Viermele cunoașterii

Poezia ta m-a amuzat teribil. Nu numai viermele tău ghinionist a avut de suferit din cauza... gravitației.
În urmă cu doi ani, TVR-ul a sărbătorit 50 de ani și, de Revelion, a organizat în direct un concurs \"Vrei să fii Nr. 1\", dotat cu un premiu fabulos. Concurenții, 50 la număr, câte 5 din fiecare zonă a țării. Întrebări de cultură generală despre televiziune, emisiuni, vedete. Aveam fiecare un fel de telecomandă și dacă știam răspunsul, apăsam. Dădea răspunsul doar cel care apăsa primul. Când, la una din întrebări (trebuia recunoscut un \"măr\" dintr-o scenetă), am reușit să apăs prima, deși știam că răspunsul e \"mărul lui Newton\", m-a luat gura pe dinainte și am zis \"mărul Discordiei\". De atunci, în familia noastră se fac tot felul de glume la adresa mea, cu aluzie la Newton, gravitație și mere.
Așa că îl înțeleg perfect pe buclucașul vierme. :)
Drăguță poezia, Florian.

Legea gravitației


un măr cădea vertiginos
și de planetă se izbi,
iar viermele, oprit din ros,
ieși afară și zâmbi.

văzu un om, întins pe jos,
privind spre ceruri ne-ncetat
și se gândi că e frumos
s-o ia din nou la mestecat.

un pui de pasăre, curios,
de legea gravitației,
găsi că viermele-i gustos...
în ciuda emanației.


Ionuț Caragea