dar pot s-o scot de tot, că nici mie nu-mi place.
Dana, poezia e de fapt doar strofa a doua, dar mi s-a părut prea scurtă, și a trebuit s-o inventez pe prima. Dar pot s-o scot de tot, că nici mie nu-mi place.
0
text frugal cailean, in care singura idee cu sustinere este tristetea cu picioroange. in rest, o prima strofa banala, mult prea banala pentru pretentiile tale. Sa zicem ca este un experiment. Uh, acuma am citit si comentariile, inventezi? Poezia nu se inventeaza, se simte. Parca ne-am mai intersectat drumurile candva. Salut.
0
Ai înțeles bine Ionuț, prima e inventată, a doua nu mai. Și mie mi-au plăcut picioroangele. Așa au apărut. Hm, și de când au apărut, o văd mereu. Vezi? cine m-a pus s-o fac să apară? Sa!
0

Dar vorba lui Felix , lucrurile trebuie accelerate.Nu o tristețe ci însăși Tristețea, care nu rânjește ci numai surâde, etc.