Constantin Rusu

Cuibul unei perechi de berze tăcute acoperă albastrul tăcut al cerului, născut din tăcutele nopți trecute, peste roadele tăcute ale ogorului. Un pictor miop rupe un penel tăcut, dar

Distanța față de divinitate nu se măsoară în kilometri. Poate sunt câteva măsuri pentru această distanță, ar fi fantastic să le știm, să le înțelegem, dar suntem

Sănătatea este cadoul pe care duhul divin ni-l dă la naștere, iar boala este pornită întotdeauna din partea omului. Omul aduce sămânța de boală și ridică paravanele în

Anii pe care îi trăim sunt dați de starea sănătății corpului nostru fizic, corp pe care îl simțim cel mai bine și pe care mulți îl știu ca singur reprezentant

Mi-aduc aminte perfect. Da, se aplauda țărănește, nu erau permise aplauze intelectuale pentru că tovarășul spunea că îl

Avionul zbura la o înălțime care speria călătorii, totul părea o aterizare pe un nisip mișcător, doar frica de nenorocire parcă a

Am văzut în zilele trecute la televizor două femei de o sută de ani (bineînțeles fiecare de câte o sută de ani), pe programe diferite, una dintre ele înțelegea doar că trăiește, iar cealaltă

Cerurile plâng, acum parcă pleacă, soarelui i-au murit razele blânde, refrenele mute din saci cu nimicuri, au pus în uitare surâsuri plăpânde. Tăcerile sunt purtate pe priviri, deși miezul

Oare ce sunt mai interesante în viața asta, trăirile sau amintirile? Ne împrăștiem anii pe tobogane, pe care nici nu le cunoaștem,

1 Așterne Doamne pașii mei mereu pe pajiștea iubirii pentru oameni, recunoștința să-mi fie apogeu și gânduri rele să nu ne-aducă nimeni. Cărări de lumină să avem

Tavanul mi s-a umplut de ochi mulți nu par antagonici; nu vrei să m-asculți, ți-ai ascuns ochii în fumul de țigară, tu rămâi cu tusea și mă arunci afară. Apusul răstignit e învelit cu ochi

Îmi spunea cineva, acum câteva zile, că i se pare nefiresc ca pe această lume oamenilor buni să li se întâmple mai multe nenorociri decât celor răi. Atunci noi ne-am dat seama că este fantastic

Nu putem admira în același timp luna, zăpada, pădurea și florile. Stropii de ploaie, frații celor de rouă, odihniți pe clopotele bisericii și pe florile de trandafir nu-mi lasă zilele să

Ploaia udă pomi și ziduri, bate un vânt, frunzele de diverse culori parcă-s mute, stau și mângâi cu blândețe un pământ, pe cărarea pe care tata stă să mă asculte. Se plimbă prin iarbă frunzele

Mântuirea cea veșnică mereu o caut, dă-mi Doamne binecuvântarea cerească ca să pătrundă lumina în rugăciunea mea și să înțeleg că nu știu ce ar trebui să știu. *** Întoarce

Întoarce Doamne lumea rătăcită, ajută-ne să-ți înțelegem iertarea, apoi să lăsăm averea adormită ca să ascultăm doar muntele și marea. *** Ajută-mă Doamne să sufăr

De ce oare în viață avem momente care ne par întoarceri de destin, spre bine sau spre rău, de ce întâlnirea unui om ne dă impresia unor modificări în viață? Să nu așteptați să vă dau răspunsul, vă

Așterne Doamne pașii mei pierduți pe pajiștea iubirii pentru oameni. *** Fă Doamne din iubirea mea de mamă leacul vimdecării durerilor ce le are și lasă-mi

Sunt în toamnă, pe o bancă ciudată, uitată sub nucul de lângă castan. Petale uscate de dorințe vechi picură amarul în păduri arse. Tâmplele îmi sunt prinse cu spinii arși în sărbătorile

O seară de vară, plină de năduf călduros, mă împinge pe o terasă lângă un pahar de bere și un prieten din copilărie pe care îl știam un munte de mușchi, jucase ani de zile rugby și acum îmi

Pași și cuvinte furișate pe serpentine, de tandri și nepăsători suiți pe coline, toate parcă ne însămânțează nimicuri, uscă melancolia și pun pe pleoape picuri. Privirile gemene văd

Plutesc petale adormite de uitare, părăsind caliciul cu suflet părăsit, dar trei muguri mă învăluie în visare așternând zămisliri de rouă-n asfințit. Printre flori de sânziene îmbobocite eu am

Dintr-o întâmplare pe care am auzit-o acum câțiva ani, am analizat câteva aspecte legate de sănătatea noastră și nu pot să înțeleg de ce din ce a trecut avem tendința de a lua numai ce ne face

Aerul mi se pare speriat de stelele fără soare, am cumpărat numai verbe vesele cu valoare, m-am ferit de adjectivele pline de condens, dar cred că unii asfaltează cerul fără