șters

Ah, desigur, ideea era ca fiecare autor isi ia ce are nevoie din comentarii. Uneori sunt folositoare, alteori nu. Nimeni nu obliga pe nimeni. Sunt perfect de acord. Cartile lui Munteanu le pastrez cu sfintenie si nu imi permit sa le mazgalesc. Aici era diferenta.

Cat priveste sfaturile, nu accept sfaturi in scris. De ce? Pentru ca nu cred ca se pricepe nimeni mai bine decat mine cand vine vorba de ceea ce simt, ceea ce gandesc si ceea ce exprim. Sugestii? Astea da, oricand si cu placere.

Stiu un nene, pe numele lui Toparceanu, care prin niste parodii originale, si-a conturat un loc al naibii de serios in lumea literara. Asta ca sa stii ca atunci cand spun ceva, am raspunsul dinainte pregatit.

Nu o sa stau sa parodiez sonete, desigur, era doar asa o discutie destinsa. Sanatate maxima.

Teodor, de ce crezi ca textul tau trebuie incadrat la proza sf?

Sunt mai degraba niste panseuri ale unui adolescent care se vede spirit. Nici macar la fantasy nu il poti incadra. Ai idee cati oameni mari au scris despre subiectul asta?

Plus ca reflectiile sunt foarte slabe, aici ma refer la nivelul intelectual. Pai cand scrii proza trebuie sa ai o experienta de viata, o caruta de carti citite, o maturitate in gandire.

Cu ce ne surprinzi, unde e stiinta, unde e imaginatia debordanta?

Adrian, s-a mai intamplat pe Roliteratura sa vina si alti cititori cu comentarii sau propuneri si sa iti modifici textul. Stii bine ca am dreptate.

Pentru asta sunt atelierele literare, sa ne perfectionam, sa ne stimulam.

Daca textul este deja publicat pe hartie, atunci imi cer scuze, nu aveam de unde sa stiu.

Si apropo, daca tot vorbim despre etica, ai ceva impotriva daca iti parodiez acest sonet si il public intr-o revista, bineinteles, cu referire la sursa, numele tau si titlul sonetului?

Referirea aceea cu poetii vor intelege de ce mi se pare un pic rautacioasa. Dar nu-i bai, asa o fi.

din versurile pe care le-am citit in articol suna bine poezia. o carte este un lucru extraordinar, deci se cuvin niste felicitari. la mai multe.

Teodor e un poet sensibil, fidel ideii de poezie, asa cum simte el poezia. Prefata unui critic de prima mana vine ca o confirmare absolut normala.

Nu pot decat sa ma bucur pentru Teodor, un reper si pentru ceilalti tineri de pe Agonia care se afla intr-o criza identitara, specifica varstei sau tranzitiei literare de moment.

Teodor, greul abia incepe, te asigur. Succes!

primele doua strofe si ultima strofa plac. poemul are o nota buna in ansamblu.

vezi ca ai doua greseli

fiica-mea, in loc de fica-mea

si voi fi in loc de voi fii

numai de bine

exista o lipsa acuta de subiecte in poezia romaneasca contemporana.

toata lumea scrie despre tigari - o natiune disperata, traumatizata, depresiva, oameni singuri, frustrati - toate lumea scrie despre tigari, fie Lucky, fie Kent, lumea fumeaza in orice caz tigari bune, chiar daca scrumul este acelasi, e plin de scrum in poezie de nu mai poti sa respiri

una la mana

toata lumea si-o trage in oglinda, se masturbeaza in oglinda, ejaculeaza in oglinda, poezia saraca a devenit un obiect in care toti si-o baga fara resentimente, este ieftin, este permis, arata ce natie libera suntem, arata ca suntem puternici si plini de inspiratie

a treia la mana

chiar daca toata lumea asculta manele, mai sunt si unii satui, care asculta muzica rock si beau bere. magnific ar spune unii, fiorul liric ajunge pana la singurul neuron care inca mai face cura de dezintoxicare.

desigur, ca si in alte poeme, aceeasi camera de hotel unde se intampla mirifica echilibrare hormonala, unii saracii si-o trag in garsoniere, dar poezii mai de soi incearca sa incite cititorul, ii provoaca imaginatia, ii provoaca si buzunarul, traiti cu adevarat, mergeti pentru o seara in camera de hotel, simteti-va zei

faceti dragoste cu televizorul deschis, toata povestea e adevarata drama, se cuvine un jalnic suicid

cred ca ai incercat poezie in primele doua strofe dar mai apoi, plictisita de atat romantism, ti-ai zis sa incerci o senzatie mai tare, sa dea bine la public.

in afara de primele doua strofe, unde se incearca lirismum, poemul este o catastrofa, un fake

Stii bine ca nu am niciun interes sa te laud, nu?

Adrian, am citit un sonet frumos, in linia ce te caracterizeaza. Cred ca in strofa a doua, ochii la plural este mai bine. Parca altfel este sa privesti iubita in ambii ochi....

Ia sa incerc o alta versiune acolo:

In ochii tai placeri necunoscute
M-ndeamnă să mă pierd - a câta oară?

Mai am o propunere acolo la focuri vii - pentru ca mi-a trecut prin cap ideea pasarii phoenix, dar renuntarea la mit in favoarea conditiei umane, a iubirii. Ia sa vedem de ce sunt in stare:


Pecete-mi pun pe inimă o seară
Cu porți deschise și cărări tăcute.
Alungi sfiala din pustii redute
Și patima n-o lași stingher să moară.

In ochii tai placeri necunoscute
M-ndeamnă să mă pierd - a câta oară?
Îți ferec sânii-n palma ce măsoară
Tăcerea nopții prea curând căzute.

Ne prăbușim în noi și-nfrigurarea
Ferește blând câmpiile de ger.
Simt păsări aurii sporind dogoarea

Rupând din carnea mea, dar nu le cer
Să-mi intre-n trup ca să obțin iertarea
Și să m-arunc din turnuri în eter.

mai, mai... maci rosii

vrei neaparat sa ma superi, evident, glumesc

hai sa-ti vand o imagine erotica tare de tot:

abandonați într-un câmp erotic
de alunițe și maci

scoate cu ochii inchisi, se subintelege de la printre gene si eviti repetitia verbului a inchide

iar marile alea, in loc de albastre macar infinite de ar fi...

versul cu strapunsul barierelor.... cam greu de strapuns...

transferam din strofa a doua suna cumva a fizica, matematica, parca mai poetic ar suna... parasim lumi

macii rosii - pot sa fie si maci albastri? poti scoate cu usurinta rosii la fel si albastreala marilor

apusuri se cern prin plete negre - cam necizelat ca exprimare dar inteleg imaginea, probabil apusuri ce cer prin mangaieri rasfirate, ceva de genul

sărutul se închide în noi
ca o platoșă -

mai corect ar fi - intr-o platosa


deci, chestii de finete

are si ludic are si sentiment. parca parca as renunta la soarta dupa insotitor si as pune direct dumnezeul cainilor. oricum frumoasa comparatia fiintelor pitite in maini. poemul place, curat. numai de bine.

Cristina, scuza cea mai proasta a unui autor este atunci cand spune ca cititorul nu a fost capabil sa inteleaga mesajul.

Dar trecand peste asta, spui ca in cazul de fata conjugarea verbelor nu te intereseaza dar arzi-ard, cad-cadem...

ce mare greutate era sa spui:

Cu tine ard
Și tu odată cu mine


in plus faptul, cand spui

arzi cu mine
Într-un singur foc

acel mine stabileste deja singularitatea focului, continuarea este o formula pleonastica, deci un vers ce nu este necesar

a doua cadere, verbul, poate fi sugerat de o imagine - fara aripi, proscrisi, trebuie doar un pic de imaginatie

cat despre cealalta poezie, sa fie inca o exceptie care confirma regula?

A, si sa nu uit, Ecaterina. Cred ca ai nervul necesar si doza de orgoliu astfel incat sa nu tii cont de parerea unora care nu se pricep deloc la poezie. Nu comentariile laudative te vor ajuta ci intentiile cu adevarat sincere.

Cu o mentiune, carbunii nu devin diamante prin slefuire, pietrele pretioase se formeaza la presiuni uriase in interiorul scoartei pamantului. Presiunea in cazul de fata este exercitata de comentarii, insa numai tu singura poti scoate diamantul la suprafata... \"forand\" la \"mari adancimi\"...

construiesti poezia din flashuri de imaginatie, chiar daca nu ai nicio ordine, nicio logica uneori. in general, autorii tineri scriu asa si cand ii pui sa explice ce au vrut sa zica, iti vor raspunde ca asa le-a trecut prin cap. deh, teribilismele specifice...

in loc sa faci un turn babel din metafore si sa obosesti evident cititorul, mai bine te-ai concentra asupra unui singur cadru, lasi infloriturile la o parte si scrii ce te doare mai tare. intr-un cuvant sinceritate. altfel, constructia este artificiala. ia ca exemplu marii poeti, urmareste firul epic, cursivitatea si imaginea de ansamblu.

Draga mea, intr-o poezie atat de scurta, folosesti iad, neant, hau. Decide-te...

In plus, poezia inseamna mai mult decat conjugarea verbelor si repetitii inutile, numai asa de dragul unei rime placute auzului.

frumos acest colaj si direct la suflet. las si eu un semn aici, cu tot cu multumiri.

eu chiar vorbeam la modul serios, sunt oameni si cei care scriu si citesc carti sau trebuie sa isi cumpere cu totii cate un monitor?

Librariile si bibliotecile la ce folosesc?

Eu cred ca te refereai mai degraba la drogul zilnic al internetului, care in lipsa de ceva palpabil, e un substitut perfect pentru incredere.

Citez un fragment din comentariul lui Emilian - \"Cititorii citesc(normal, ca doar nu vizioneaza), poezie proza critica eseuri. Eu nu sint nimic din toate acestea. Si nu vreau. Daca vreau cititori scot o carte. Eu vreau oameni, pentru ca, dincolo de monitoare, sintem oameni.\"

Scuze, Emilian, dar faci niste discriminari in comentariul de mai sus. Crezi ca cei care scriu carti sau cei care citesc carti nu sunt oameni? Consideri ca cei de dincolo de carti sunt roboti sau extraterestri?

Stefan, incearca sa renunti la explicatii formale:

citesc cărți pentru că au forme de aripi

prefer

citesc cărți pentru că au NEVOIE de aripi

iar la sfarsit, exagerezi cu aerul

pe scaunul de pe verandă
rămâne adesea aerul
care se dă în balansoar


prefer

pe scaunul de pe verandă
rămâne mereu ABSENTA
care se dă în balansoar

dupa cum spuneam, ai idei, imagini brute, dar trebuie sa umbli mai mult la capitolul finete

Legea gravitației


un măr cădea vertiginos
și de planetă se izbi,
iar viermele, oprit din ros,
ieși afară și zâmbi.

văzu un om, întins pe jos,
privind spre ceruri ne-ncetat
și se gândi că e frumos
s-o ia din nou la mestecat.

un pui de pasăre, curios,
de legea gravitației,
găsi că viermele-i gustos...
în ciuda emanației.


Ionuț Caragea